Cultul lui Osho, de la baliverne zen la terorism biologic

Un nou documentar Netflix analizează cultul lui Osho din perspectiva unei perioade sumbre din viața adepților, a guru-lui însuși, dar și a celor afectați de acțiunile șocante ale credincioșilor.

Ioana Ulmeanu Editorial de Ioana Ulmeanu

Cultul lui Osho e azi mai popular ca oricând, dar când am auzit despre noul serial documentar lansat de Netflix, Wild Wild Country, nu m-am gândit neapărat la asta. Desigur, nu aveam cum să nu mă duc cu gândul la cărțile cu învățături care se vând ca pâinea caldă și promit iluminarea, dar în zona aceasta sunt deja atâtea publicații de gen încât nu mi se pare nimic dubios în încercarea oamenilor de a atinge echilibrul sau fericirea conformându-se unei rețete sau alteia. La fel și când mi-am adus aminte de toți acei oameni care călătoresc în India în căutarea liniștii.

Știam din trailer că serialul produs de frații Mark and Jay Duplass (Duplass Brothers Productions) și regizat de alți frați, Chapman și Maclain Way (ce coincidență!), pornește de la conflictul care se iscă între adepții celebrului guru indian și locuitorii unui oraș minuscul din Oregon. Acest lucru în sine mi s-a părut interesant, dar habar nu aveam că fiecare dintre cele 6 episoade avea să mă lase în repetate rânduri cu gura căscată, la propriu, de uimire.

Ca să nu dezvălui prea multe din prima, o să spun doar că Osho și devotații lui pleacă din comunitatea lor din Pune, India, urmăriți de felurite complicații legale, cu planul a construi în Oregon o altă comună utopică, la o fostă fermă întinsă pe zeci de mii de hectare. Este aici vorba despre ambiția de a face locuri de meditație dinamică pentru toată lumea, de speranța de a înverzi deșertul, de a aduna oameni care cred în lucruri similare la un loc, pentru un trai în pace și armonie.

Planul lor de a aduna adepți în căutarea unei vieți fericite se transformă, însă, rapid, într-un coșmar atât pentru ei, cât și pentru cei 40 de locuitori din Antelope, orașul învecinat, care nu sunt prea încântați de stilul de viață al noilor locuitori.

De la un conflict minor totul degenerează și, cum ziceam mai sus, capătă proporții epice – în asemenea măsură încât nu pot decât să mă mir că fiecare dintre cei pe care i-am auzit citând din înțeleptul indian nu mi le-au menționat măcar o dată. Avem de-a face cu terorism biologic, cu înarmare în masă, cu cea mai mare colecție de Rolls Royce-uri din lume, cu înregistrări ilegale, cu preluarea ostilă a unui întreg oraș, ce să mai, o întreagă avalanșă de fapte care ar fi greu de crezut dacă nu ar fi susținute de înregistrări din epocă și de mărturisiri ale celor care au jucat un rol central în desfășurarea evenimentelor.

Dintre toate persoanele despre care vorbește documentarul, pe lângă Osho, se remarcă o figură extrem de interesantă – e vorba despre Ma Anand Sheela, născută Sheela Ambalal Patel, care l-a cunoscut pe maestru la vârsta de 16 ani și care i-a devenit mai târziu secretară personală (o funcție extrem de importantă, pentru că include și conducerea fundației cultului) și mână dreaptă și care pare a fi cea care a orchestrat mare parte dintre afacerile necurate care s-au întâmplat în Rajneeshpuram (fostul oraș Antelope, care a purtat pentru o vreme acest nume). Ea a fost condamnată și a pledat vinovată pentru tentativă de omor, la fel cum s-a întâmplat și cu alții. Ba chiar cu Osho însuși, care a fost deportat din Statele Unite după acuzații grave, soluționate cu ajutorul a ceea ce se cheamă, în termeni juridici, o “Alford plea”. Ceea ce nu înseamnă neapărat că prelegerile și învățăturile lui sunt problematice, dar că poate să existe un conflict atunci când cineva care predică iubirea ori pune la cale o mulțime de activități ilegale, ori, în cazul (greu de crezut) în care nu a fost direct implicat, le trece cu vederea.

Pentru că vorbește despre un episod ignorat de istorie, pentru că este incredibil de bine realizat și pentru că pune o mulțime de probleme – precum pasul atât de mic de la spiritualitate la violență, Wild Wild Country este un serial pe care ar trebui să îl vadă oricine.

Și mai este, totodată, încă o dovadă că lucrurile sunt doar uneori așa cum par a fi chiar și celor care le cunosc îndeaproape. Dar și una că adevărul nu e aproape niciodată absolut. La fel ca iluminarea, șarlatania și toate celelalte.

Citește și:
Despre mintea goală a adulților și stomacul gol al copiilor

Foto: Netflix

Recomandari
Noizz
Recomandari shopping
Psychologies
Mai multe din lifestyle