Cui i-e frica de casatorie?

Bombardata de aluzii cu privire la mirajul mariajului, Alina Baisan se intreaba cit va mai „rezista“ pe baricadele celibatului, in fata asaltului familistilor.

Cui i-e frica de casatorie?

Am 28 de ani, o relatie stabila si nici o cerere in casatorie la activ. E drept ca in trecut suma acestor parametri ar fi facut sa pluteasca deasupra mea o pancarta pe care sa scrie cu majuscule „Fata batrina – semnul exclamarii”! Adevarul e insa ca nici astazi nu te poti bucura de celibat in voie, mai ales daca esti implicata intr-o relatie care se intinde pe mai multi ani. O fi institutia casatoriei in declin, dar nu si in cercul meu de prieteni si de rude.

E de ajuns sa arunc o privire pe Facebook, unde majoritatea fetelor din generatia mea au trecut deja de faza in care postau poze de la propria nunta la cea in care umplu pina la refuz spatiul virtual cu „pitici, gargarite sau bondarei”, ca sa pricep ca am ramas in urma cu evenimen­tele. Oricum, slava Domnului, nu am mers pina acolo unde a ajuns prietena mea Roxana, care, cu o luna inainte de nunta, a acceptat un job pe un vas de croaziera, abandonind toate planurile de casatorie. Desi job-ul s-a dovedit un fiasco si s-a intors dupa o saptamina, la timp pentru a nu rata nunta, aceasta nu a mai avut loc… Era evident pentru toata lumea, inclusiv pentru mire, de unde izvora spontaneitatea gestului ei: din teama de maritis. Cei mai mari dusmani ai celibatului sint, de departe, parintii.

Cind am fost prima data in vizita la „ai lui”, a fost suficient un moment de neatentie la plecare pentru ca „mama soacra” sa ma prinda singura si sa ma intrebe parinteste: „Daca va intelegeti asa de bine, de ce nu va luati si voi?”. Am indrugat un „Dar ne cunoastem de trei saptamini!!!” si l-am amenintat pe prietenul meu ca, daca ma mai lasa vreodata singura cu ea, nu mai calc pe acolo. De atunci nu s-a mai adus vorba de casatorie.

De altfel, pentru ca nu vor sa te supere, parintii nu pronunta niciodata cuvintul „nunta” in preaj­ma ta, desi vorbesc incontinuu despre asta. De cele mai multe ori totul este ambalat induiosator in suspine precum „Copiii astia nu au nici un gind” sau „Punem bani deo­parte… poate ne fac copiii vreo surpriza”. Si chiar daca, dupa un timp, pina si ei obosesc sa mai bata apropouri si isi cana­lizeaza economiile spre alte activitati mai eficiente, precum renovarea apartamentului sau achizitia unei centrale termice, exista intotdeauna o armata de rude si de prieteni gata sa intervina, ingrijorati cu totii de faptul ca imbatrinesc si nu vor mai putea dansa la nunta!

Presiuni vin in egala masura si de la familistii mai tineri, care profita de orice ocazie pentru a-ti plasa un sugar in brate, gest urmat invariabil de exclamatia „Vai, ce bine te prinde!”. Nu pot numi cu exactitate ce anume ma sperie mai tare la ideea de mariaj. Are de-a face cu expresia „pentru tot restul vietii” si cu pierderea libertatii de a alege intre „ramin” sau „plec”.

Gary Chapman are 35 de ani de experienta in consilierea matrimoniala. El a constatat ca marea majoritate a cuplurilor care locuiesc multi ani impreuna nu se mai ca­satoresc sau, daca ajung sa o faca, in cele din urma, de multe ori divorteaza. „Atunci cind doi oameni locuiesc impreuna, stiu ca, daca vor, miine pot pleca de linga celalalt. Daca ea ii spune lui «Trebuie sa faci asta pentru mine», el raspunde «Nu-mi spune mie ce sa fac, doar nu esti nevasta-mea!». El stie ca e o diferenta intre a locui impreuna si a fi casatoriti. Asta se intimpla pentru ca nu poti simula casatoria. Iti spui ca locuiti impreuna, deci e ca si cum ati fi casatoriti. Dar nu e asa. Casatoria este un angajament in care sotul si sotia spun ca isi vor fi alaturi la bine si la rau pina la sfirsitul vietii. E un juramint facut in fata familiei si a prietenilor, in fata lui Dumnezeu. Nu cred ca hir­tia in sine face diferenta intre un cuplu ca­sa­torit si unul care doar locuieste impreuna. Juramintul e cel care face diferenta.”

Asadar, lucrurile se schimba odata cu casatoria. Mi-au spus-o si mie prietenele maritate. Pentru unele, lucrurile se schimba in bine, ele gasind in statutul de sotie siguranta de care au avut nevoie in momente dificile, precum aparitia unui copil. „Asa am crezut si eu, ca o hirtie nu face diferenta. Insa cind am fost insarcinata, din cauza modificarilor hormonale, am trecut prin niste stari emotionale extreme si faptul ca eram casatorita mi-a dat siguranta ca nu sint singura”, imi povesteste Raluca.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle