Aventura vietii mele (de Mihaela Radulescu)

Daca tocmai te-ai intors dintr-o vacanta la Mamaia sau la Saint-Tropez, citeste acest articol. Mihaela Radulescu pledeaza pentru vacante in locuri nestiute, neturistice, care nu se afla in pliantele de oferte ale agentiilor. Ce zici, te-ai aventura intr-o alt fel de calatorie?

Aventura vietii mele (de Mihaela Radulescu)

Fiecare dintre noi si-a facut deja vacanta. Cel putin iluzia de relaxare si cheful de a o lua de la capat le avem inca activate. Pentru cele mai multe fiinte, vacanta are valoare si sens daca se petrece in locuri cu rezonanta turistica, in care numele celebru al vreunei localitati frecventate de atitia alti turisti e magnetul suficient pentru a ne consuma timpul, banii, nevoia de destindere si povestirile de dupa. Pentru altii, inca foarte putini, vacanta e destinatia cea mai indepartata si mai putin promovata, in care vizitezi, explorezi, cunosti oamenii locului, maninci ce maninca si ei si te intrebi zilnic ce vei face si ce vei vedea a doua zi.

Cunosc oameni care au venit fericiti din tari in care nici prin cap nu v-a trecut sa ajungeti sau despre care nici agentul vostru de turism nu stie amanunte – Etiopia, Sri Lanka, Bangladesh, Madagascar, Costa Rica, Jamaica, Republica Dominicana, Tanzania, Islanda, India etc… Stiu, sint destinatii spre care nu-ti vine sa pleci cu copiii si care te sperie prin distanta sau imposibilitatea de a le localiza mental pe harta lumii, dar daca inca n-aveti copii sau daca aveti bunici capabili sa va tina locul zece zile, v-as sugera ca, macar o data in viata, sa va faceti curaj si sa plecati nu in vacanta, ci in aventura.

Prima mare descoperire pe care o veti face e ca, lincezind pe orice plaja din Romania si mincind zilnic la terasele romanesti, veti cheltui mult si veti fi mai putin satisfacuti spiritual decit de o vacanta in… Etiopia, sa spunem. Stiti din auzite ca Etiopia e una dintre cele mai sarace tari ale lumii, dar ati fi ingroziti sa vedeti cit de putine si ciudate lucruri se stiu despre Romania, oriunde veti intreba, pe alte continente. M-au fascinat povestirile oamenilor care au indraznit sa infrunte distante si sa-si faca planuri de vacante inedite.

As forta-o pe Roxana Voloseniuc (da, chiar redactorul-sef al acestei reviste) sa ne poves­teasca, intr-un numar special sau macar pe blog-ul ei, despre tarile „ciudate” in care a dus-o viata in vacanta. Sau i-as lua un interviu unuia dintre cei mai profesionisti globe-trotteri de la noi, Costin Stefan – a fost in peste 400 de locuri, a scris doua carti despre ce-a trait pe-acolo si abia asteapta sa-si faca din nou bagajele spre noi destinatii, chiar daca intre timp s-a insurat cu Dana, la fel de dispusa sa vada planeta altfel decit comercial, altfel decit pe cai batatorite si frumos prezentate in pozele de pe geamul agentiilor de turism. Dan Chisu a facut inconjurul lumii de citeva ori si nu da semne ca ar vrea o vacanta pe sezlong, la Mamaia.

In ochii acestor oameni se vede altfel linistea, experienta bogata, iar in felul lor de viata se simte ca un puls sanatos acumularea de nou si vast din calatoriile lor miraculoase. Inca sintem prea comozi ca sa planuim vacante profesioniste si ne declaram fericiti cu cele in care marea, soarele si cina potrivita ne fac sa ne intoarcem acasa odihniti, incarcati, bronzati si veseli (cel putin aparent). Oare chiar asa e mereu?…

Imi place si acum sa invirt globul pamintesc si sa pun degetul, cu ochii inchisi, pe o tara oarecare. Astazi e atit de simplu sa cauti pe Google numele exotice si sa gasesti modalitati de a ajunge pina acolo, incit ma intreb sincer ce ne impiedica, de fapt, sa ne oferim „luxul” unei aventuri autentice… Cu ce pot fi vindecate comoditatea si banalitatea din noi? Oamenii pe care-i aud povestind despre locuri nestiute nu par sa se fi aruncat in neantul calatoriilor exotice din motive tragice personale, din dorinta de a fugi de vreo situatie complicata de viata sau din vreo dereglare comportamentala.

Culmea, efortul lor, spi­ritul lor seducator de aventura au promovat Romania mai eficient decit toate campaniile indoielnice ale doamnei Udrea sau decit toate eforturile diplomatice ale trimisilor nostri in vacante pe viata, numiti generic „ambasadori”. Romania nu are neaparat nevoie de noi, romanii calatori, ci mai degraba de turistul strain, care sa deseneze un contur mai trainic al tarii noastre pe harta destinatiilor turistice. Iar noi avem nevoie de experiente noi, de locuri din care sa invatam despre altii, pina o sa ne dam seama cit de multe invatam despre noi, pentru noi…

Vacanta n-ar trebui sa fie doar un sir de zile aproape identice, un set de bagaje mereu prea mari si o liniste debila ca fericirea e si ea pe lista de „all inclusive”. Macar citeodata, vacanta ar trebui sa fie visul nostru din copilarie, cind citeam pe nerasuflate despre Magellan, Eliade, Jules Verne si alti oameni indrazneti, care s-au dus pina departe pentru a se intregi, pentru a trai din plin o viata mereu prea scurta. Spunea un psiholog celebru american ca e doar o iluzie sa crezi ca schimbarea decorului aduce obligatoriu relaxarea, dar, daca tot faci o schimbare in monotonul sir de vacante din viata ta (asta indraznesc sa spun eu, pe baza expe­rien­telor personale si a povestirilor altora ca mine), mai bine te injectezi destoinic cu adrenalina unei aventuri sigur de neuitat. Altfel stai blocat in trafic pe Magheru, dupa ce ai vazut imagini, locuri, oameni fascinanti pe care-i poti mereu re­vizio­na in creier…

De verificat personal, caci nu lipsa argumen­telor ma impiedica sa continui, ci convingerea ca numai un mecanism foarte personal poate declansa dorul de duca, „aventura vietii“, plecarea spre „where no man has gone before”...

Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingriji­rea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle