Impreuna la bine si la greu: cand partenerul tau refuza sa se angajeze

Recesiunea a lovit in egala masura barbatii si femeile, lasindu-i fara loc de munca. Insa, daca ai un partener care, dupa un an de stat acasa, nu mai da semne ca vrea sa se angajeze, a venit momentul sa iei atitudine. Alina Baisan a aflat de la specialistii in consiliere si recrutare cum anume.

Impreuna la bine si la greu: cand partenerul tau refuza sa se angajeze

Dupa un an: Ea ajunge acasa seara si, in lo­cul persoanei pline de umor si optimism pe care o stia, gaseste un tip posac, mereu incruntat, care a mai pus citeva kilograme pe el si care nu mai are chef de nimic. Momentele in care te ruga sa iesiti seara in oras pentru ca sta­tuse toata ziua in casa ti se par acum o amintire placuta. Prietenii il enerveaza si oricum v-ati luat de mult adio de la iesiri la restaurant. „Bi­nein­teles ca absenta banilor va duce la rarirea iesirilor cu prietenii, a vacantelor in strainatate sau la mare”, confirma Gina Apolzan.

„Insa ati­ta vre­me cit partenerii se simt bine unul in compania celuilalt, pot avea parte de o pe­rioada in care isi vor dezvolta relatia, iar prie­tenii sint cei care sint alaturi de tine cind esti intr-o perioada mai dificila. Cu toate astea, abordarea subiectului gasirii unui loc de munca, mai ales cind frustrarea s-a instalat, e dificila. Barbatul o percepe cel mai pro­babil ca pe o acuza (ceea ce de multe ori si este) daca intre timp nu a contribuit cu nimic (si nu ma refer la bani) in viata familiei. Sint lucruri care trebuie abordate de la bun inceput, cu deschi­de­re din par­tea amindurora. Existenta unui pact explicit intre parteneri, in care fiecare isi aduce contributia (ea banii, el alte indatoriri in casa sau grija fata de copii), poate fi cheia succesului. Este o perioada in care ea cistiga mai bine. Se va intimpla si invers, iar partenerii trebuie sa accep­te acest lucru si sa se onoreze reciproc pentru munca pe care o depun.”

Si daca pe partea de cuplu se mai pot intre­vedea solutii, cum acoperim gap-ul de un an din CV? Recruiter-ul Floriana Enescu ne-a de­cla­rat ca, avind in vedere contextul economic, nu considera a fi un „handicap” o jumatate de an de pauza. „Un an poate fi totusi o pro­blema, poate duce la deprofesionalizare si poa­te arata o incapacitate de adaptare la rea­litate, la situatia de acum. Daca pentru un programator capacitatea de adaptare la piata nu ar fi o problema, pentru un om de vin­zari in schimb, unde aceasta este mai importanta, ar putea fi. Si mai intervine o problema: dupa o perioada mare de «stat acasa», nivelul salarial scade considerabil. Am o prietena, director de marketing, cu experien­ta mare, care a ramas fara job in toamna lui 2008. Intrucit marketingul a fost unul dintre cele mai afectate sectoare, recrutarile in domeniu dezghetindu-se abia anul acesta, si-a gasit de lucru in urma cu doua luni. Salariul pe care l-a acceptat este mai putin de jumatate din cel avut la ultimul loc de munca.”

Ana Glavce, HR Manager la compania TNT de mai bine de zece ani, nu crede ca „vina apartine numai pietei, crizei sau altor factori externi. Este adevarat ca acesti factori exista, dar putem actiona limitat sau deloc asu­pra lor; ne ramine sa ne concentram asupra noas­tra si sa schimbam ce poate fi schimbat, astfel incit sa devenim mai competitivi”. Pentru a nu ajunge in situatia critica de a ramine fara job pe o perioada indelungata, aceasta ne sfatu­ies­te sa ne supunem imediat unui proces de analiza si autoanaliza: „Este ocupatia ta una ceruta pe piata? Este performanta personala una potrivita asteptarilor angajatorilor? Detii toate competentele necesare? Ar fi cazul sa te gindesti la o reconversie profesionala? La o per­fectionare? In asemenea cazuri, folosirea unui consilier de cariera nu este un lux si nici o ru­sine. In acelasi timp, persoanele aflate in cau­tarea unui job trebuie sa inteleaga ca au ne­voie de multa rabdare, consecventa si in­cre­dere in sine; daca se descurajeaza sau isi lasa moralul sa cada, sansele gasirii unui nou loc de munca pot scadea. E ca atunci cind luptam cu o boala: starea de spirit este esentiala!”.

Recesiunea financiara a actionat la toate nivelurile, inclusiv in cazul pozitiilor de top din ca­drul companiilor. Multi manageri au ramas fara job in momentul in care firma a renuntat la o parte din angajati. Situatia lor e una la fel de problematica, avind de ales intre a cauta mult timp un job pe o pozitie similara sau a accepta un loc de munca mai slab platit, pe o pozitie inferioara celei avute. Floriana Enescu a intilnit in activita­tea sa multe situatii de genul acesta: „La ince­pu­tul crizei financiare disponibilitatea de a se an­gaja pe o pozitie inferioara celei avute si/sau pe un salariu mai mic era redusa. Acum, majoritatea persoanelor ramase fara loc de munca sint dispuse sa mearga si catre un nivel inferior. Cred ca oamenii au inceput sa intelea­ga ca acum contextul economic este altul decit cel din 2007-2008 si sa se adap­teze la situa­tia prezenta. Cunosc un director comercial ramas fara job in 2009, care timp de un an a cautat un pachet salarial similar. Dupa un an, era dispus sa scada nivelul salarial, dar cauta cel putin o pozitie similara cu cea avuta inainte. In prezent are citeva colaborari, dar inca nu si-a gasit un job stabil. In schimb, am un prieten HR manager ramas fara job recent. Mi-a spus ca nu are o problema sa mearga pe o pozitie de recruiter. Un alt prieten, sales ma­na­­ger, a ramas fara loc de munca in toamna lui 2008. Dupa doua luni de cautari si-a dat seama ca trebuie sa se adapteze si si-a deschis acasa o agentie de turism. In prezent ii merge foarte bine, are deja doua astfel de agentii. Din toate aceste situatii trebuie sa intelegem ca important este sa ne adaptam la situatia pre­zen­ta, desprinzindu-ne de trecut si cautind so­lutii in contextul actual”.

Ana Glavce e si ea de parere ca este mai usor sa explici de ce ai fost temporar nevoit sa accepti ceva inferior pozitiei anterioare decit sa te confrunti cu efectele lipsei de job pe termen lung. „Daca tinem cont de efectele devastatoare pe care lipsa job-ului le poate avea asupra noastra si asupra echilibrului personal, familial, social versus eventualele efecte pe care acceptarea unei pozitii inferioare le poate avea – probleme de ego, intrebari in­co­mode la interviuri, prejudecatile sociale etc. –, cred ca balanta inclina semnificativ in fa­voarea ideii de a avea un job, aproape indi­ferent de «inaltimea» acestuia.”

Asadar, nu e momentul sa ne lasam prada depresiei si nici orgoliului ranit. In functie de cum aplicati sfaturile de mai sus, veti ajunge la unul dintre cele trei finaluri de scenarii posibile: cel optimist, in care el si-a gasit job sau o alta activitate din care sa traiasca si lucrurile au revenit la normal in cuplu; cel semi-pe­si­mist, in care ea l-a parasit pe el, iar el n-a avut incotro si a trebuit sa iasa din inactivitate si sa-si gaseasca ceva de facut; si cel pesimist, in care nici ea nu l-a parasit, nici el nu si-a gasit job. Pentru acesta din urma, speram ca articolul de fata sa va fie de folos.

Foto: Guliver
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle