Bunul prost gust

Ce legatura mai are astazi moda cu bunul gust? La prima vedere, nici una, si-a spus Ioana Ulmeanu, pina si-a dat seama ca gustul este o chestiune alunecoasa si relativa – cel putin pina se transforma din prost in bun.

Daca ai rasfoit in ultima vreme site-urile de street style si ti se pare ca personajele pe care le-ai vazut date drept exemple de bun gust si creativitate nu sint intr-un acord cu ceea ce ai crezut pina acum ca ar fi bunul gust, nu te ingrijora. Avem toti aceeasi dilema. Pina la urma, chiar daca vechile dictoane spun ca despre gusturi nu se discuta, trebuie sa fim sinceri pina la capat. Caci din ce ratiuni am mai dezbate despre moda daca nu ar fi vorba de distinctia continua dintre bun si prost gust?

Orice conversatie la cafea in care te pui de acord impreuna cu prietenele despre cine a fost cea mai bine imbracata persoana la cine stie ce ceremonie, orice cautare pe Internet imediat dupa noaptea Oscarurilor ca sa vezi ce a purtat actrita ta preferata se duce, pina la urma, in aceeasi directie: aceea in care iti stabilesti reperele in legatura cu ceea ce inseamna bine imbracat sau mai putin bine, caci despre dezastre nu ai prea multe de discutat. Sau asta credeai pina acum.

Dar revenind la aceleasi mult accesate site-uri, ce ai de vazut atunci cind vrei sa stii cum s-au imbracat invitatii la Saptaminile Modei? In afara de citeva personaje foarte cuminti, care isi poarta aproape intotdeauna aceleasi haine monocrome, in croieli clasice, cu doar cite un accesoriu mai evident care sa le scoata outfit-urile discrete din anonimat (printre ele, Carine Roitfeld, Emmanuelle Alt, Tilda Swinton, Caroline de Maigret, Kate Lanphear), restul multimii de fanatici ai modei arata de parca ar fi poposit alaturi de o trupa de circ in Tuileries. Paiete purtate inca de la orele diminetii, franjuri, culori tari, blanuri neon, accesorii supradimensionate, taieturi senzuale, alaturari indraznete de imprimeuri, toate fac parte din arsenalul fashionistelor venite sa vada, sa fie vazute si mai cu seama sa fie fotografiate.

Asta pentru ca orele intregi petrecute in fata oglinzii, in incercarea de a construi cele mai nebunesti outfit-uri, sint deseori rasplatite chiar cu acele fotografii de pe site-uri, care apoi fac inconjurul lumii si le transforma pe doamnele purtatoare de excesiv de multe haine, culori, sclipiri in vedete ale lumii modei. Anna dello Russo, neobosita purtatoare a tinutelor preluate in intregime de pe podium, este cel mai bun exemplu in acest sens. Pe Dello Russo nu o deranjeaza defel sa apara dis-de-dimineata imbracata in hainele in care au defilat modelele in prezentarea Balenciaga, cu palaria pescareasca captusita cu paiete cu tot, pe strazile Parisului, la fel cum poate sa poarte o rochie verde Jil Sander cu voaleta aferenta, trenciul batut in pietre multicolore de la Prada impreuna cu un colier somptuos decorat cu aceleasi pietre si cu ochelari de soare colorati de la Prada cind soarele straluceste pe cer. Iar blana ei verde semnata Tom Ford, care a facut furori in urma cu doua luni la Paris, alaturi de o sapca, un guler din blana gri, bijuterii opulente si pantofi cu virful ascutit, inlantuiti cu sireturi pina la jumatatea gambei, nu seamana defel cu definitia de bun gust pe care mamele noastre ne-au dat-o inca din copilarie, cind nu aveam siguranta ca stim in ce fel se impart binele si raul in moda. Totusi, tinutele respective au facut din Dello Russo o vedeta urmarita, ascultata si foarte imitata. Si atunci nu putem sa nu ne intrebam daca indrazneala ei se mai poate numi prost gust, ci mai degraba excentricitate cautata care nu face altceva decit sa impinga inainte limitele modei.

Dar, pina la personaje ca ea, care poarta tinutele direct de pe catwalk, putem oricind sa vorbim despre designerii care creeaza astfel de haine. Propunerile lor pentru aceasta primavara sint dintre cele mai diverse, mai colorate si mai obraznice. Duo-ul de designeri Meadham Kirchhoff a creat una dintre cele mai frumoase fantezii ale sezonului, cu spectacolul lor colorat fondant, decorat cu baloane, inspirat de zilele de glorie ale lui Courtney Love, cind aceasta era solista trupei Hole, in care manechinele au defilat ca niste mici balerine in rochite babydoll, cu personaje desprinse din desenele animate aplicate pe piept, cu platforme aurii, sosete colorate mai sus de genunchi, pantalonasi scurti potriviti mai degraba pentru copile, cravate in carouri colorate, fustite minuscule din pene si broderii englezesti.

Si, chiar daca copilele din noi au suspinat un pic a bucurie in amintirea vremurilor in care astfel de haine erau norma – desi pe atunci aveam putin peste 5 ani –, nu putem spune ca povestea fondanta a designerilor a excelat la capitolul bun gust. Ce sa mai vorbim, atunci, despre colectia americana a Miucciei Prada, in care trenciurile brodate cu flori au stat alaturi de fuste plisate, de topuri minuscule care nu acopera nici jumatate din torsurile modelelor, de bijuteriile supradimensionate, de imprimeurile cu masini din anii ’50, de flacarile stilizate de pe pliseurile fustelor sau de cele sprijinite de tocurile pantofilor? Drept sa spunem, nici trandafirii in relief alaturi de automobile sport desenate pe piele si aplicate pe posete si aceiasi trandafiri transformati in bijuterii din strasuri nu se apropie de ceea ce vedeam drept bun gust.

Dar, chiar daca dulcegariile jucause propuse de doamna Prada sau de Marc Jacobs sau de Christopher Kane ne socheaza la o prima vedere, la urmatoarele lucrurile incep sa se schimbe – iar viziunea noastra despre bun si prost gust incepe sa se clatine. Asa ca invatam sa ne placa tinutele aurii opulente si animal print-urile obsesive ale lui Roberto Cavalli, esarfele decorate cu tigri de la Ferragamo, pantofii mult prea impodobiti de la Charlotte Olympia, tintele aurii de la Versace, aplicatiile din plastic transparent de la Richard Nicoll.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle