Ce se ascunde in spatele desenelor naive ale copiilor

Mazgalituri, culori aruncate la intamplare, arta abstracta sau desene ingrijite si detaliate… Oricum ar fi, desenele celui mic iti ofera o fereastra spre lumea lui interioara. Cum poti interpreta arta lui naiva si cand ar trebui sa te puna pe ganduri?

Ce se ascunde in spatele desenelor naive ale copiilor

Un prieten bun mi-a povestit intr-o zi, foarte ingrijorat, ca fetita lui de sapte-opt anisori desena fetite moarte, cruci si femei bizare, desene incarcate de elemente de agresivitate, precum maini cu terminatii ascutite ca niste gheare, fete cu trasaturi ciudate si guri subtiri si aspre. In desene folosea mult rosu si negru, iar in acest context, rosul poate fi interpretat ca furie, in timp ce negrul e asociat cu depresia, mi-a povestit Alexandru Cojocaru, psihoterapeut psihoterapie analitica (www.alexandrucojocaru.ro) si m-am gandit, previzibil, la un anumit gen de filme in care, atunci cand un copil deseneaza asemenea elemente, raul e chiar dupa colt.

Insa specialistul mi-a explicat ca aceste manifestari in viata reala, spre deosebire de productiile cinematografice, pot fi rodul unei nemultumiri sau al unei angoase, nu al unei catastrofe iminente. „In viata fetitei aparuse, de numai un an si ceva, o surioara. Aceasta ocupa foarte mult din spatiul si timpul de care, in trecut, avusese parte in exclusivitate. Cu toate ca isi iubea surioara mai mica, in mod inconstient se acumula un sentiment de nedreptate, insotit de furie. Asa ca i-am spus prietenului meu ca fiica lui resimte o lipsa de afectiune si de intimitate cu parintii sai, si i-am recomandat sa incerce sa-i acorde timp in exclusivitate, macar o jumatate de ora pe zi. Iar dupa doua saptamani, prietenul meu a venit la mine si mi-a spus ca totul s-a rezolvat si ca micuta a inceput sa deseneze din nou lucruri firesti, mi-a povestit psihoterapeutul.

Desenul si pictura sunt expresii artistice prin care putem vedea ce il intereseaza, ce il preocupa si ce il ingrijoreaza pe micut, dar si un instrument extraordinar pentru reconectarea la sine, la energiile si emotiile proprii. Poate de aceea, in cabinetul terapeutului, unul dintre primele teste este acela de a desena. Iar un studiu realizat de Institutul de Psihiatrie Kings College din Londra si publicat in jurnalul medical Psychological Science sugereaza ca, uneori, complexitatea desenelor infantile poate prezice gradul de inteligenta de care micutul va da dovada mai tarziu in viata.

Insa dr. Alexandru Cojocaru m-a indemnat sa avertizez parintii care vor citi acest articol sa nu se hazardeze la concluzii, pentru ca fiecare copil e diferit, deci totul poate varia, de la varsta de la care incepe sa deseneze pana la varsta la care se dezvolta mai mult aceasta aptitudine. Si este perfect normal sa fie asa. Asadar, va invit sa luati informatiile pe care le voi dezvalui aici ca pe un ghid general de intelegere a desenelor si sa tineti cont ca, atunci cand vorbim despre modul in care se exprima un copil, nimic nu este batut in cuie.

Etapele de dezvoltare a copilului in desene

„Copiii incep sa deseneze din momentul in care pot tine bine in mana un obiect de scris, adica in jurul varstei de un an si jumatate. Ei incep sa mazgaleasca si sunt fascinati de urmele pe care le lasa pe pereti, pe hartie sau pe alte suprafete. Activitatea aceasta ii ajuta sa isi exerseze intr-un fel propria putere – de a face ceva cu efect vizibil. De aceea, este important sa punem la indemana copilului, inca de timpuriu, materiale potrivite cu care sa se joace liber, sa creeze, sa exprime si, astfel, sa se cunoasca, ne sfatuieste Veronica Cristea, psiholog clinician, consilier si autor pe site-ul www.prea-emotional.com.

„La inceput, copiii mazgalesc, miscarile lor sunt necontrolate, apoi capata mai multa dexteritate si fac linii serpuitoare sau frante, pana cand incep sa le inchida, realizand o forma circulara – spre varsta de 3 ani. Urmeaza si mai multe forme circulare, la care vor adauga diverse linii, si care vor reprezenta o multime de lucruri, insufletite sau neinsufletite (oameni, animale, masini…). Chiar si in aceste perioade, cand nu pot reprezenta ceva usor de recunoscut, copiii numesc ceea ce deseneaza. Si incep sa foloseasca culorile preferate, chiar daca nu corespund obiectelor din realitate. Intre 3 si 5 ani trec prin stadiul pre-schematic, cand desenele se mai imbogatesc, dar inca nu sunt foarte structurate. Apar reprezentari ale persoanelor, foarte simpliste, cu cateva trasaturi (un cap mare, trunchi mic si maini lungi), obiecte care plutesc in spatiu si nu sunt ancorate, diverse forme pe care copiii le asociaza cu ceva cunoscut.

Dupa 5 ani, desenele devin mai detaliate, mai proportionate, cu elemente mai apropiate de realitate, folosind si culorile conventionale, completeaza psihologul Veronica Cristea, cu mentiunea ca multi copii isi opresc exprimarea creativa in jurul varstei de 9 ani, daca le este intarita de catre adulti convingerea ca ceea ce deseneaza nu e corect sau frumos.

Desene ce ridica sprancene

Conform psihologului, a desena este o activitate naturala, care creeaza placere. De aceea, rolul acestei activitati este, in primul rand, acela de a permite energiei interioare a copilului sa se miste, sa se elibereze, sa se exteriorizeze. Astfel, specialistii ne sfatuiesc sa lasam copiii sa deseneze cat mai liber, fara sa ii directionam sau sa ii „invatam cum sa o faca. Din contra, suntem sfatuiti sa incurajam micutii sa se exprime si da, ne putem arata curiosi cu privire la ceea ce vor sa reprezinte, insa fara sa fim intruzivi.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle