Don’t worry be happy! Ce ne lipseste pentru a fi fericite?

Avem job-uri interesante, ne bucuram de tot ceea ce putem cumpara cu banii castigati si avem o viata sociala plina. Atunci ce ne lipseste pentru a fi fericite?

Don’t worry be happy! Ce ne lipseste pentru a fi fericite?

Acum cateva zile, s-a intamplat ca, la un eveniment monden, sa ma intalnesc, fara sa fi stiut dinainte, cu cateva prietene vechi, pe care nu le mai vazusem de ceva timp. Ne-am bucurat, desigur, apoi am inceput sa ne plangem de ritmul trepidant in care traim si care, iata, ne tine departe una de alta. Discutia s-a prelungit pana tarziu in noapte, ajutata si de ceva cocktailuri in plus, asa ca iata cinci femei dezbatand cu infocare pe tema „calitatii vietii' noastre si a faptului ca, desi n-am avea de ce sa ne plangem, nici nu putem spune cu mana pe inima ca suntem fericite.

Desigur, au existat cateva divergente, datorate, probabil, faptului ca fiecare dintre componentele grupului nostru vesel are o alta profesie, dar, pe parcurs, am constatat ca ceva parea sa ne uneasca: o suspiciune sicaitoare ca nu reusim sa ne bucuram indeajuns de ceea ce ne ofera viata, ca exista ceva care ne scapa mereu printre degete, ca ne aflam in permanenta intr-o cursa contra cronometru, care nu ne mai lasa suficient timp si energie pentru noi. Nici una dintre noi n-a stiut sa spuna exact ce-i lipseste pentru a fi impacata si multumita.

Pana la urma, aceasta cautare permanenta e in deplina concordanta cu lumea in care traim. Ne-am obisnuit sa ne dorim mereu mai mult – bani, iubire, satisfactie personala – si simtim nevoia de a urca mereu stacheta dorintelor noastre, asa incat impingem tot mai departe limitele efortului pe care il facem pentru a le indeplini. Si nu e neaparat vina sau nevoia noastra, pur si simplu astea sunt normele impuse de societate.

Mult mai tarziu in acea noapte, cand am ajuns in sfarsit acasa, cu picioarele tipand ca vor jos de pe tocuri si cu o usoara durere de cap (cauzata de cele cateva pahare in plus), am inceput sa ma gandesc la discutia avuta si o intrebare nu-mi dadea deloc pace: ce inseamna, de fapt, o viata fericita? Este totul legat de posesii, de nivelul salariului, de relatiile pe care le avem cu familia si prietenii? Sau – pardon de cliseu! – viata merita traita din plin dincolo de toate astea, pur si simplu pentru tine?

Intreaba pe oricine in jurul tau si, cu mici exceptii (poate!), ti se va raspunde ca, astazi, viata este o succesiune interminabila de job-uri care mai de care mai solicitante, de dorinte materiale din ce in ce mai mari, de relatii pe care nu mai ai timp sa le intretii si de responsabilitati care se aduna algoritmic. Sa ne intelegem, cei care se plang de toate astea sunt oameni care au depasit de mult grija zilei de maine, nu se lupta cu saracia, nu traiesc de pe-o zi pe alta, ci au atins un nivel de trai destul de confortabil. Si atunci, de ce simtim nevoia sa ne plangem – mereu si mereu – ca viata e grea?

Psihologii spun ca e in firea omului sa-si doreasca mereu mai mult, dar putini stiu sa spuna ce in­seamna asta, concret. Recunoaste, daca te-ar intreba cineva ce-ti doresti cu adevarat in viata, ce-ai raspunde? Si nu ma refer la raspunsuri de genul „sa fiu iubita, sa castig multi bani, sa am o casa frumoasa, sa fiu sanatoasa' etc., etc. Te-ai gandit vreodata ca, poate, toate astea le ai deja? De ce, atunci, nu poti sa spui cu mana pe inima ca esti fericita, ca ai o viata frumoasa?

„Suntem bombardati zilnic cu mesaje contradictorii, de catre prieteni, familie, media. Putini sunt cei care stau sa se gandeasca in liniste la ceea ce-si doresc cu adevarat (si de ce)', explica psihologul Viviana Musa. „Drept urmare, cei mai multi oameni trec prin viata facand ceea ce-si imagineaza ca trebuie sa faca sau ceea ce asteapta altii de la ei.' Dar, hai sa fim seriosi, nu putem trai cu totii dupa acelasi calapod, conform idealului lui Procust!

Sa-ti traiesti viata din plin poate avea intelesuri diferite pentru persoane diferite. Oamenii, fiinte complexe si avand personalitati atat de diverse, au interese variate si idealuri care nu pot fi comune intregii specii si care trebuie urmate de fiecare in parte. Cu toate astea, impedimente tinand de partea practica a vietii, de resurse financiare sau, pur si simplu, de teama ne impiedica adesea sa ne dezvoltam ca fiinte individuale atat de mult pe cat ne-am dori. Asa incat a-ti trai viata din plin ar putea sa insemne a incerca sa gasesti balansul ideal intre ceea ce vrea de la tine societatea si ceea ce ai tu nevoie ca persoana, dincolo de constrangeri de ordin practic.

„Cei mai multi oameni traiesc pe «pilot automat» si nu-si acorda timp nici macar sa guste cu adevarat ceea ce maninca', continua Viviana Musa. „Asa incat o conditie importanta, daca vrei sa te bucuri de viata, este aceea de a trai in prezent si de a-ti ingadui sa te bucuri de ceea ce faci in momentul respectiv.' Usor de zis, greu de facut. Poate ca sta in firea omului sa vada mult mai usor jumatatea goala a paharului decat pe cea plina. Inabilitatea noastra de a ne opri sa mirosim o floare sau sa admiram jocul de lumini creat de o raza de soare pe un zid, intr-o dupa-amiaza de vara, ne face sa ne lamentam mereu ca, iata, a mai trecut un an si nici nu ne-am dat seama cum a zburat timpul. Iar daca privim inapoi, constatam ca nici macar nu am realizat cine stie ce in anul care s-a scurs – cel putin, asa spun cei mereu nemultumiti de viata. Restul, putini, vor sti, in schimb, sa contabilizeze si sa se bucure de micile realizari – fie ca e vorba de invatarea unei limbi straine, a unui dans pe care iti doreai de mult sa-l poti dansa sau de calatoria intr-un loc in care n-ai mai fost niciodata.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Mai multe din lifestyle