Autoreclama, de Alex. Leo Serban

Dupa aproape doi ani de facut o emisiune pe TVR Cultural, am hotarit sa renunt la postura de moderator si – cica! – la aceea de „realizator”...

Autoreclama, de Alex. Leo Serban

Emisiunea se numea Fotograme, avea o oarecare notorietate printre cinefili si, mai mult, era inclusa in noua grila de programe. Cum s-ar zice, nu m-a „dat afara” nimeni. Dimpotriva: postul respectiv isi manifestase disponibilitatea de a continua colaborarea cu mine.

Si totusi, am zis multumesc, dar nu, multumesc. Motivatia nu trebuie cautata prea departe. Am ajuns la o virsta cind iti regindesti prioritatile. Nu mai cauti aventura. Nu-ti mai doresti avanscena. Nu mai tii sa demonstrezi, cu orice pret, ceva.

Nu am de gind ­sa-mi fac un „blog” trist. Si nu cred ca „a fi pe sticla” este ceea ce-mi place mai mult. Sint de acord ca prezenta pe micul ecran iti asigura o vizibilitate mult mai mare decit aceea de „scirta-scirta pe hirtie”, dar – in acelasi timp – simt o oarecare melancolie vazind cit de multi intelectuali dau din coate pentru a fi vazuti.

Acum, ca am muscat din acest fruct, stiu ce gust are. Iar gustul e efemer. Ca sa reusesti o cariera in televiziune iti trebuie o motivatie mai puternica decit banii (care sint, sa nu fiu ipocrit, multi!). Trebuie sa fii realmente pasionat de jurnalismul de – si pe – sticla. Or eu, sincer, nu sint.

Intimplarea (sau nu) face ca, in perioada imediat urmatoare, sa-mi apara doua carti, la doua edituri diferite. E o ironie, pentru ca – multa vreme – am considerat ca a scoate carti este un lucru van si vanitos… Nu credeam in necesitatea de a te „exprima” in volum asa cum nu mai cred, astazi, in necesitatea de a te exprima pe sticla. Insa una dintre aceste doua carti (Dietetica lui Robinson) este un elogiu adus minimalismului. Si acest lucru voiam sa apara, pentru ca – iata – se intilneste cu decizia mea de a renunta la o emisiune de televiziune.

Ce este minimalismul, asa cum il inteleg eu? Este tendinta – fireasca, as indrazni sa spun, la o anumita virsta – de a renunta. A renunta la multe din lucrurile care-ti complica viata. A pastra numai strictul necesar. A te simti bine inconjurat de putin. Pentru ca acel „putin” inseamna rodul unor alegeri. Sint cele mai bune lucruri pe care le vrei de la viata – iar acestea, daca nu esti grandoman, nu pot fi multe.

Nu sint budist, dar cred intr-o oarecare intelepciune Zen care-ti spune sa pastrezi numai ceea ce nu-ti prisoseste. Cred ca o viata frumoasa este o viata a bucuriilor simple. Paradoxul este ca, pentru a ajunge la aceasta concluzie, trebuie sa fi trecut prin pleava placerilor complicate, care-ti maninca timp… Numai atunci poti aprecia, cum se cuvine, ceea ce ti-a ramas.

Articol publicat in ELLE Octombrie 2006

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle