Dreamers cu protectie, de Alex. Leo Serban

Acum ceva timp am cunoscut si stat la masa cu un tinar scriitor „anarhist”. Fiind 100% impotriva „establishment-ului” (ca orice anarhist care se respecta!), discursul lui era plin de acele induiosatoare clisee ale luptei de clasa cultu­rale...

Dreamers cu protectie, de Alex. Leo Serban

Omul avea o problema cu „elitismul” culturii romane, i se parea ca, daca exista un rau imediat identificabil in aceasta cultura, acesta este: elitismul! In cursul discutiei – pe care am incercat s-o mentin in limite rezonabile –, scriitorul anti-elitist s-a lansat intr-o apologie idealizata a Manelei, pe care o considera, de buna seama, „antidotul” miraculos al bolii culturii romane.

Infuriat pe tinerii fitzosi care-i discrimineaza pe cocalari in cluburi si care nu iubesc maneaua asa cum ar merita, omul nostru propunea, de fapt, o societate in care Maneaua si Gigi Becali ocupa avanscena, iar figurile emblematice ale Culturii (un Plesu, un Cartarescu, un Patapievici…) se uita din afara inauntru, ca fetita cu chibrituri.

Mi-am adus aminte de aceasta discutie cind am citit un foarte salutar articol al Cristinei Mo­dreanu despre Legaturi bolnavicioase – filmul lui Tudor Giurgiu. Articolul se chema „Homofobie” si vorbea despre neputinta unui spectator educat de a vedea in bune conditii un astfel de film, care zdruncina anumite prejudecati, intr-un mo­vieplex „de fitze”…

Pina la urma, intre ascultatorii de manele (multi dintre ei, oameni cu bani) si cei care se duc sa vada un astfel de film pentru a face caterinca nu exista decit un semn de ega­litate. E vorba de oameni cu o educatie precara, care se hahaie pentru ca nu inteleg si care, pentru ca au cumparat un bilet, isi inchipuie ca pot face orice vrea muschii lor. Modelul lor de societate e unul in care femeia merge cu un pas in urma barba­tului, nu sufla in fata lui si-i creste copiii in acelasi „spirit”.

Ah, ca poarta – mai nou – inel in buric si-si plimba buricul la aer, ca pe-o centura de piele sub topul mini, nu schimba cu nimic datele pro­blemei: „boss-ul” ramine Barbatul (sot sau patron), societatea ramine patriarhala, iar Ma­neaua si Gigi Becali, purtatorii de cuvint supermediatizati ai acestei lumi… Intrebarea e: cum sa-i alungam, din avanscena, inapoi in culise?

Cred ca primul pas ar fi, concret, semnalind comportamentul lor – aratind clar si raspicat ca n-au ce cauta in anumite locuri publice! In locul Cristinei Modreanu si al prietenilor ei, as fi mers la patronul movieplexului, i-as fi explicat situatia si i-as fi cerut sa opreasca proiectia. „Becalii” din sala ar fi protestat vehement, ar fi cerut banii inapoi (evident), iar patronul le-ar fi zis (in mod decent) ca problema e la ei.

Unii ar fi amenintat cu darea in judecata, ceilalti – cu „Asociatia pentru Protectia Consumatorului”… si uite-asa, cu putina bunavointa, s-ar face un prim pas spre salubrizarea spa­tiului public. Si nu-mi spuneti ca „I’m a dreamer”, fiindca stiu ca „I’m not the only one”…

Articol publicat in ELLE Iunie 2006

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
evedete.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle