Ce fac eu aici (2), de Alex. Leo Serban

Stiam de „JuanaM” din Hg2 (adica A He­donist’s Guide to Buenos Aires), de unde aflasem si povestea ei: geniu ma­te­ma­­tic, Juana Marty si sotul ei, Enrique („Quique”), au saracit in urma crahului din 2001 (care a adus la sapa de lemn cam trei sferturi din populatia Argentinei – din ca­re, oricum, jumatate traieste la Bs. As.); s-a redresat bine-mersi gratie lantului de restaurante ce-i poarta numele si care combina o bucatarie simpla si savuroasa cu designul arty-minimalist al interiorului (stil loft newyorkez).

Ce fac eu aici (2), de Alex. Leo Serban

Juana este o adolescenta haioasa de 59 de ani, din care doar 43 sint „la vedere” (59-16=43). Are o silueta pentru care adolescentele propriu-zise ar fi in stare sa ajunga la cutit si un tonus care se asor­tea­za, cochet, cu silueta. (Ulterior am cunoscut-o si pe sora mai mica a Jua­nei, Maria, care lucreaza in publicitate si a scris un scenariu; ne-am dat intilnire – evident – la „JuanaM” si, cum am ajuns mai devre­me, ma tot uitam in jur, curios sa ghicesc cum arata.

Am recunoscut-o imediat: Maria este o versiune a Juanei de pe la 28 de ani (Ma­ria avind, si ea, 40-si!). Are (tot) doi fii, acelasi tonus si – cum se vede – aceleasi gene. „Frantuzoaice dupa bunica”, mi-au explicat ele. (In timp ce Quique este englez dupa mama.)

Restaurantul din Buenos Aires e-n plin centru (Retiro), peste drum de hotelul „Four Seasons”. Mai au unul intr-o banlieue sic, San Isidro, si tocmai se pregatesc sa deschida un „JuanaM” in Miami, unde traies­te fratele Juanei si al Mariei. De regula, restaurantul din Retiro face cam 8.000 de clienti pe luna (intre 340-500 vinerea seara). Locul (un demisol urias) a fost un orfelinat. Dupa ce l-a deratizat bine, Juana a adus citeva duzini de mese simple din pin (cele mai ieftine) din Tigre – o localitate la citiva zeci de kilometri de Bs. As., unde locuiesc Juana si Quique. Erau chiar mesele pe care se urcau zugravii!

Cind sa por­neas­ca afacerea, si-au dat seama ca nu mai aveau un sfant: ba­ga­se­ra toti banii in frigidere etc. Quique a preluat furnizarea mincarii, in timp ce Juana s-a ocupat de design. „Ce arhitect bun ati avut!”, le-au spus cunoscutii. Acesta fiind Juana – care a fost cu ideea luminilor ca­re sa vina numai de jos („lumina de sus e trista!”), care a oferit peretii ti­ne­rilor artisti sa-si expuna pinzele si care a renuntat la a monta un ta­van mai jos, antifonat.

„Zgomotul te dezinhiba”, mi-a explicat ea; ecoul vocilor in „hangarul” cu tavan inalt si lumini discrete contribuie la atmosfera de colocvialitate pe care Juana & Quique o cautau. Clientii lor au fost, la-nceput, tinerii trendy care cautau un loc exclusi­vist unde sa manince bine. Acestia si-au adus parintii, parintii prietenii – si-asa se face ca, astazi, „JuanaM” este unul dintre cele mai cautate restaurante din Buenos Aires. Am adorat-o pe Juana – si, dupa cum se poarta cu personalul, sint convins ca si acestia o adora. „JuanaM” este – de fapt – one big happy family…

P.S. Cind mergeti la Buenos Aires, puneti-va in agenda un prinz sau o cina acolo; o sa aveti surpriza sa gasiti – in meniul „salad bar”-ului (care e gratis) – si salata „à la Leo” cu surimi si portocale!

Articol publicat in ELLE Martie 2010

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle