Cum sa privatizam primavara (de Mihaela Radulescu)

Luna aceasta Mihaela Radulescu ne preda o lectie despre… primavara. Nu trebuie sa zambiti condescendent, ci din inima. Caci primavara e un anotimp in care ne incarcam cu o supradoza de optimism si romantism, in care ne primenim garderoba, dar mai ales gindurile.

Cum sa privatizam primavara (de Mihaela Radulescu)

Primavara e anotimpul meu favorit, de cind ma stiu. Ii simt toate schimbarile ca pe niste vorbe frumoase, soptite la ureche de barba­tul iubit, ma face sa zimbesc mugurilor si aerului proaspat, ma mobili­zeaza sa fac lucruri importante, sa deschid proiecte noi si sa simt… bucurie, speranta si alte acareturi ale starii de bine. Nu e o stare falsa, fabricata de dragul primaverii si al primenirii obligatorii, e minunata iluzie si, uneori, certitudine, ca drumul inainte are perspectiva, continuitate, lumina si sansa. Dupa o asemenea iarna grea, dupa atitea tragedii si povesti cumplite de supravietuire sau chiar moarte, dupa atita mobilizare spre a ajuta si atita neincredere in astia de ne conduc, pri­mavara devine o chestiune mult mai intima, care, desi e distribuita egal tuturor, se instaleaza in viata fiecaruia diferit. Nu ne mai framinta istoria recenta, nu ne mai agita politica labila, nu ne mai framinta supra­vie­tuirea, ci… viata, bucuriile simple si rescrierea prioritatilor.

Femeile redevin atente la conturul lor, renunta ba la straturi de haine groase, ba la kilograme in plus ratacite din neatentie exact pe unde nu le vrea nimeni, ii fac dreptate parului arestat prea multa vreme de caciuli, reinstaureaza regimul de grija permanenta pentru ma­nichiura si pedichiura… Sau, ma rog, asa ar trebui sa fie, ca primavara sa le fie frumoasa si folositoare.

Tranzitia de la frig la soare e o grea incercare vestimentara si poti asista, pe aceeasi strada, in acelasi moment al zilei, la intilniri alarmante intre sandale si cizme, intre geci cu blana si sacouri cambrate, intre pantaloni de blana si picioare frumoase, descatusate de ciorapi. Nu prea exista reguli in aceasta privinta, asa ca fiecare porneste de la dulapul si convingerea personale cu… ce are la indemina, cu ce simte ca l-ar feri mai bine de raceli tembele sau ipostaze vestimentare ridicole. Primavara, totusi, nu e despre haine, ci despre putinele, dar maretele oportunitati de a schimba ceva in noi, zic eu. N-as judeca pe nimeni dupa palton, dar i-as certa pe cei incruntati, care nu vad ce frumos au inflorit copacii si ce miraculoase pot fi energia buna, gindul bun si curatenia… de primavara.

Intre naftalina si ghiocei ar trebui sa incapa tot soiul de actiuni de primenire, de reasezare in vietile noastre. Iarna e mereu derutanta si agasanta, dar primavara e plina de calitati, de farmec si pros­petime. Serios, de ce n-am fi si noi ca primavara? De ce nu ne-am propune fapte mari sau macar mici, dar intense si valo­roase? De ce nu ne-am stradui mai mult ca oricind sa ne facem simtita prezenta, ca o bine­cu­vintare, ca un alint pentru cei dragi si ca o adiere proaspata pentru cei care au nevoie de noi?

O supradoza de optimism si romantism n-a facut rau nimanui, spun studiile, viata si doar scepticii sau pesimistii incurabili mai pot mirii contrariul. Intr-o formulare mai putin naiva, e vremea sa intram in armonie cu noi si cu partea cea mai captivanta din viata noastra. Toti avem dorinte, pe unele le blocam in rugaciuni, pe altele le spunem cu voce tare, dar nu le dam viata, pe unele le ucidem din lipsa de consecventa. Acum e anotimpul infloririi, cu toate metaforele traduse in limbaj practic, acum e vremea miresmelor ametitoare si a culorilor tari, acum se vede frumusetea, daca ochii sint bine atintiti si intr-o buna relatie cu creierul.

Ca sa smulgem maximul de profit din primavara, trebuie sa inflorim cumva, nu ca intr-un vers de romanta, ci dupa metoda clasica, pe care ne-o tot preda anotimpul acesta generos. Mai intii, trebuie sa ne adunam fortele si sa vrem sa inflorim, apoi, trebuie sa scoatem capul, nu rideti, exact ca florile padurii, cu trufie, cu tenacitate si aproape cu inconstienta. Ghiocelul stie exact care e rostul lui si nu se ia cu alte treburi, nu amina actiunea, ci ii face in ciuda oricarei scoarte inghetate de pamint, oricarei zapezi ramase in urma. Pentru el si alte flori eroine de primavara, nu exista apatie, nu exista lene sau scuze tembele, ci doar actiune si victorie. Sa inveti de la ghiocel e preferabil oricarei alte surse de inspiratie indoielnice…

Primavara asta, totusi (vorba poetului), nu-i decit o imensa sansa pe care ar fi pacat s-o ratam. Avem atitea culori in noi, avem atita forta si atitea urme de lasat, incit ar fi de neiertat sa ratam primavara si sa raminem inzapeziti in vechea viata…. Primavara ar trebui sa devina o afacere personala, profitabila intru totul pentru fiecare posesor de plamini disperati dupa aer proaspat.

Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingrijirea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.
Foto: Shutterstock

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle