Fashion is fun – blog-urile hazlii de moda

Probabil ca ati vazut multe editoriale sau stiri de moda adunate sub acest titlu, dar aici nu este vorba despre ele, ci despre blog-urile hazlii de moda, care pot sa aiba umor tocmai pentru ca recunosc problemele superficiale si hibele intunecate ale lumii modei.

Fashion is fun – blog-urile hazlii de moda

Blog-urile de moda sint atit de populare incit toata lumea cool pare sa aiba unul si sa urmareasca cu religiozitate cel putin citeva. Nume ca Bryan Boy, Susie Bubble, Tavi Gevinson, Jane Aldrige, Hanneli Mustaparta, Scott Schu­mann sau Garance Dore sint aproape la fel de celebre si de influente in industrie ca si cele ale jurna­listi­lor consacrati, care si-au petrecut ca­rierele in primele rinduri ale pre­zen­tarilor si au documentat epoci.

Pros­peti­mea abor­darilor lor, felul in care co­mu­nica si influenta de care se bucura le-au adus un statut binemeritat de insideri. Dar foarte putini dintre cei de mai sus se pot lauda cu o calitate pe care blogosfera pare sa o aprecieze din ce in ce mai tare: umo­rul.

Blog-urile de moda amuzante sint inca o raritate, dar cele citeva care exista sint mult mai savuroase decit in­si­ruirile de superlative alaturate foto­gra­fiilor din prezentari care populea­za blogosfera fashion clasica. Desigur, si blog-urile amuzante sint facute dupa o reteta. Cea care a prins foarte bine a fost aceea a scrisorilor.

Unul dintre primele blog-uri inspirate de moda care indrazneau sa fie amuzante a fost Letters to Marc Jacobs (www.letters­tomarcjacobs.blogspot.com). Proprietara lui, Emi Guner, l-a deschis in 2005 cu: „Draga Marc, am fost odata la Londra datorita tie. Am convins-o pina si pe mama sa mearga cu mine. Eram intr-o misiune importanta: sa gasim perechea perfecta de cizme Marc Jacobs si sa le aducem la Stockholm, moarte sau vii”. Guner a conti­nuat sa ii scrie de citeva ori pe saptamina designerului ei preferat pina la inceputul lui 2008. Orice subiect era deschis in comunicarea ei unilaterala cu Jacobs, si cu cit mai indepartata de moda era tema, cu atit mai hilare erau epistolele ei. Desigur, si desele declaratii ale admiratiei netarmurite pe care Guner o pur­ta designerului erau pe cit de induio­sa­toare, pe atit de ironice. Fanii au fost devastati cind Emi a decis sa isi inchida blog-ul, si citiva s-au oferit chiar sa il preia, contra cost. Nu s-a intimplat, dar Emi si-a deschis acum un alt blog, Letters from the end consumer.

Reteta ei a functionat atit de bine incit multe dintre blog-urile aparute mai tirziu au preluat forma post-urilor ei, iar acum Internetul geme de scrisori catre Miuccia Prada, Karl Lagerfeld si, practic, orice alt nume care mai conteaza in business, cerind diverse. Dar metoda scrisorilor nu a fost singura de succes.

Inca mai bine a functionat incercarea de a te substitui cuiva celebru. Asta a facut Fakekarl, care, dupa cum ii spune si numele, este intruchiparea, in lumea virtuala, a lui Karl Lagerfeld, probabil cel mai cunoscut si mai popular personaj fashion al momentului. Blog-ul lui, Karl Lagerfeld‘s Gui­de to Life (www.fakekarl.com) este cea mai amuzanta si, cu siguranta, cea mai bine scri­sa incercare de a te da drept altcineva pe care o poti gasi in meandrele Internetului. Blog-ul este unul colectiv, la scrierea lui mai contribuind si alte personaje cel putin la fel de celebre: Yves Saint Laurent, Diana Vreeland, Anna Wintour, Rei Kawakubo si Bob Dylan. Cei sase sint prieteni si, desi isi pun uneori bete in roate, se intilnesc alteori la ceaiuri in dulapul lui Karl sau la diverse petreceri pe care fiecare dintre ei le detesta, si discuta pe alocuri despre lucruri cu adevarat importante pentru orice persoana care vrea sa fie sic.

Asa se face ca lectiile lui Fakekarl si ale companio­nilor sai despre skinny jeans, modele infometate, supermarket-uri, Chanel, copii, moarte sau orice alt subiect dau la iveala, cu o ironie fermecatoare, cele mai mari slabiciuni ale unei industrii care se vrea deschisa si orientata spre noutate, dar care pastreaza inca, din pacate, o multime de pre­judecati. Fa­ke­karl scrie o satira acida la adresa mo­dei, dar o am­baleaza atit de inte­li­gent si a creat personaje atit de credibile incit, pentru cititori, este greu sa mai distinga intre vocile reale si cele prefa­br­i­cate de pe blog. |n plus, nici un su­biect de importanta nu scapa con­­deiu­lui ager al lui Karl, fie ca este vorba despre scandalurile legate de anore­xie, fie de rivalitati celebre sau de cercuri de influenta.

Jeanie Annan-Lewin a ales o alta tactica in abordarea blog-ului ei. Fiind, declarat, un fashion insider (a fost ­asistent stilist si a lucrat pentru Love Ma­ga­zine), proprietara blog-ului Fat Fashion Assis­tant (www.fat­fashio­na­s­sis­­tant.­blogs­­­pot.com) ­a recurs la autoi­ro­nie pina si in alegerea unui nume pentru blog-ul ei. Isi doreste sa fie stilist si spune ca ceea ce a atras-o catre lumea modei a fost pur si simplu ideea ca o englezoaica grasa poate sa faca, intr-o zi, o cariera intr-un domeniu rezervat, se pare, celor slabi si frumosi. Probabil ca un alt atu al blog-ului ei este si personalitatea autoarei, caci Jeanie are o atitudine neinfricata si nu se teme sa ii trateze de la egal la egal pe oamenii cu care lucreaza si pe care o lume intreaga ii considera un fel de regi ai stilului. In plus, blog-ul este unul foarte activ si informat: de la interviuri cu Susie Lau, Disneyro­l­ler-girl, Cameron Russell, la review-uri pentru campaniile preferate, obsesii ves­­ti­mentare, si pina la scrisori catre Miuccia Prada, Junya Watanabe, Ale­xander Wang (cel mai des rugindu-i pe designeri sa ii lase ei hainele pe care le foloseste la job-urile de styling).

Blog-ul colectiv NOGOODFOR­ME.COM (www.nogood­for­me.com) al lui Kat, Liz si Laura Jane impletes­te moda cu preocuparile fetelor pentru cultura pop, celebritati, fotografie, film si muzica, iar printre style icon-urile lor se numara nume precum Kurt Cobain, John Lennon sau Mick Jagger.

Si Sleep Deprivation and Stories of My Bullshit Youth (www.gnarlitude.com) are doar partial de-a face cu moda, dar asta il face cu atit mai interesant. Jen scrie despre motociclete si Motorhead, si spu­ne de la obraz ca Alexander Wang, acest nou copil teribil al modei, nu o mai amuza atit de tare precum o facea inainte de a deveni celebru, dar sarbatoreste cu vorbe frumoase si cu muzica trupei The Doors prezentarile lui Ann Demeulemeester sau Rick Owens. Intre reviste despre motociclete, muzica si cronici taioase despre show-uri si colectii, Jen Hanley si-a facut deja un nume in bransa datorita personalitatii ei si mai ales referintelor si asocierilor inte­re­sante pe care le face pe blog.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle