Downshifting: e la moda sa-ti traiesti viata

Nu va speriati de cuvantul „downshifting“, nu este deloc amenintator. Se refera numai la activitati placute, cum ar fi sa te trezesti la ora 10, sa te plimbi prin parc, sa iei pranzul cu prietenii si sa faci orice altceva care te incinta.

Nu o sa incep prin a discuta despre conceptul de downshifting si implicatiile lui sociale pentru ca mor de nerabdare sa va povestesc ca, inainte sa aud pentru prima oara de acest cuvant, am avut un prim exemplu de downshifter chiar in cercul meu de prieteni. Andreea, tra­ducatoare la o firma de avocatura in plina crestere, invidiata pentru salariu, laptop si bonusuri de toate fostele ei colege de la Limbi Straine, si-a dat demisia. Intr-o zi de luni, din senin, si de atunci nu s-a mai angajat niciodata. Prietenii ei, printre care si eu, au catalogat-o drept „rasfatata. Fostii ei sefi au fost convinsi ca a primit o oferta mai buna de la o firma concurenta si au incercat sa ii faca o oferta si mai buna, de-a dreptul incredibila. Daca privesc cu ochii de acum, parintii ei au fost singurii care au avut o atitudine corecta si i-au spus ca a facut foarte bine: nu e viata sa stai pana la ora noua seara la birou. Si nici sa vii la terasa imbracata office, am fi adaugat noi, prietenii ei, care o porecliseram „Sacouas.

De ce a demisionat Andreea?

Nu ne-a dat niciodata prea multe detalii despre motivele demisiei, iar daca cineva o intreba, spunea zambind ca ramasese in urma cu cititul si voia sa recupereze. Cand mi-a venit ideea acestui material, i-am scris un e-mail in care am rugat-o sa-mi trimita radiografia demisiei ei. Eu nu o cunoscusem niciodata prea bine si doream sa stiu de ce a demisionat.

„O sa sune stupid, dar tu ai vrut-o! Mi-am dat demisia din cauza banilor. Castigam prea mult! Aveam un salariu de doua ori mai mare decat al maica-mii care, pe vremea aceea, adica acum patru ani, lucra la banca, si in fiecare luna o rugam sa-mi imprumute bani. Eram foarte nemultumita, ma simteam ca Bridget Jones, si intr-o zi m-am hotarat sa incerc sa inteleg ce se intampla si pentru ce muncesc, de fapt, pentru ce stau de la 9 dimineata la 9 seara la birou. Am facut o lista de cheltuieli si m-am speriat: jumatate din salariu se ducea pe taxiuri si pe restaurante (pe aragaz pusesem un ghivechi cu un puiut de ficus pentru ca nu il folosisem de un an); un sfert – pe haine, de obicei oribile, cumparate compulsiv in pauza de pranz, iar celalalt sfert pe datoriile de lu­na trecuta pe care le facusem ca sa imi platesc chel­tuielile curente.

La restaurant mergeam chiar si de doua ori pe zi pentru ca nu aveam timp sa merg la cumparaturi sau sa gatesc. Circulam cu taxiul pentru ca eram vesnic in intarziere. Deci, daca as fi avut mai mult timp, as fi economisit pina la 50% din bani, iar eu investeam acel timp in a-i castiga. M-am enervat pe acest paradox de-a dreptul imbecil si mi-am dat demisia, fara sa-mi fac nici un plan de rezerva. Ma stii ca-s impulsiva. Am luat ultimul salariu si banii pe zilele de concediu pe care nu apucasem sa mi le iau si am trait cu ei timp de trei luni. Am facut tot ce nu facusem in cei trei ani cat lucrasem la firma de avocatura: am citit, am fost la piata in fiecare zi, am mers numai pe jos si am facut poze cu cateii maidanezi. Am mers prin magazine, mi-am refacut partial garderoba si am facut ordine in casa.

Mai departe, o sa rezum ce mi-a scris ea in e-mail-ul de cinci pagini si o sa va spun ca, in prezent, traduce filme, ca in unele luni castiga ca pe vremuri, in altele mult mai putin, ca isi invita prietenii la masa, ca isi plimba dimineata si seara cainele primit cadou de ziua ei si ca a invatat sa faca dulceata, gem si peltea si ca mi-a explicat de cel putin trei ori diferenta dintre cele trei categorii.

Andreea a aflat anul trecut ca stilul ei de viata relaxat si calm se numeste downshifting si ca nu este singura care a ales sa se bucure mai mult de faptul ca i-a iesit dulceata decat de un bonus financiar primit la serviciu. Aceasta descoperire i-a oferit o acoperire perfecta in fata matusilor ingrijorate ca „traieste de pe o zi pe alta, biata Andreiuta si a transformat-o in ochii prietenilor ei dintr-o rasfatata care profita de faptul ca nu are nici un credit intr-un adevarat trendsetter.

Teoria downshifting-ului

Termenul de downshifting a fost folosit, pentru prima oara, acum cateva zeci de ani de autorul si filozoful irlandez Charles Handy si se refera la un stil de viata care nu este construit in jurul valorilor materiale, ci are in centru… placerea de a trai. Downshifting-ul a aparut in Europa si in SUA ca un raspuns la importanta exagerata data valorilor materiale in societatea de consum, downshifter-ii alegand sa investeasca timp in relatiile cu familia si cu prietenii, in hobby-uri si in toate acele lucruri marunte care ne fac placere si care ne infrumu­se­teaza viata. Cum ar fi sa faci dulceata, gem sau peltea! Esenta downshifting-ului este urmatoarea: „Best Things in Life Are Free, asa cum spunea titlul unei piese din 1992 a lui Janet Jackson si a lui Luther Vandross.

Sociologii spun ca „downshifting-ul reprezinta mai degraba o eticheta noua pentru un fenomen vechi, nefiind chiar o no­u­­tate absoluta. A existat dintotdeauna tendinta ca dupa satisfacerea nevoilor de baza oamenii sa inceapa sa fie din ce in ce mai preocupati de cali­tatea vietii decit de citi bani au. Downshifting-ul se refera mai degraba doar la cateva elemente de comportament. Conceptul este vag definit, implicand maxi­mizarea controlului pe care oamenii il au asupra propriei vieti, prin a petrece mai putin timp lucrand, a fi mai putin dependent de consum, a-ti exprima personalitatea prin stilul de viata, de regula mai simplu, a fi preocupat de cum iti petreci timpul liber si a acorda aten­tie sporita dezvoltarii personale, in­clusiv prin continuarea educatiei formale la varste tarzii.

Ah, as vrea sa va povestesc despre un amic de-al meu care a renuntat acum doi ani la un job full-time, si-a pas­trat o colaborare nu tocmai generoasa si acum isi da doctora­tul in antro­pologie, dupa ce si-a petrecut doua veri la rand intr-un sat fara curent electric (dar aceasta este cu totul si cu totul alta poveste). In plus, a descoperit ca este foarte talentat la zugravit si la vopsit si in acesti doi ani de downshiftereala a schimbat de vreo patru ori nuantele din garsoniera lui de 33 de metri patrati.

Dar sa revenim la ce ne spune sociologii. „Inclinatia spre downshifting este o tendinta vizibila in societatile vestice, cel putin din anii ‘70, influentand cresterea numarului celor ce se orienteaza valoric si comportamental catre postmaterialism. Astazi, intalnim astfel de comportamente la parti destul de mari ale populatiei din tarile mai dezvoltate.

Ah, deci sa inteleg ca in alte tari se face si mai multa dulceata, peltea si gem?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle