Cartile celebritatilor

Indiferent daca te pricepi sau nu, nu esti vedeta adevarata daca nu esti si autoarea unei carti. Merita sa citim ce au scris Madonna, Pamela Anderson, Paris Hilton sau Brooke Shields sau n-are rost sa ne batem capul?

Cartile celebritatilor

Celebritatile din show-biz sunt recu­noscute, de obicei, pentru cu totul altceva decat talentul scrii­toricesc. Si, totusi, mai nou, nu exista starleta care sa fi stat pret de cateva secunde sub flash-urile fotografilor si care sa nu fi scris un roman… O chestiune de pura va­nitate, sau exista si ceva adancimi – chiar si neintentio­nate – in aceste ode literare pentru templul personal?

Jungla amazoniana a cartilor vedetelor

Chiar daca nu esti neaparat un fan al „mamicii mameloanelor artificiale', Pamela Anderson, nu poti sa nu-i apreciezi sarcasmul. Intr-unul dintre interviurile sale, vorbeste despre o intalnire cu creatura „celebra pentru nimic', Paris Hilton: „M-am vazut cu ea intr-un restaurant. A luat meniul, pe care l-a trantit de masa, explodand: «Urasc sa citesc!»'. Oricat de surprinsa ar fi fost Pam de iesirea rasfatatei, si mai socati au fost altii la vestea ca aceasta cvasi-analfabeta a scris o carte! Inainte sa strigati „Miracol!', ma grabesc cu o rectificare: nu ea, ci „ghost writer'-ul ei (adica „scriitorul-fantoma' platit sa-i transcrie intr-o forma coerenta aiurelile pe care le de­biteaza in timp ce isi prajeste buricul pe un iaht).

Si cum fosta ei buna prietena, Nicole Richie, nu putea ramane indiferenta in fata acestui nou si stupefiant gest de transgresiune al mostenitoarei, a venit cu riposta. Cautand pe site-ul Amazon lista ro­manelor celebritatilor, am fost uimita sa constat ca nici o vedeta majora n-a scapat fara un tom. Nici chiar Pam, autoare si ea a doua „fictiuni'. Ai cota, ai parte de carte, pare a fi sloganul acestor vremuri intoarse pe dos. Cele mai multe dintre ele n-au terminat liceul, dar scriu carti care, si mai intrigant, au cotatii la fel de bune – daca nu chiar mai bune – ca majoritatea romanelor clasice (lucru explicabil, daca ne gandim ca doar fanii le citesc si, drept urmare, aprecierile lor synt – cum altfel? – exaltate). Se pare ca devine o regula: cu cat starurile sunt mai vanitoase, cu atat exista mai multe volume scoase. Dar are aceasta specie literara vreo valoare in afara cercului strict al admiratorilor? Reflecta ea si altceva decat imensul ego al autorilor?

Materialista convertita

Parea ca tot ce atinge se transforma in aur, pana cand a incercat sa fie actrita. Faptul ca multi i-au spus sa stea la locul ei n-a impiedicat-o sa incerce s-o faca pe scriitoarea. Dupa ce a vandut mi­lioane de exemplare din English Roses, car­cotasii au recunoscut ca, iata, literatura e unul dintre multele campuri spre care ambitioasa Madonna a reusit sa-si extinda succesul muzical. Ca multe alte mame celebre, ea spunea ca fata ei, Lourdes, avea o pro­blema. Ceilalti copii o tachineaza in legatura cu maica-sa. Ce sa faca, atunci, o vedeta?! Raspunsul Madonnei a fost sa scrie o carte pentru copii care sa propova­duiasca toleranta fata de fetele care sunt mai dragute, mai istete, mai blande, mai bune si, in general, mai speciale decat restul. Femeia care canta toate cantecele alea pop, care se duce la tot felul de premii muzicale, care publica fotografii nud obraznice este, mai nou, autoarea unei carti didactice, lipsite de farmec, despre chinurile unei eroine mult mai dragute, istete etc., etc. decat restul fetelor.

Ma­donna a marturisit ca sursa ei de inspiratie pentru The English Roses n-a fost doar ex­perienta fiicei sale, ci si „inteligenta spiritua­la' pe care si-a insusit-o studiind Caba­la. „Pentru prima data in viata, creativitatea mea n-a fost motivata de ego sau de lacomie', scrie ea in materialul publicitar al cartii. Ce-i drept, incasarile din vinzari s-au dus la o fundatie care-i invata spiri­tualitatea pe copii, asa ca pentru partea cu lacomia e acoperita. Insa partea cu ego-ul e mai complexa – oricum ai citi-o, cartea se invirte tot in jurul Madonnei. In rest, The English Roses e o carticica plictisitoare, desi nu incompetenta. Madonna intele­ge structura de baza a povestirii – poate prea bine: un cliseu urmeaza altuia.

Diamante de Intelepciune

The Truth About Diamonds, primul roman al lui Nicole Richie, are in centru un personaj fictiv, dar intimplarile prin care trece sint perfect identificabile cu toate birfele pe care le stim despre ea. Stilul e inexistent, intriga debila, greselile de ortografie si gramatica abunda. Nicole iubeste – sau „scriitorul ei fantoma' iubeste – hiperbolele si metaforele: „un reporter e mai greu de inlaturat decit riia'. Atunci cind te lasi de heroina „e ca si cum ai avea cea mai groaznica gripa, combinata cu cea mai tare toxiinfectie alimentara pe care ti-o poti imagina, amindoua inmultite cu 40'. Evident ca Richie are foarte putine de spus despre conditia umana. Deja banalei lamentari „vai, saraca fata bogata' i se adauga cugeta­rile ca drogurile sint rele si ca bijuteriile nu sint mai importante decit oamenii care ti le daruiesc. Richie o face pe Simone (Paris) personajul negativ (dupa cum bine se stie, cele doua nu-si mai vorbesc). Ea descrie relatia lui Simone cu presa ca fiind „inepta si oportunista'. Aceasta isi pierde telefonul mobil „dintr-o intimplare inten­tio­nata', un lucru care, cum bine stim, i s-a intimplat lui Paris. Lasind rafuielile la o parte, Nicole are ceva important de transmis posteritatii: diamantele sint cele mai bune prietene ale unei fete; semnifica bogatie, dar si „devotament, familie si dragoste'.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle