Cannes 2017: Good, good time

As putea sa rezum senzatia pe care am avut azi de dimineata la Cannes cu titlul filmului. „Good time”. Am vazut in sfarsit un film de actiune bun. Primul pe anul asta.

Cannes 2017: Good, good time

Good time, ultimul film al fratilor Ben si Joshua Safdie, cu Robert Pattinson e in competitie oficiala.

Daca l-as fi vazut la cinema si daca m-ar fi intrebat cineva daca pot sa cred ca filmul a fost in competite la Cannes as fi raspuns fara indoiala „nu'. Si nu pentru ca filmul ar fi prost. E foarte bun. Scenariul e bun, regia e buna, Robert Pattinson e excelent. Mi-a trecut prin cap ca ar putea sa ia premiu pentru cel mai bun actor, dar in mod sigur eram influentata de atmosfera din sala si din film.

Good time e despre foarte multe lucruri in acelasi timp. Imi aminteste putin ca structura narativa de „Collateral' cu Tom Cruise. Desi e mai mult o intuitie. Probabil ca ritmul alert si resorturile care fac sa se miste personajul principal ar fi punctele comune cele mai evidente. Connie (Robert Pattinson) are un frate handicapat mental, Nick (jucat de Ben Safdie, unul dintre regizori). Connie si Nick ataca o banca. Fireste, nimic nu se intampla conform planului. Nick se sperie si o ia la sanatoasa. E capturat de politie. Incepe coborarea in infern a lui Connie, jucat impecabil de Robert Pattinson.

Publicul in catalogheaza mereu pe Pattinson, pentru ca a jucat in „Twilight'. Mie imi place. Si imi plac si alegerile pe care le face ca actor. Un star de anvergura lui ar putea sa joace in orice film. Dar el se indreapta spre cinema-ul independent. Spre roluri complexe. Nu neaparat dificile, dar complexe. Cum e cel al lui Connie, din Good Time. Nu pot sa scriu ce se intampla in film, v-as strica placerea. Hai sa scriu doar ca „Good Time', a carui actiune se petrece, in mare parte intr-o singura noapte (ca in Collateral), ne permite sa ne plimbam printr-un New York detracat. Sa intalnim oamenii care traiesc in orasul asta, in mediul asta.

Scenariul e ingenios. Intr-o ambianta neagra, multe dintre dialoguri si situatii sunt fie absurde, fie pline de umor. Good time e un film cu oameni ratati, despre care, pana la urma nu stim mare lucru. Dar asta nu e deranjant. Eu am aderat la poveste, m-am plimbat cu Patterson in Adventure Land. Am apreciat filmul fratilor Safdie (oare de ce era sa scriu Cohen?). Am petrecut un moment agreabil. Si un pic mai mult.

Citeste si:
Cannes 2017: Colin Farrell – Cel mai iubit dintre pamanteni

Text: Ileana F.Buzea
Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle