Barbatii si ceasul biologic

Barbatii simt si ei ticaitul ceasului lor biologic – si pe buna dreptate, daca luam in considerare ultimele studii legate de fertilitatea masculina. A venit vremea sa se aseze la casa lor? Sa stiti ca da!

Barbatii si ceasul biologic

Cind prietena mea L. mi-a spus ca vrea sa faca un copil singura, am stiut ca e numai o chestiune de timp pina imi va cere sperma. La 34 de ani, eram in floarea virstei mele de burlac: alergator devotat si sportiv in aer liber, aveam o ipoteca pe un apartament mare din Manhattan, si nici nu eram chiar respingator ca infatisare. In jocul procrearii, barbatii ca mine nu stau pe locul din dreapta, ci conduc. Sau cel putin asa credeam. La concurenta cu eventuala cerere a lui L., un prieten mi-a marturisit ca trebuie sa faca o operatie de scrot, ca sa corecteze o problema a ductului, care se putea afla in spatele necazurilor pe care le avea sotia sa cu conceptia. Deja devenisem confidentul unui alt prieten a ca­rui sotie tocmai trecuse printr-un ciclu dureros de fertilizare in vitro (IVF), dupa ce s-a des­coperit ca numarul spermatozoizilor sotului era aproape de nivelul sterilitatii. Ca si mine, aveau putin peste treizeci de ani, erau sanatosi si robusti.

Cu toate astea, ma gindeam ca o voi pu­tea lasa insarcinata pe L. si, in schimb, imi faceam griji in legatura cu relatia pe care o voi avea cu un copil al carui tata biologic voi fi, dar pe care nu-l voi creste. Mai ales, nu voiam sa contribui la nasterea unui copil care ar putea ajunge sa ma dispretuiasca. Dar poate ca ma grabeam prea tare: daca do­natia mea catre L. nu va fi la inaltime? Ca orice nevrotic care se respecta, am cau­tat pe net si am descoperit repede ca obiceiurile mele – tigari, alcool si, din cind in cind, marijuana – nu erau bune pentru sper­ma. (Toate trei scad nivelul hormonilor si astfel si productia sanatoasa de sperma, dar mai ales tigarile s-au dovedit a avea un efect toxic asupra testiculelor, conform Asociatiei Nationale de Infertilitate).

E si mai grav cind adaugi virsta printre factori. La 30 de ani, bar­batii ajung la andropauza, un declin incet, dar sigur in productia de testosteron, care contribuie la crearea spermei si la alte functii, precum abilitatea de a avea si a mentine o erectie. Se pare ca voi produce mai putina sperma la fiecare ejaculare pe masura ce imbatrinesc, spermatozoizii mei nu vor mai inota la fel de bine, si mai putini dintre ei vor avea o forma normala (ceea ce inseamna ca vor avea mai putine sanse sa penetreze cu succes un ovul). De asemenea, ar fi posibil ca testiculele mele sa se micsoreze deja si sa devina mai moi, producind astfel mai putina sperma.

Mereu am considerat fertilitatea ca o problema a femeilor, dar m-am cutremurat cind am citit ca barbatii sint vinovatii in 40% din cuplurile infertile, sau din cele care nu au reusit sa conceapa un copil dupa ce au incercat mai mult de un an. Si, desi se stie ca virsta femeii la conceptie poate contribui la aparitia sindromului Down, s-a dovedit ca barbatii sint factorul cauzator al bolii in jumatate din cazurile in care ambii parteneri au peste 35 de ani. (Aparitia schizofreniei la urmasi este si ea legata de virsta tatalui.)

Aventurile mele au inceput, in mod ironic, cind L. si cu mine am devenit mai mult decit prieteni. Sa incep o relatie cu o persoana pe care si incercam s-o las insarcinata era prea ciudat, iar discutiile despre copii au incetat – dupa cum s-a intimplat, in cele din urma, si cu relatia noastra. Dar eu eram bintuit de ceea ce aflasem despre sansele mele de reproducere. Daca aveam un deficit acolo jos, trebuia sa recunosc asta cind incepeam sa ma intilnesc cu o persoana noua? Era corect sa-i ascund lipsurile pina cind relatia devenea serioasa? Si cum ramine cu suspiciunile fe­meilor legate de barbatii singuri care se a­propie de 40 de ani (cu siguranta trebuie sa suferim de o teama patologica de a ne lua angajamente, sintem distrusi emotional sau avem o alta problema dubioasa)? Un diagnostic de infertilitate ar justifica aceste temeri. Ma bazez pe prietenele mele sa-mi aranjeze intilniri. Ce-o sa spuna ele despre mica mea pro­blema? „Stiu un tip grozav pentru tine, dar uite care e smecheria…'

Devenise imperativ sa aflu care era starea spermei mele. „Esti sigur ca vrei sa faci asta?', m-a intrebat medicul Harry Fisch, cind l-am sunat ca sa-mi fac o programare. Urolog la Spitalul Presbiterian din New York si la Centrul Me­dical al Universitatii Columbia, este autorul cartii Ceasul biologic al barbatilor, o carte care detaliaza relatia dintre virsta barbatilor si fertilitate. „Pentru ca in mod normal nu as recomanda o analiza a spermei pentru cineva in situatia ta.' Noile mele griji legate de reproducere erau insotite si de un sir de revelatii destul de deranjante despre mine. Cind aveam in jur de doua­zeci de ani, spuneam in gura mare ca nu vreau sa am copii. Nu eram propriu-zis impotriva copiilor, dar faptul ca imi exprimam clar dezacordul le tinea la distanta pe femeile singure care se aflau intr-o dispozitie reproducti­va.

Totusi, cind am ajuns pe la treizeci de ani, am inceput sa ma inmoi la ideea de casatorie, dar daca era sa am copii – ceea ce parea mai mult inevitabil decit dezirabil – trebuia sa-i am cu o persoana pe care s-o iubesc profund, la nebunie. Standardele dupa care imi stabileam intilnirile au devenit stringente: voi astepta acea femeie care sa ma faca sa vreau sa am copii. Acum, cu o saptamina inainte de a implini 35 de ani, intreaga strategie mi se parea re­voltatoare. Daca inotatorii mei erau slabi sau, Doamne fereste, inexistenti, era posibil sa nu am de ales – nici in privinta copiilor, nici in pri­vinta casatoriei. Si mai deranjant era cit de repede puteam sa sfirsesc la cosul de gunoi al intilnirilor. Increderea mea, singura care imi da­dea putere in acest joc, era stirbita. Un diagnostic de infertilitate i-ar fi dat lovitura de gratie.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle