Avortul nu e o crimă. Să-l interzici este.

Avortul nu e o crimă. Dar câteva mii de oameni care au mărșăluit în weekend în orașe din toată țara spun că este, ignorând dreptul femeilor de a face ce vor cu propriile corpuri.

Ioana Ulmeanu Editorial de Ioana Ulmeanu

Avortul nu e o crimă. Este un drept. Cu toate astea, în ultima vreme se tot organizează în România evenimente care se promovează a fi pentru viață', adică pentru viețile embrionilor și împotriva vieților femeilor care aleg să își exercite dreptul legal de a face avort atunci când au nevoie de el.

Astfel de evenimente au împânzit România în weekendul care a trecut. Dacă la București marșul organizat de o asociație de studenți (și ei pentru viață') s-a ferit să vorbească explicit despre interzicerea avorturilor, în țară s-au găsit destui care să spună lucrurilor pe nume și să ceară ce vor cu adevărat. Ah, ca o paranteză, la marșul de la București a fost prezentă Clotilde Armand, politiciana ușor exaltată pe care pariau mulți la ultimele alegeri. Ca să ne fie clar cum stă treaba cu ea.

Printre cei care au mai avut lucruri de zis pe tema asta, la marșul din Cluj a spus prezent mitropolitul Andreicuț, care, conform publicației Hotnews, și-a reînnoit sprijinul pentru viață' și și-a pronunțat din nou viziunea asupra numărului de copii pe care ar trebui să îi facă o femeie, pentru că asta este treaba unui bărbat care poartă rochie și care a fost acuzat de colaborare cu Securitatea. Ah, și despre care s-a dovedit că a fost implicat în campania electorală a lui Victor Ponta. Toate lucrurile astea fac parte, din fișa postului unui înalt prelat. Ca și cuvântarea de aici, pe care o citez din sursa menționată mai sus. Știm că avortul, din moment ce suprimă o viață, este crimă, crimă calificată (…). S-a constatat îmbătrânirea României, și nu numai a României, ci a întregii lumi creștine. Toate familiile noastre tinere ar trebui să aibă câte trei copilași. Măcar câte trei copilași. Unul pentru tata, unul pentru mama și celălalt pentru biserică și pentru țară'.

Aș dori cu această ocazie să îi transmit mitropolitului să facă fix atâția copii câți dorește el, cu propriul său corp, pentru biserică, țară, mama și tatăl cui vrea dânsul. Și să nu se mai lege de ce fac femeile cu corpurile lor. Și aș dori să îi mai spun și că avortul nu e o crimă și în nici un caz o crimă calificată, dat fiind că legislația internațională (precum și cea din România) nu zice vreo secundă așa ceva. Aș vrea să îi mai zic și că manipulează grosolan atunci când încearcă să arunce îmbătrânirea României în cârca femeilor care fac avorturi și că mi-aș dori ca, de la înălțimea funcției sale, să contribuie la creșterea demografică făcând lobby pentru legi mai prietenoase și facilități pentru cei care aleg să facă copii, sau pentru cei care vor să adopte, sau, de ce nu, luptându-se pentru condiții decente de trai, astfel încât oamenii să nu mai fugă din țară – căci la câte milioane de tineri au plecat e destul de clar de unde ni se trage îmbătrânirea'.

Același tip de discurs l-a mai avut un preot la Timișoara, Ioan Chișărău. Conform Adevărul, el a spus pe șleau: scopul nostru clar și declarat este interzicerea avorturilor, pentru că avortul este o crimă, iar acest lucru îl dovedește știința medicală. Omul este om încă de la concepere. În timpul avortului, copiii sunt pur și simplu măcelăriți. Este o problemă demografică din cauza avorturilor. Cel mai mare act de patriotism pe care pot să-l facă parlamentarii în anul Centenarului este să interzică avorturile.'

Cum se cade pentru un respectabil părinte, nici preotul din Timișoara nu este prieten cu adevărul. Știința medicală nu are ca scop emiterea de opinii față de ceea ce este sau nu crimă. Ba dimpotrivă, în această temă știința medicală are doar scopul de a asigura proceduri cât mai sigure pentru întreruperea sarcinilor atunci când cineva optează perfect legal pentru asta. De altfel, știința medicală face deosebiri clare între ce este acela un embrion, ce este un fetus și ce e un copil.

Dar tipurile acestea de discursuri care spun că sunt pentru viață' nu se încurcă cu astfel de subtilități și susțin o dezbatere veche legată de momentul în care începe viața — moment care este considerat, din punct de vedere legal, cel al nașterii, și doar în cazuri particulare și în anumite contexte speciale este devansat.

Avortul nu e o crimă și nu lăsa pe nimeni să îți spună că e altfel

Printre sloganuri mai mult sau mai puțin blânde, marșurile din weekend au susținut dreptul la viață al embrionilor mai tare decât dreptul femeilor la viață, la informare, la egalitate, la intimitate, la decizie asupra numărului de copii pe care vor să îl facă și asupra perioadei în care vor să îi facă. De asemenea, drepturile ovulelor fecundate sunt mai importante, din punctul de vedere al participanților la marșuri, decât dreptul unei femei la acces la beneficiile medicinei moderne.

Toate astea pentru că oamenii ăștia sunt pentru viață', lucru pe care l-au manifestat pe pancarte afișate printre baloane colorate. Femeile merită mai mult decât avortul', spunea unul dintre ele, aparent inofensiv. Pentru că, da, femeile merită mai mult decât avortul și nu am auzit încă nici una să spună că a făcut avort pentru că așa îi place ei să își petreacă timpul sau pentru că merită. Dar aceiași oameni care militează împotriva avortului ca și când alegerea asta ar fi la fel de simplă precum decizia asupra unei noi culori de păr sunt cei care se opun informării femeilor, să zicem, prin educație sexuală în școli. Sau cărora nu prea le place ideea de contracepție. În schimb, le place foarte tare să le spună altora cum ar trebui să trăiască și când, cât sau cum ar trebui să nască.

Au mai fost și alte pancarte hilare sau pur și simplu stupide, de tipul Orice viață merită trăită' sau Cu fiecare copil, un înger vine în lume.' Și a mai fost unul, preferatul meu, care zicea Bărbații adevărați aleg viața'. Pentru că, nu-i așa, bărbații sunt cei mai în măsură să aleagă viața, dat fiind că ei sunt cei care concep, poartă sarcini și nasc copii de când lumea și pământul.

Avortul nu e o crimă, nu pot spune asta suficient de des. O crimă este să îl interzici, așa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, când se estimează că peste 10.000 de femei și-au pierdut viața făcând avorturi ilegale și nesigure pentru că nu își mai permiteau sau pur și simplu nu își doreau un copil, iar legea le interzicea accesul la medici. Despre crima asta sunt prea puțin dispuși să vorbească prelații care fac prozelitism pentru viață în piața publică.

Avortul nu e o crimă, iar statele au obligația să respecte dreptul femeilor la avorturi legale și sigure. Decizia unei femei de a face sau nu un avort nu ar trebui să fie influențată de stat, de Biserică sau de bărbații adevărați', care nu au fost niciodată în poziția de a purta o sarcină sau de a o întrerupe.

Avortul nu e o crimă, iar restricționarea lui (așa cum se întâmplă chiar acum în Polonia, unde zeci de mii de oameni au ieșit în străzi în weekend ca să susțină dreptul femeii de a alege) sau interzicerea lui nu conduce nici la creștere demografică și nici la familii fericite cu copii blonzi și zâmbitori. Dimpotrivă, conduce la situații precum cea trăită deja de foarte multe femei în comunism, chiar la noi. Raportul Națiunilor Unite din 2014 arată clar asta — media avorturilor nesigure este de patru ori mai mare în țările care au legi restrictive privind avorturile decât în țările cu politici liberale – 26,7/1000 versus 6,1/1000'.

Avortul nu e o crimă, iar numărul de femei care au murit doar în 2014 (până la 44.000) în lume pentru că nu au avut acces la avorturi sigure și legale ne arată care e crima, de fapt. Asta susține și Comitetul pentru drepturile copilului, care cere guvernelor de peste tot să decriminalizeze avorturile în orice circumstanțe, laolaltă cu Comisia pentru drepturile omului. Avortul nu e o crimă — și știm fiecare dintre noi suficiente femei care au fost nevoite să recurgă la el cumpănind îndelung decizia asta. Și mai știm și că, deși nu e o hotărâre atât de ușoară precum vor să o facă să pară oamenii care au defilat pe străzi cu baloane, este numai și numai decizia noastră. Și un drept, pe care ar trebui să fim pregătite să îl apărăm cu orice preț.

Citește și:
Educație, nu lege anti-avort! (de Marius Chivu)

Foto: Hepta

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle