In a world of Kardashians, be a Diana

La douazeci de ani de la moartea Printesei Diana, compasiunea si charisma ei sunt mai valoroase ca oricand.

In a world of Kardashians, be a Diana

Fix acum 20 de ani, cand eu nu implinisem nici macar 16, vestea mortii Dianei, Printesa de Wales, a cazut ca un traznet. Nu stiu daca va amintiti ce faceati in ziua aia sau cum a inceput sirul de zile negre, de doliu international televizat – dar a fost primul fenomen de asemenea amploare pe care l-am trait eu. Si asa a ramas, pentru ca nimic nu a egalat de atunci magnitudinea cu care a zdruncinat moartea tragica a Printesei Diana mintea mea de adolescenta.

Ma intorc de atunci, de fiecare data cand vad una dintre imaginile ei reciclata pe retelele sociale, la senzatia pe care o aveam in acele zile – sentimentul de nu-mi vine sa cred, nu poate fi real, nu s-a intamplat'. Si uneori ma si gandesc de ce m-a afectat atat de tare acel reality show pe steroizi care a urmat stirii mortii ei.

De ce am lacrimat de fiecare data cand mai vedeam poarta de la Buckingham inundata de ursuleti, mesaje si buchete de flori. De ce am suspinat cand l-am auzit pe Elton John cantand o versiune personalizata de la Candle in the wind', cu versuri scrise special pentru trista ocazie de textierul sau de o viata, Bernie Taupin. De ce m-am revoltat de fiecare data cand se aducea vorba de o teorie a conspiratiei. Sau de ce m-a indignat un meme care a tot circulat in ultimii ani, In a world of Kardashians, be a Diana'…

Diana (sau mostenirea ei, caci cine a fost femeia Diana e greu de evaluat, cu toate articolele, documentarele si dezvaluirile exclusive) este una dintre cele mai influente personalitati publice ale vremurilor noastre. Pe buna dreptate, caci si-a dovedit forta si doua decenii dupa ce nu mai exista, si continua sa ne modeleze asteptarile despre ceea ce intelegem azi prin celebritate.

Pentru mine (si nu cred ca gresesc cand spun ca si pentru colegele mele de generatie), confuza la mijlocul anilor ‘90, intr-o vreme in care media abia incepea sa isi arate muschii, Diana a fost un reper de necontestat. Era charismatica, era frumoasa, era plina de compasiune. Si era prea mult ca sa nu o iubesc pe printesa pe care toata lumea parea sa o iubeasca.

Mi-e si greu sa aleg ce a fost mai important dintre toate lectiile pe care le-am invatat de la ea. Daca imi aduc bine aminte, Diana a fost prima vedeta pe care am auzit-o vorbind despre SIDA – si acum imi dau seama ca Diana vorbea despre SIDA din 1989, cand inca nu exista un tratament pus la punct, dupa aproape un deceniu in care Ronald Reagan, spre exemplu, ocolise de-a dreptul subiectul, lasand sute de mii de oameni sa moara.

Si ca tot Diana a fost cea care a facut un fashion statement suprem, dandu-si jos manusile ca sa dea mana unui pacient infectat. Si ca tot ea si-a facut un scop din a imbratisa bolnavii de SIDA, pentru a arata lumii ca nu in felul acesta se transmite boala.

Si apoi, mai e si implicarea ei in actiuni umanitare dedicate celor suferinzi de lepra, pe care, la fel, i-a imbratisat si i-a atins in dorinta de a inlatura stigma asociata bolii. A mers in Indonezia, Nepal, Zimbabwe, chiar si atunci cand a redus numarul organizatiilor cu care lucra la doar sase, pentru a-i ajuta pe acesti oameni, zicand intotdeauna am dorit sa ating oameni cu lepra, incercand sa arat printr-o actiune simpla ca nu ii credem rai si ca nu ne starnesc repulsie.'

Si apoi au urmat copiii cu leucemie, minele antipersonal, oamenii fara adapost – cariera de activista a Dianei este fara egal in termeni de impact la publicul larg.

Si apoi, mai este si Diana fashionista, femeia de nici 36 de ani (cat a apucat sa traiasca), care s-a transformat in ochiul publicului, din ceea ce presa numea Shy Di, in anii logodnei si nuntii ei cu Printul Charles, intr-un superstar pe care designerii se grabeau si se bateau sa il imbrace, stiind ca felul in care Diana purta hainele era cel care o transformase intr-un fashion icon de mare clasa.

Si mai este, desigur, si relatia ei atat de apropiata cu prietenii ei gay – unul dintre apropriati, Gianni Versace, a murit cu doar cateva luni inaintea ei, iar ea stralucise mai tare ca oricand in hainele lui indraznete, moderne, un pic flashy, un pic prea mult. Iar la inmormantarea lui Gianni, Diana plangea neconsolata in bratele lui Elton John.

Si mai e, desigur, si Diana femeia, careia i s-au pus in carca aventuri si moravuri despre care nu stim nimic cert nici azi. Si mai este Diana cu probleme mentale (si ce frumos lucru ca William si Harry ii continua azi mostenirea, lucrand chiar in aceasta arie), Diana bulimica si nefericita, in primii ani de casatorie cu Charles. Si mai este Diana divortata, in cele din urma aparand in fata lumii ca o femeie puternica, invingatoare, chiar in seara in care fostul ei sot isi declara, la televiziune, adulterul.

Sunt multe Diana, iar timpul si o campanie de PR la care a luat parte lumea intreaga dupa moartea ei, au conturat, din toate aceste fatete, o legenda. Dar din toate aceste multe fete ale Dianei, nici una nu e lipsita de intelegere si compasiune.

Asa ca azi, dupa 20 de ani de la moartea ei, daca Diana din inimile noastre ne-a miscat cu ceva, ar trebui sa ne amintim cuvintele ei. Orice om are nevoie sa fie valorizat. Orice om are potentialul de a da ceva inapoi, daca i se da ocazia.' Si sa raspundem cu asta celor care raspandesc, ironic si fara sa ii inteleaga filosofia, acel meme nesuferit: In a world of Kardashians, be a Diana.'ț

Citeste si:
40 cele mai fascinante lucruri despre Printesa Diana

Foto: Arhiva Revistei ELLE

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle