Dincolo de 40 de ani

Obsesia tineretii exista de cand lumea, chiar daca azi pare sa fi atins cote record. Si daca totul nu e decat un bluff? Daca anii vin la pachet cu suficienta intelepciune cat sa descoperim ca viata e, de fapt, tot mai frumoasa cu cat invatam mai multe?

Dincolo de 40 de ani

Lena Rusti – psihoterapeut

„Ultimii ani nu au declansat vreo agresiva metamorfoza interioara, dar am devenit cumva mai evidenta mie insami, iar acest lucru a adaugat tuse esentiale fiintei mele.

Am inteles ca imi e mai important sa fiu impacata cu mine si cu deciziile pe care le iau decat sa merg pe drumuri ale inertiei; si am gasit si resurse sa ma port ca atare.

Am invatat ca pot avea incredere in valorile mele morale si in nevoia mea de a contribui, asa cum inveti sa ai incredere in propriul stil, fara sa conteze daca este sau nu in trend.

Am descoperit cu amuzament ca ma plac chiar si cand nu ma suport, fara ca revelatia sa schimbe fundamental regulile jocului: acum ma asez in relatia cu mine mai toleranta cu trecutul, dar la fel de exigenta cu viitorul. Mi-am vazut frica de a nu pierde lucruri importante, experiente dorite, oameni dragi pe masura ce m-am eliberat de ea. Stiam dinainte cat de grele imi sunt pierderile, dar acum am aflat ca, dincolo de ele, ascunse bine, pot gasi in mine zone magice de iubire si bucurie, la care nu am avut acces pana cand nu am invatat sa fiu recunoscatoare.

Marina Constantinescu – jurnalist, critic de teatru si film

„Bucuria si frumusetea stau in ochiul privitorului, l-am auzit spunand, o data, pe un dervis rotitor. Ma uitam uluita la lumina din cutele de tot felul de pe chipul sau. La fel cum urmarisem mirata ritmul dansului, cu mainile desfacute, murmurand rugaciuni. Intre pamant si cer este viata noastra. Cu putinte si neputinte. Mergem pe un drum fara sa stim daca el este calea. Uneori, ratacim, alteori, avem revelatii. La fiecare varsta intalnesti ceva sau pe cineva care te ajuta sa descoperi universuri sau prapastii. Sau pe tine insuti.

Nu am avut niciodata strategii legate de culori, tunsori, de moda. Nu-mi vine sa cred, uneori, cand dau cu ochii de mine in oglinzile din magazine, ca nu mai sunt tanara navalnica, cu parul pana la brau, ca nu mai am aceleasi masuri la haine, ca fruntea a ostenit, ca zambetul s-a estompat, ca pielea nu mai straluceste de la sine. Si fug! Nu exista scapare decat prin asumare. Sunt mai inteleapta doar de alaltaieri. De cand caut oglinda din ochiul celorlalti. Mi-e frica de boala, de degradare, de ridicol. Parca am putin mai multa tandrete fata de corpul meu. Pentru ca el imi poarta mintea. Timpul lor este timpul din mine…

Iluzii si deziluzii, imagini, franturi de iubire, fragmente, palimpsest. Refugiul noptilor. Bucuria zorilor ce se revarsa peste mine. Cea dintotdeauna. Doamne, cate as fi putut sa fac si n-am facut! Incerc sa ma ingadui si sa accept chiar si legea gravitatiei. Pana la un punct. Atunci, inchid pleoapele grele si ratacesc, si ma invartesc, intre pamint si cer, cu dervisii mei rotitori. Si zbor!…

Dana Papadima – director educational

„Am 56 de ani. Anul acesta am citit pe «burtiera» unui post de televiziune urmatoarea stire: «O batrana de 50 de ani a fost agresata de un tanar de 28 de ani». Evident, o astfel de postare ar fi de neimaginat intr-o lume a corectitudinii, fie ea si politica. Dar suntem aici, la noi, conditionati de aceasta umanitate stridenta si contradictorie. De ce ma mir, de fapt? Cand eram tanara, pana-n 30 de ani, gandeam probabil ca acel redactor neglijent de sincer, cu aceeasi cruda lipsa de retineri.

In lumea larg civilizata, conceptia s-a innoit. Nu numai pudibonderia lingvistica, dar si tehnici sofisticate de a incetini degradarea fizica, sport, activism, provocari sociale, au dus la o noua etichetare: 50 sunt noii 30.

Exist intre aceste contrarii, la care se mai adauga ceva numit cliseistic «varsta interioara». Un suflet de adolescenta in false chingi numite conveniente sociale, vestimentatie adecvata, autocontrol, cariera, seninatate (resemnare) clasicista.

O reteta a armonizarii celor trei perspective nu cred ca s-a inventat. O experimentez cu fiecare zi care trece, sacadat si inevitabil. Cu fiecare din aceste zile refuz inteleptirea senectutii, cu fiecare zi ma apropii de ea.

Laura Sgarcitu – director dezvoltare

„Nu am stat niciodata sa numar cati ani am. M-au ajutat sanatatea si prietenii. Cand sunt intrebata de varsta si ezit, lumea crede ca e cochetarie feminina, cand eu, de fapt, scad in minte 68 din anul curent. Ceva vine cu varsta si e de nepretuit, iar daca nu vrei sa detaliezi filosofic ii poti spune, pe scurt, fericire. E vorba de intelegerea cu tine si de acceptarea ca tot ce ai de facut pe lume e sa devii cea mai buna versiune a ta.

Sa devii cel mai bun prieten al copilului tau, avand incredere ca e mai destept decat tine. Sa intelegi ca oamenii gresesc si sa nu-i judeci mai aspru decat ai vrea tu sa fii judecat. Sa nu mai faci compromisuri, sa nu mai pierzi vremea cu oameni care nu te merita, cu discutii inutile. Sa fii modest si constient ca daca faci un bine altcuiva ti-l faci, de fapt, tie. Sa-ti fie clar ca deciziile pe care le-ai luat te-au adus unde esti acum. In final, esti ceea ce esti si alegi sa daruiesti lumii din jur. Și cand lumea iti zambeste si ea, esti fericit.

Adelina Ivan – fashion designer

„Marturisesc ca cel mai important pentru mine este faptul ca am ajuns sa simplific mult, sa elimin ceea ce consider inutil, am realizat ca timpul curge altfel si nu ma mai grabesc nicaieri. In plus, sunt mult mai relaxata si mai sincera cu mine. Am invatat sa fiu toleranta, sa transmit si sa zambesc mai mult si am capatat o detasare sanatoasa fata de realitatea cotidiana. Am aflat ca pot sa dau reset ca si cum ar fi lucrul cel mai firesc din lume.

Foto: Guliver

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle