Ce fac eu aici (1), de Alex. Leo Serban

Asa, deci. In cazuri de plecari din astea, temporare sau defi­nitive – in orice caz, dramati­ce! –, cli­seul (care, ca orice cliseu, este ire­zistibil) spune ceva de ge­nul: „A plecat sa se re­gaseas­ca”. Nu pot raspunde decit cu o vorba a francezilor: Bof.

Ce fac eu aici (1), de Alex. Leo Serban

Nu, n-am plecat sa ma „re­gasesc” pentru ca stiu foarte bi­ne unde ma aflu: la Buenos Aires, Argentina. Bs. As. (cum il prescurteaza ei) este unul dintre cele mai frumoase ora­se pe care le-am vazut la viata mea – si slava Domnu­lui ca am vazut destule!

N-o sa dedic, acum, o oda „Bai­res”-ului – cum mai este, de asemenea, prescurtat; a fa­cut-o, infinit mai bine, Borges in al sau Fervor de Buenos Ai­res…

Recunosc insa ca au existat trei motive serioase pentru care l-am ales (sau el m-a ales pe mine?): 1) nu mai fuse­sem niciodata aici; 2) Mihai Chirilov si Dragos Bucu­renci fusesera acum doi ani si revenisera encantados; 3) pentru ca este orasul lui Borges („N-as fi fost nimic fara Buenos Aires”, a recunoscut odata autorul lui El Aleph) si al Sandei Varparonian.

Borges si Sanda Varparonian nu s-au cunoscut, cred, nicio­data. Nici eu nu l-am cunoscut pe Borges – decit in car­ti­le sale –, in schimb, am cunoscut-o pe Sanda Varparo­ni­an. Era o doamna, deja nu foarte tinara, care venea adesea in casa noastra (pe vremea aceea – inceputul anilor ‘60 – locuiam in blocul din Piata Rosetti care a cazut la cutremurul din ‘77). Tin minte ca era frumoasa, smeada la fata si subtirica. Cum eram foarte mic, nu-mi amintesc cit era de desteapta, de instruita, daca „dadea bine” in conversatii etc.

Am, insa, inca vie pe retina imaginea ei, intr-un fotoliu din hall, incru­cisind picioarele superbe incaltate in pantofi cu toc si fumind tigara de la tigara cu un tigaret… Semana – acum imi dau seama – cu Françoise Fabian, neuitata Maud din filmul lui Eric Rohmer Ma nuit chez Maud (pe care aveam sa-l vad vreo 20 de ani mai tirziu).

In­tr-o zi, bunica mea ne-a anuntat ca Sanda pleaca (definitiv) la Buenos Aires, in Argentina; din acel moment, „Sanda Varparonian” si „Buenos Aires”-ul s-au legat in mintea mea ca o sfoara pe-un geamantan, pe care am desfacut-o abia cind am ajuns eu insumi la „destinatie” (care aici se cheama destino).

Articol publicat in ELLE Februarie 2010

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle