Cine se teme de pornografie?

Pornografia ramane intr-o zona tabu, desi industria face eforturi in directia unor schimbari care sa o aduca mai aproape de categorii mai largi de privitori.

Cine se teme de pornografie?

Aveam vreo 13 ani cand am vazut primul film porno de pe o caseta descoperita din intamplare in biblioteca alor mei. A fost un film din care nu am inteles mare lucru si despre care aveam sa aflu ca putea fi inclus intr-o categorie destul de hardcore a genului datorita aglomeraţiei personajelor din anumite cadre şi scenelor care contineau alte fluide corporale decat vezi intr-un act sexual comun. Nu imi amintesc cat am apucat sa vad, dar nu o sa uit prea curand sentimentul imediat al rusinii, amestecat cu certitudinea ca voi arde in iad pentru ce vazusem.

A fost, pentru mine, una dintre cele mai debusolante experiente traite pana la varsta aceea si, avand in preajma un tata credincios care ma avertiza ca masturbarea duce la nebunie, am vorbit despre intamplare cu mama, rusinat si distorsionand mult faptele. I-am relatat o poveste despre un film softcore pe care, chipurile, il vazusem intr-o noapte la TV.

I-am explicat exact ce credeam ca o sa patesc conform lucrurilor invatate la ora de religie si cred ca acela a fost punctul din care mama nu m-a mai pus sa merg la biserica. Cu toate astea, mi-a luat mult timp sa inteleg, de unul singur, cum sta treaba cu pornografia, de unde a pornit si in ce fel ne afecteaza vietile.

Ceea ce numim azi pornografie s-a nascut, parca abia aşteptand momentul, imediat dupa apariţia filmului. Primele pelicule erotice dateaza din 1896, au fost turnate de pionierii genului, Eugène Pirou şi Albert Kirchner, şi infaţişau dansatoare exotice sau femei dezbracandu-se in baie. De atunci şi pana astazi, pornografia a trecut prin nenumarate faze si a suferit o multime de modificari consistente, dar in esenta a ramas aceeasi: o exploatare continua a tabuurilor si fanteziilor sexuale ale fiecaruia dintre noi.

Intre anii 20 şi 50, vizionarea peliculelor pornografice era interzisa prin lege in majoritatea ţarilor din lume, ele fiind disponibile doar in bordeluri sau cinematografe secrete. Incepand cu anii 50 au inceput sa apara filmele porno de 10 minute la indemana publicului larg, in aşa-zisele „cabine de tras cu ochiul, iar pana la jumatatea anilor 70 cabinele s-au transformat in cinematografe pentru adulti in toata regula – anii 70 fiind vazuti drept epoca de aur a industriei.

In anii acestia, filmele pentru adulti erau adevarate productii artistice, iar pelicule ca Deep Throat sau Doctor Sex, in care firului narativ si evolutiei personajelor li se acorda multa atentie, sunt considerate si azi capodopere ale genului. Lucrurile s-au schimbat, din punctul de vedere al accesibilitatii si al directiei artistice, odata cu aparitia casetelor video, in anii 80. Si au culminat la intrarea Internetului in ecuatie, in anii 90. Cei mai multi critici inca mai considera ca evolutia tehnologiei a scazut calitatea filmelor, dandu-le aspectul rece si ultra-comercial din ultimele doua decenii.

Dar aspectul estetic nu este nici pe departe o problema atat de mare pentru pornografie, pe cat sunt prejudecatile care o inconjoara. Pornografia este vazuta ca strict dedicata barbatilor si degradanta pentru femei, iar aspectul asta nu e in totalitate fals. Conform datelor despre traficul propriu publicate de Pornhub, cel mai vizitat site pentru adulti din lume, 70% din barbati consuma pornografie, in timp ce doar 23% din femei fac acest lucru la nivel mondial. In Romania, acest din urma procent scade pana la 18%. Motivul principal este ca barbatilor le este permis sa fie mult mai deschisi, atunci cand vine vorba de sexualitatea lor, decat le este ingaduit femeilor. Pe langa prejudecati bine inradacinate in societate, nici tendinta generala a filmelor porno nu este de mare ajutor. De exemplu, genul Point Of View (POV), care reda mereu perspectiva masculina, e foarte putin popular in randul femeilor, din cauza unghiului de filmare utilizat.

Erika Lust, o regizoare feminista de pornografie indie, vrea sa rezolve aceasta discrepanta si face filme care sunt atragatoare atat pentru femei, cat si pentru barbati. Intr-un interviu acordat revistei Dazed & Confused, Lust isi explica viziunea artistica declarand ca responsabilitatea ei este de a portretiza cat mai multe personaje reale in filmele pe care le realizeaza. „Este foarte important pentru noi toti sa realizam ca si oamenii normali fac sex, se nasc din sex si iubesc sexul, iar toate astea nu sunt rezervate doar femeilor care arata ca niste papusi Barbie si barbatilor plini de muschi. Pe masura ce vom vedea tot mai mult oameni obisnuiti in filmele porno, vom fi tot mai relaxati si ne va fi tot mai putin rusine de propria sexualitate.

In acelasi interviu, Erika spunea ca, la inceputul carierei sale, un producator important de filme porno o avertiza ca femeile nu vor plati niciodata pentru a vedea continut dedicat anume lor, avand in vedere faptul ca femeile sunt doar platite pentru a face sex. Inca de la primul film, de acum 120 de ani, cand Pirou şi Kirchner au observat atractia barbatilor pentru dansatoarele exotice sau femeile care se dezbracau in intimitatea propriilor bai, industria pornografica a fost una axata pe profit, avand in vedere ca Mind Geek, unul dintre cei mai mari distribuitori de pornografie, inregistreaza anual un profit in jur de 200 de milioane de dolari.

In ultimii zece ani, asta s-a tradus prin cresterea productiei de filme si prin dezvoltarea de noi gadget-uri sexuale. Dincolo de accesul nelimitat la pornografia online, in 2016 iti poti sincroniza jucariile sexuale la filmele vizionate, ca sa simti exact ceea ce vezi, poti face sex virtual cu ajutorul unor ochelari 3D sau poti folosi o papusa in marime naturala, ce imita corpul in cel mai mic detaliu. Doar recent cele mai de succes productii pentru adulti au inceput sa-si schimbe abordarea, incercand sa fie pe placul femeilor. Seriile Casting Couch sau Fake Agent, in care personajul principal este un agent de casting pentru filme porno ce recruteaza femei, promitandu-le roluri si castiguri fabuloase, au capatat variante in care agentul de casting este o femeie. Dar, cat timp protagonistii acestor filme sunt exact papusile Barbie si barbatii fara vreo imperfectiune fizica despre care vorbea Erika Lust, lucrurile nu par sa se schimbe cu adevarat.

Nici prejudecaţile care le inconjoara pe actritţele de filme porno nu sunt favorabile. Opinia generala pare sa fie ca, daca o femeie joaca in filme pentru adulţi, ar accepta orice din punct de vedere sexual şi nu numai. Este cazul actorului James Deen, acuzat de viol anul trecut de catre mai multe dintre femeile cu care a lucrat, inclusiv Stoya, fosta iubita (si star al domeniului), şi al luptatorului de MMA War Machine, care a batut-o crunt pe fosta lui iubita, actrita porno Christy Mack, dupa ce a aflat ca aceasta işi petrecea seara alaturi de un prieten.

Cele mai multe voci sustin ca pornografia prezinta femeia ca pe un obiect al placerii, desi un studiu recent publicat in The Journal of Sex Research arata ca persoanele care consuma pornografie au o atitudine pozitiva cand vine vorba de egalitatea de gen si sunt pro-alegere in problema avortului. Altele sustin ca pornografia este principala cauza pentru care barbatii si femeile cresc cu asteptari eronate fata de viata sexuala. Iar aceste probleme nu sunt generate doar de prejudecatile societatii si nu vor fi schimbate de o directie artistica diferita a filmelor porno, si nici de prezenta mai multor femei in pozitii dominante. Desi eliberarea sexuala s-a produs acum mult timp (chiar in timpul epocii de aur a pornografiei) lucrurile par azi la fel de rigide si asezate sub semnul tabuului ca inainte, iar toate astea nu se vor schimba pana cand nu vom inţelege rolul educatiei sexuale si nu vom beneficia de ea.

Cum spuneam, am vazut primul meu film porno cand aveam 13 ani si am ramas ingrozit, asa ca m-am destainuit mamei cand eram sigur ca, dupa cum invatasem la scoala, voi fi pedepsit intr-un fel sau altul pentru ce am facut. Diferenta dintre o potentiala reprimare si amplificare a primei reactii si viata normala pe care am avut-o au facut-o mama si educatia sexuala pe care a putut sa mi-o ofere sub forma unei discutii prietenesti, in care mi-a explicat, printre altele, ca un film este, de cele mai multe ori, doar un film.

Text: Norbert Matei
Foto: Gabi Hirit

Recomandari
peroz.ro
evedete.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle