Din placerile zborului cu avionul (de Tom Wilson)

Foarte multi oameni iubesc aeroporturile. U2 sunt topiti dupa Charles de Gaulle, drept care au si filmat un videoclip acolo. „Filozoful” Alain de Botton e si el indragostit de ele, iar ca dovada a scris o carte despre o saptamana petrecuta intr-un aeroport, cartea fiind platita de British Airways.

Din placerile zborului cu avionul (de Tom Wilson)

Nu ca ar fi de mirare, dar s-a declarat extrem de entuziast vizavi de aceste spatii transnationale pline de magazine de designeri si rafturi cu parfumuri. Nu v-o recomand. Alain de Botton s-ar fi entuziasmat probabil la fel de tare si de Kmerii Rosii, daca Pol Pot ar fi fost dispus sa-l plateasca.

Detest aeroporturile. Detest mancarea lor la suprapret, reclamele aspirationale, ca sa nu mai zic de barurile cu sampanie si caviar. Detest faptul ca sunt, prin excelenta, un loc de intalnire pentru clasa de mijloc de pretutindeni. Serios acum, imi place si mie caviarul la fel ca tuturor, dar ce fel de retardat isi doreste sa-l manance intr-un aeroport? E ca si cum ai agita o pancarta cu „AM BANI SI N-AM CE FACE CU EI. FAC PARTE DIN MIDDLE CLASS. MI-AA STRANGE DE GAT BUNICA DACA M-AR TINE PE LOC IN ASCENSIUNEA MEA!'. Vizitand aeroporturile din lume, ramai cu impresia ca pe planeta nu exista si oameni saraci – exact genul de fantezie al clasei de mijloc.

Acum cativa ani, cand exista inca Aeroportul Baneasa, as fi dat bucuros de doua ori mai mult pe un bilet ca sa zbor de acolo. As fi schimbat oricand un loc la clasa I cu British Airways pe unul low-cost cu ShitAir. Si ce daca 90% din oamenii care stateau la coada miroseau ca Beelzebut insusi? Si ce daca 80% din ei erau probabil analfabeti? Macar nu pretindeau ca sunt ceva ce nu sunt.

Mie, unuia, imi crapa inima de fericire sa vad atitia oameni cu genti de rafie pline de haine stand la coada, bucurosi sa calatoreasca. Ochii aia mirati sau speriati ai batranelor cu batic care nu mai zburasera niciodata erau o fericire, ma simteam ca si cum m-as fi intors in timp sa-l vad pe Galileo fata in fata cu o nava spatiala NASA. Si care e problema daca oamenii aplaudau cand ateriza avionul? Era o celebrare a vietii.

Prefer oricand sa calatoresc cu astfel de oameni, cu ochii inca holbati la minunile lumii moderne, decat cu calatori din clasa de mijloc, care fac eforturi sa para complet indiferenti. Daca ar fi dupa ei, ai putea sa le oferi si o masina a timpului perfect functionala, ca ei tot ar casca si ar cere sa vada lista de vinuri.

Asta ma enerveaza cel mai tare la reprezentantii clasei de mijloc de peste tot din lume. Incearca sa dea impresia ca traiesc intr-o lume fantastica, in care vietile lor sunt extrem de importante si responsabilitatile lor uriase. Obsesia principala este sa para ca au gusturile si hobby-urile lui Donald Trump, cand de fapt ei petrec 19 ore pe zi intr-un birou gri, completand fise interminabile.

E o chestie aspirationala, li se pare ca sa faci parte din clasa de mijloc inseamna implicit sa ai putere si sex appeal, cand in realitate job-urile lor sunt atat de plictisitoare, incat singura sansa sa faca sex e ca partenera sa adoarma in timp ce asculta povesti de la birou.

Exista, fireste, si o multime de ratiuni ecologice pentru a reduce numarul de zboruri. Cand iei un avion transatlantic esti raspunzator de mai multe emisii de CO2 decat un sofer mediu intr-un an. Dar dincolo de asta, motivatia mea de a nu mai zbura nu este eco. Pur si simplu vreau sa previn orice lezare suplimentara a psihicului meu si asa fragil.

Foto: Businesswoman at airport from Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle