Generatia Do It Yourself

O sufragerie se poate transforma intr-o galerie de arta. Un apartament poate adaposti un teatru. De la ceaiuri intre prieteni pina la conferinte pe teme creative nu e decit un pas. Iar paradisul se poate afla, uneori, intr-un garaj.

ERA PRIN 2005, MAI PRECIS TOAMNA, cind Rucsandra Pop si Alina Floroi si-au dat seama ca in oras nu se prea intimpla mare lucru, asa ca au hotarit sa organizeze ceaiuri saptaminale (la care fiecare invitat venea cu cana lui), dupa modelul vechilor saloane literare. Peste un an, au trecut la lucruri mai serioase: primul back-to-back poe­try reading intr-un bar, si astfel a luat fiinta Hydra Society, un organism cultural cu mai multe capete.

Mircea Nicolae locuieste intr-un apartament de patru camere in Pantelimon. In vara anului 2008, mama sa a decis ca e vremea sa scape de vechiturile care se adunasera in sufragerie. Mircea a ajutat-o si sufrageria a devenit astfel un white cube, adica un spatiu numai bun pentru a expune arta contemporana.

Nu cu foarte mult timp in urma, respectiv pe 18 decembrie 2008, Jean-Lorin Sterian s-a imbracat cu un costum serios si cu palarie si a coborit in fata blocului din str. sipotul Fintinilor pentru a-si intimpina invitatii la piesa de teatru ce avea loc chiar la el in casa.

In noiembrie 2007, Claudiu Cobilanschi a inchiriat garajul din curtea imobilului de pe Batistei in care locuia, in ideea de a-l folosi, impreuna cu alti doi prieteni, drept atelier artistic si studio foto. Apoi, la sugestia lui Stefan Tiron (curator si „traficant de informatie”, dupa cum se autodefineste), au hotarit sa deschida spatiul pentru public si sa „genereze evenimente”.

DESI NU EXISTA O LEGATURA DIRECTA INTRE ELE, toate acestea formeaza o mica retea si se inscriu in aceeasi sfera cultural-urbana, impodobita de o inevitabila aura de coolness ce se risipeste, insa, la o privire mai de-aproape. Evenimentele pe care le pun la cale fetele de la Hydra Society, artistii Mircea Nicolae si Claudiu Cobilanschi si scriitorul Jean-Lorin Sterian nu se pozitioneaza intentionat intr-un soi de underground subversiv si agresiv, ci se apropie mai degraba de o normalitate care, prin capitalele occidentale, nu mai mira de mult pe nimeni. Daca „sistemul” nu te ajuta, poti sa faci tu lucrurile sa se intimple – cam asta este filozofia Do It Yourself. Cobilanschi defineste mai bine conceptul: Low technology, high concept, iar „hydrele” completeaza: Everything counts in small amounts. E vorba, desigur, si de un refuz al mainstream-u­lui din ambele parti: artistii nu-si gasesc locul in sistemul artistic institutional (care, ca sa fim sinceri, nu face prea multe pentru ei), iar publicul isi doreste experiente culturale fresh si relaxate, departe de mega-oferta de popcorn de la multiplexuri.

Daca nu v-ati numarat printre cei care au frecventat aceste evenimente (sau macar blog-urile lor), banuiesc ca ati vrea sa stiti despre ce e vorba si cine sint acesti oameni cu atitea initiative.

CELE DOUA CAPETE ALE HYDRA SOCIETY, Rucsandra si Alina, au organizat din 2006 pina acum douasprezece lecturi publice, in locatii precum Clubul Frame, Café Museo sau Otherside/Expirat, la care au citit Philip O’Ceallaigh, Dan Sociu, Dragos Bucurenci, Miron Ghiu, Ioan Es. Pop si alti scriitori, totul asezonat cu DJ-ing, VJ-ing, performance si diverse ingrediente artistice. „Poezia era asociata cu un cenaclu plicticos”, explica Rucsandra. „Am vrut sa o scoatem din zona aia si s-o aducem in baruri. A fost un exercitiu de democratizare a litera­turii.” Pentru a face invitatii (sub forma de postcarduri cu poezii pe verso), fetele au preferat sa mai renunte la shopping, iar restul lucrurilor au venit de la sine, cu putin ajutor de la prieteni.

Nu s-au oprit la lecturi, au organizat si pop-up shop-uri cu creatiile de­signerului Andrea Szilagy prin galerii de arta si, mai nou, conferintele necon­ven­tionale Revival of the Fittest in Club Fabrica (conferintele conve­n­tio­nale fiind cele plicticoase, „de hotel”, pe teme de business, in limbaj de lemn). Primele actiuni Hydra Society au fost puse la cale printre pauzele de la job, pentru a face „ceva care are sens, care iti ofera o recompensa spirituala”.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle