FanMania, o istorie a isteriei

Tipete, hiperventilatie, lesin sint doar citeva dintre starile de „agregare” ale fanilor de altadata. Astazi ii gasim tintuiti in fata calculatorului, apasind fara incetare butonul de like de pe Facebook si urmarind cu sufletul la gura ultimul status postat de vedeta preferata pe Twitter. Alina Baisan se intreaba cum a evoluat fanmania, de la epoca Beatles pina la Lady Gaga.

Daca, in primele patru decade ale secolului XX, Hollywood-ul a fost fabrica de vise a milioane de americani, transformind vedetele de cinema in idolii tinerelor generatii, anii ‘40 marcheaza un transfer al adulatiei adolescentilor spre scena muzicala. Frank Sinatra, la cei 27 de ani ai sai, a fost primul cintaret a carui aparitie pe scena Teatrului Paramount din New York a atras o armata de pubere care au luat cu asalt cladirea, anuntind isteria ce avea sa urmeze in a doua parte a secolului. Revista Rolling Stone relateaza ca fanele acestuia purtau numele de „Bobby soxers”, pe motiv ca in cluburi erau obligate sa danseze in sosete pentru a nu strica pardoseala.

Intr-un top al celor mai mari idoli ai tuturor timpurilor, realizat de sus-numita revista, lui Frank Sinatra ii urmeaza nimeni altul decit regele rock&roll-ului. Aparitiile extrem de sexy ale lui Elvis Presley (se spune ca la debutul sau in emisiunea Tonight Show a fost filmat doar de la briu in sus, din cauza miscarilor mult prea provocatoare ale pelvisului), in combinatie cu popularitatea crescinda pe care o lua televiziunea in acea vreme, au isterizat o natiune intreaga.

Insa suprematia fanilor s-a instalat cu adevarat abia in anii ’60, cind pe scena muzicala mondiala si-au facut aparitia britanicii de la The Beatles. John Lennon, Paul McCartney, George Harrison si Ringo Starr au instaurat ceea ce avea sa se numeasca Beatlemania, mai intii in Marea Britanie si Europa si un an mai tirziu in America. Dupa succesul avut cu piesa „I Want to Hold Your Hand”, ajunsa pe primul loc in topurile de peste Ocean, trei aparitii televizate consecutive la The Ed Sullivan Show in februarie 1964 le asigura suprematia in America si in intreaga lume. De aceasta data, nivelul de isterie l-a depasit cu mult pe cel atins in epoca Elvis Presley. Simpla aparitie a celor patru pe scena stirnea atitea tipete din partea fanelor incit nimeni nu mai putea auzi muzica din concert.

Revolutia sexuala din anii ’60 si ’70 si amploarea pe care au luat-o turneele marilor trupe pop rock au dus la aparitia unui nou fenomen in jurul scenei muzicale. „Groupies” erau acea categorie de fane care gravitau in proximitatea starurilor rock, incercind sa le acapareze acestora atentia prin orice mijloace. Dispuse oricind sa intre in asternuturile unei celebritati, acestea au devenit parte din istoria scenei muzicale a acelor vremuri. Daca unele fane dezvoltau adevarate strategii pentru a avea acces in backstage si pentru a-si urma idolii in turnee prin tara, altele au devenit prietene apropiate ale artistilor, muze ale acestora, unele ajungind la fel de celebre ca aceia cu care se culcau.

Pamela Des Barres, una dintre cele mai cunoscute groupies din toate timpurile, povesteste in cartea sa I’m With the Band (1987) despre relatiile „apropiate” pe care le-a avut cu multe dintre starurile rock, de la Jim Morrison la Mick Jagger sau Jimmy Page. Miss Pamela a fost ani de zile baby sitter pentru copiii lui Frank Zappa, cel responsabil de infiintarea grupului de groupies The GTO’s („Girls Together Outrageously”) din care faceau parte sapte astfel de fete. Drogurile, consumul abuziv de alcool sau bolile cu transmitere sexuala faceau si ele parte din viata acestor fete, ele insele asumindu-si cu dezinvoltura rolul de „amice” ale starurilor rock: „Uite ce e, nu sintem prostituate, doar ca ne place glamour-ul”, declara Connie Hamzy, cunoscuta in backstage sub numele de „Sweet Connie”.

Desi vedetele rock stirnesc in continuare admiratia a milioane de fani de toate virstele din lumea intreaga, in anii ’90 atentia adolescentilor s-a orientat si spre alte genuri muzicale. Odata cu New Kids on the Block, fotografii cu trupele de baieti care cintau pop au devenit tapet in camerele adolescentelor americane. Ei au fost, de fapt, prototipul boy band-urilor din anii ’90, pe urmele lor calcind apoi Backstreet Boys sau Take That. Ca si in cazul NKOTB, genul acesta de trupe s-au destramat in momentul in care membrii au incercat sa produca o muzica ceva mai serioasa care viza un public mai matur. La destramarea Take That s-a infiintat o linie telefonica nationala de consiliere pentru fanii devastati (!), dar industria muzicala a produs in continuare idoli pentru adolescentele in cautare de modele.

Aparitia Internetului si a mediilor de socializare online a dus la schimbari dramatice in relatia artistilor cu fanii lor. Justin Bieber e primul dintre idolii descoperiti pe Internet. Un filmulet postat de acesta pe YouTube pe cind avea 13 ani a fost descoperit de Scooter Braun, un vinator si manager de tinere talente, care l-a prezentat lui Usher si i-a croit drumul spre celebritate. Albumul de debut, citeva piese ajunse hituri si mult mediatizata relatie cu Selena Gomez au facut instantaneu din Justin Bieber un idol. La trei ani de la aparitia sa, acesta inca isi disputa copertile revistelor pentru adolescenti cu Lady Gaga si Rihanna. Daca fanele lui Frank Sinatra erau poreclite „Bobby soxers“, cele ale lui Justin poarta numele de „Biebettes” si sint la fel de isterice ca si primele. Aparitia lor in numar impresionant in locurile unde erau anuntate concertele lui Bieber si mai ales faptul ca nu erau insotite de parinti a dus de multe ori la anularea sesiunilor de autografe si chiar la anularea unor concerte, atit in SUA, cit si in Australia, unde mai multe fane au fost ranite in imbulzeala si au avut nevoie de interventii pentru hiperventilatie.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle