Eat. Love. Travel. (de Marius Chivu)

Luna vacantelor i-a prilejuit lui Marius Chivu o meditatie aparte despre rostul si rolul calatoriilor in vietile noastre.

Eat. Love. Travel. (de Marius Chivu)

Ce sanse sunt ca in acest moment sa cititi revista altundeva decat pe o plaja, la o terasa, pe marginea unui lac de munte, intr-un tren/avion, la bunici, alt¬undeva decat in vacanta adica? Destul de mici, as paria eu. Si nu doar pentru ca august e luna concediilor in floare, dar mai ales pentru ca vara nu destinatia e neaparat scopul, ci dorinta de a fugi, de a pleca de acasa (a se citi din orasele noastre de asfalt si beton, inecate in praf si incinse de canicula).

Niciodata omenirea n-a calatorit atat de mult ca acum. Stim aproape totul despre planeta noastra si, mai ales, stim cum sa ne miscam (avem permanent la noi un GPS care ne arata unde suntem si incotro ne indreptam) si nu putini sunt cei care au vazut sau sunt pe cale sa cunoasca, in decursul unei vieti, cea mai mare parte din planeta. Marturie stau milioanele de albume foto in care lumea este reprodusa integral an de an.

Granitele s-au deschis complet, au fost desfiintate. Practic, nu mai exista prea multe granite cu adevarat in lume, iar locurile unde nu poti calatori (din alte motive decat lipsa banilor si a timpului, cum ar fi dictatura sau razboiul) pot fi numarate. S-ar putea spune ca turismul a castigat definitiv batalia cu politicul. Informatiile sunt la indemana (e plin de agentii si de site-uri de turism), costurile au scazut (oricine isi permite acum un zbor de avion in regim de low cost), dificil e acum sa alegi din multitudinea destinatiilor. Turismul nu mai e un lux (asa cum era in tineretea parintilor nostri, pentru care o calatorie in strainatate era un vis), a devenit o afacere de miliarde si nu putine tari s-au dezvoltat in ultimele decenii exclusiv din turism.

Cu o conexiune la Internet iti poti rezerva in cateva clipe un sejur all inclusive pe o insula din Mediterana, un traseu pe Valea Loarei, un safari in Africa, o croaziera pe Amazon, un trekking pe Himalaya (daca mai ai curaj) sau doar un bilet la un festival de muzica in UK. Depinde de tine ce tip de vacanta vrei: pentru odihna, distractie, educatie sau aventura. Caci turismul poate fi bio-natural (gen birdwatching) sau sportiv (gen rafting), cultural, culinar, chiar si sexual. Traim epoca de aur a turismului. Am putea spune ca aceasta predispozitie pentru calatorie este una din conditiile omului contemporan.

Circula pe Facebook un infografic simpatic cu distinctia dintre turist si calator, adica dintre cel care cauta comoditatea si cel care cauta aventura. Turistul face rezervari din timp, alege destinatii urbane, pleaca in grup, poarta cu sine ghiduri si device-uri de comunicare (smartphone, tableta, laptop), doarme la hotel, isi face selfie in fata catedralei. Calatorul e spontan si solitar, alege destinatii naturale (face autostopul, urca pe munte), doarme la cort, poarta cu sine o harta si face fotografii tip landscape cu trepied. Fiecare calatoreste conform personalitatii sale. Cum spune Alain de Botton in cartea sa, la fel de inteligenta si de savuroasa ca toate cartile sale, Arta de a calatori, recent tradusa si la noi la Editura Vellant: „Daca vietile noastre sunt dominate de cautarea fericirii, poate ca putine activitati dezvaluie atatea despre dinamica acestei cautari – cu toata ardoarea si paradoxurile ei – in afara calatoriilor noastre. Ele exprima, oricat de neclar, o intelegere a ceea ce viata ar putea fi, in afara constrangerilor profesionale sau a luptei pentru supravietuire.

Privite din alt unghi, lucrurile ne arata insa si altceva. De fapt, noi calatorim si cand stam acasa si mergem la job. Caci ce altceva sunt raidurile noastre zilnice pe Internet, YouTube, Facebook sau Instagram? Calatorim si cand nu suntem in vacanta doar urmarind („to follow e, in fond, un verb al miscarii) conturile unor reviste precum National Geographic, emisiunile unor canale precum Discovery, Animal Planet si Digi Wild sau varii clipuri de travel.

Asa cum nu plecam de-acasa cu totul nici macar atunci cand calatorim departe. Caci ce altceva inseamna check-in-urile si postarile in timp real pe Facebook si pe Instagram daca nu faptul ca, in ciuda plecarii, ramanem conectati? Uneori pare ca noi calatorim doar pentru a ne „updata cu un continut mai acatarii conturile retelelor de socializare. Ca si cum am calatori pentru altii. Ca si cum nu ne-am bucura cu adevarat de vacantele noastre in lipsa martorilor. Ca si cum calatoriile noastre ar trebui validate de like-uri. Partea proasta e ca atunci cand calatorim trebuie sa ne luam si pe noi.

Una peste alta insa, a calatori ne forteaza curiozitatea si ne ofera cunoastere, ne stimuleaza atentia, dar si capacitatea de reflectie (v-as sfatui sa tineti un jurnal atunci cand calatoriti si sa-l cititi in serile lungi de iarna), ne confrunta cu prejudecatile si cu propriile noastre fantezii legate de un loc sau de o cultura anume, ne scoate din ritmul tabieturilor noastre, din zona de confort, obisnuinta, plictiseala. Ne obliga sa traim altfel decat in restul timpului. Revin la abilul Alain de Botton: „Calatoriile sunt rareori considerate a prezenta probleme filosofice, adica probleme care reclama gandire, alta decat cea de ordin practic. Suntem coplesiti de sfaturi despre unde sa calatorim; auzim putine despre cum si de ce ar trebui s-o facem – desi arta de a calatori pare sa dea nastere in mod natural unui numar de interogatii, nici simple, nici triviale, al caror studiu ar putea, in feluri modeste, sa contribuie la intelegerea a ceea ce filosofii greci frumos numeau eudaimonia sau implinirea umana. Cartea lui Alain de Botton asta si incearca sa ne invete: cum si de ce ar trebui sa calatorim si, mai ales, care sunt intrebarile pe care merita sa ni le punem atunci cand calatorim. Cum functioneaza natura? este doar una dintre ele.

Parafrazandu-l pe Sf. Augustin – calatoreste si intreaba(-te) ce vrei!

Foto: 123rf.com

Recomandari
peroz.ro
evedete.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle