Cu Coppola la concert, de Alex. Leo Serban

La-nceputul lui noiembrie, la Bucuresti s-a des­fasurat SoNoRo, un festival international de muzica de camera. A fost un eveniment „de nisa”, asa cum sint – indeobste – toate lucrurile bune din cultura.

Cu Coppola la concert, de Alex. Leo Serban

Patru concerte (la Cotroceni, la sala Auditorium, in clubul Embryo si la Ateneu), pentru acei happy few care stiu sa aprecieze cum se cuvine muzica de camera – „cea mai intima forma de comunicare muzicala”, cum bine spune violistul Razvan Popovici, organizatorul evenimentului…

Din pacate, n-am putut sa merg decit la doua dintre concerte (cel de la Auditorium si cel de la Embryo), dar pot sa va spun ca programul a fost excelent ales! Primul concert la care am fost („Quasi à la française”) a cuprins o uvertura de Prokofiev, un cvintet cu clarinet de Mozart, o (superba!) sonata pentru clarinet si pian de Poulenc si un cvintet cu pian de César Franck. In sala nu era multa lume (exista „concurenta” Festivalului de teatru), dar printre spectatori era unul care facea cit o suta: Francis Ford Coppola.

Nu stiu daca sa ma laud ca i-am spus de existenta concertului de la Embryo, de care habar n-avea, cert este ca FFC a venit si la acela! La Embryo, a fost un experiment: cvintetul condus de Razvan Popovici – a carui virtuozitate, dupa aplauzele deloc conventionale, a cucerit si publicul „de club” – a cintat alternativ cu Electric Brother si Vlaicu Golcea in surround-ul vizual improvizat de VJ Casa Gontz… A fost delir!

Si m-am gindit, reconfortat, la o tema care mi-a tot dat tircoale in vremea din urma: „cultura urbana”. In mod cert, in Bucuresti exista o cultura urbana – vie si viguroasa –, fara ca cineva sa dea vreo „directiva” de sus in acest sens.

Bucurestiul este, sau incepe sa fie, aidoma Londrei sau New Yorkului: evident, nu prin cantitatea de evenimente urbane, ci prin calitatea lor – si prin acest specific „de nisa”, care a devenit un pattern al culturii urbane din metropole. In spiciul rostit inaintea concertului de la Auditorium, Razvan Popovici a povestit anecdota venirii lui Prokofiev la Bucuresti, dupa primul razboi mondial; compozitorul voia sa vada „micul Paris”, despre care auzise atitea. A stat la actualul „Hilton”, dar a plecat dupa 24 de ore, dezamagit…

Din cite stiu, F.F. Coppola sta de multisor in Romania, e nelipsit de la tot felul de evenimente si nu pare deloc plictisit: pare ca s-a integrat in peisaj, „quasi à la roumaine”, dindu-i un staif pe care Prokofiev n-a vrut sa i-l dea. Ce exemplu mai bun ca Bucurestiul e „pe trend”?!

Articol publicat in ELLE Ianuarie 2007
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle