Carpe diem, de Alex. Leo Serban

Luna aceasta implinesc 49 de ani. Inaintea marelui Five O m-am gindit sa marchez, prin ceva, „intelepciunea” care – cica – vine la pachet cu jumatatea vietii (vorba vine; de parca am trai 100 de ani!).

Carpe diem, de Alex. Leo Serban

Fiind, astfel, la mii de kilometri altitudine – pe un zbor transatlantic care ma ducea de la New York la Paris – am intocmit o lista de „Lucruri pe care sa le faci inainte sa mori”… cinci lucruri, ca cele cinci simturi; imi face placere sa vi le impartasesc:

  • Sa vezi Lisabona; lasati Barcelona, Ibiza, Capri-ul, insulele grecesti si alte fineturi – Lisabona este locul de pe lume in care, daca nu te duci macar o data, ai trait degeaba, iar daca te-ai dus o data, te vei duce si-a doua, a treia, a x-a oara… Orasul acesta e ca o caseta cu dealuri, oameni buni, strazi in panta si linii de tramvai in care cineva, o Bunica Imemoriala, a pus la pastrare – gospodareste – mi­n­unea intilnirii Melancoliei cu un castron de caracois (melci), fierti in vin cu citeva bucatele de costita…
  • Sa musti dintr-o bagheta intr-o dimineata la Paris (in Montmartre, pe Rue de l’Université, in Marais sau Quartier Latin); nu trebuie sa porti nici tricou in dungi, ca Gaultier, nici bereta pe cap, ca „frantuiardul” folcloric, trebuie doar sa locuiesti – chiar si numai citeva zile – in Orasul-Lumina care, atunci cind se trezeste, ii e pofta de o bagheta proaspata ce piriie atunci cind musti din ea – pentru aceasta placere tactila, olfactiva si auditiva, renunti si la cafea…
  • Sa asculti cintecul lui Georges Moustaki, „Avec ma gueule de métèque”; vocea lui Moustaki este a unuia care stie ca „fumatul nu dauneaza deloc” muzicii, versurilor, chitarii pe care-si cinta – inconfundabil – bucuriile si melancoliile de barbat meridional, „de Juif errant, de patre grec” care-a iubit nenumarate femei, in bratele fiecareia dintre ele facind frumos, definitiv de frumos, „de chaque jour / toute une éternité d’amour…”
  • Sa te plimbi, la orice ora, prin Central Park; daca „Orasul-Lumina” are, intr-adevar, acea lumina ce pare sa nu apuna niciodata, New York-ul – adica „Orasul care nu doarme niciodata” – are Central Park-ul, plamin somnolent traversat de trasuri, inconjurat, de jur imprejur, de o straja vesnic treaza de zgirie-nori, in care merita sa te duci ca sa te tolanesti – nu pe banca, ci chiar pe iarba, alaturi de zeci de alti newyorkezi care „nu dorm niciodata”: Central Park-ul este imensul pat verde pe care, in fine, o fac…
  • Sa mirosi parfumul Romei, mai ales pe inserat; Roma, „Orasul Etern”, miroase a Eternitate, fireste – dar o eternitate renascuta in fiecare zi, trezita de simturile celor ce-o populeaza; o eternitate de Amor (cum cinta Moustaki), pentru ca Amor = Roma, si-n acest simplissim palindrom exista tot inceputul si tot sfirsitul – adica parfumul, fumul care ramine…

Articol publicat in ELLE Iulie 2008
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle