Asistenta personala dincolo de mit

Fie ca te-a inspirat Diavolul se imbraca de la Prada sau pur si simplu tintesti la un job de top, pozitia de asistent personal e un start promitator pentru orice viitor manager. Cinci femei ambitioase ne impartasesc munca lor de zi cu zi si planurile in cariera.

Adriana Matei, 23 de ani, asistent PR pentru brand-ul Rhea Costa, din 2009

ELLE: Cum ai ajuns sa colaborezi cu Rhea Costa?
Adriana Matei: Prima oara am lucrat pentru ea chiar atunci cand s-a infiintat brand-ul. Eram doar eu, ea si o croitoreasa. Insa pe Andreea o stiu de pe vremea cand era prietena cu una dintre surorile mele si venea la noi la Constanta, la mare. Dar pe atunci eu eram prea mica si ea inca nu se gandea sa faca design. Am reluat legatura in 2009. Aveam un blog de moda, iar ei ii placea cum scriam. Aveam aceleasi gusturi in materie de moda si incet-incet ne-am imprietenit. Am lucrat cateva luni cu ea in timpul facultatii, dar nu priveam asta ca pe un job: mergeam la atelier, mai dadeam un telefon. La un moment dat am renuntat, pentru ca voiam sa fac jurnalism si, implicandu-ma tot mai mult in afacerea Rhea Costa, nu mai aveam timp de facultate. De un an lucrez din nou pentru ea, doar ca acum nu mai sunt chiar asistenta personala, ci mai mult asistent PR. Daca vrei, sunt prietena ei care o mai ajuta si cu cate ceva pe partea personala.

ELLE: Ce presupune job-ul tau?
A.M.: Concep idei de campanii online si nu numai, ma ocup de pagina de Facebook, de magazine, de tot felul de parteneriate, sponsorizari, programez sedinte foto, caut modele, mai vorbesc cu clientele nemultumite si incerc sa le impac, scriu pe blog-ul Rhea Costa, iau interviuri, mentin o relatie de prietenie cu blogg-eri, fashion editori, stilisti. Nu sunt niste sarcini bine definite, mereu apare ceva nou. M-am ocupat si de contracte si de alte lucruri de care nu mi-am imaginat vreodata ca o sa ma ocup. Spre deosebire de perioada de inceput, cand faceam mai mult lucruri practice – mai puneam flori pe un maieu, mai taiam o danteta –, acum am responsabilitati mai serioase. Relationez mai mult cu oamenii, cu colaboratorii si sponsorii. Nu pot sa zic ca am un program atat de incarcat incat nu imi vad capul de treaba, dar sunt si zile in care plec la 11 noaptea de aici si n-am nici o problema cu asta.

ELLE: Ce calitati trebuie sa ai pentru a fi un asistent personal bun?
A.M.: Trebuie sa fii foarte organizat si ordonat, pentru ca daca incurci o data, o ora, o informatie, orice, nu e bine deloc. Am mai facut si eu astfel de greseli, dar n-au fost chiar dezastruoase. De asemenea, trebuie sa fii si foarte prietenos.

ELLE: Ti se pare un job in sine cel de asistent personal sau un job entry level?
A.M.: E un job entry level, pentru ca la un moment dat te identifici foarte mult cu programul persoanei pentru care esti asistent si nu mai faci diferenta intre viata ta si cea a persoanei pentru care lucrezi. Stand atat impreuna, inevitabil se naste o prietenie si trebuie sa stii cand sa tragi linia: „Da, sunt asistenta ta, iti fac toate treburile de care ai nevoie, dar am si eu viata mea'. Nu ma intelege gresit, e un job foarte distractiv, dar e bine sa inveti cat mai multe din el, dupa care sa treci la nivelul urmator.

ELLE: Avand in vedere experienta pe care ai capatat-o deja, in ce zona se indreapta cariera ta?
A.M.: La un moment dat, vazand-o pe Andreea ca face design, s-a nascut si in mine pasiunea de a face haine. Bineinteles ca nu tot ce zboara se mananca! Am avut o tentativa, dar in cele din urma m-am hotarat sa ma axez pe partea cu scrisul, sa evoluez pe PR. Acum vreau sa fac fashion PR. Anul acesta m-am imprietenit cu cativa designeri romani si foarte putini stiu exact etapele crearii unui brand, multi merg dupa ureche in domeniul acesta. Eu am invatat PR in facultate, desi atunci nu imi placea asa de mult, eu voiam sa devin jurnalist. Marea mea sansa a fost ca am invatat totul lucrand aici, lovindu-ma de tot felul de probleme.

ELLE: Care e cel mai valoros lucru pe care l-ai invatat de la Andreea?
A.M.: Ce imi place mie foarte mult la ea si n-o sa uit niciodata, chiar daca o sa mai lucrez sau nu pentru ea, e faptul ca ei nu i se pare nimic greu sau imposibil. Au fost momente cand omul imi trantea usa in fata si ziceam: „Bai, n-am cu cine sa vorbesc, chiar n-am cu cine sa vorbesc'. Atunci ea imi spunea: „Nu se poate, imbraca-te mai dragut si o sa vezi ca o sa se poata. Bea o cafea, ia-ti o zi libera si o sa vezi ca se poate'. Si chiar asa era. Pentru mine, ea e cel mai bun exemplu ca se poate: n-a avut nici studii in domeniu, nici sustinere si uite unde a ajuns.

ELLE: Care a fost cel mai frumos moment din cariera ta de pana acum?
A.M.: Cel mai tare a fost cand am organizat eu prima prezentare de moda, in noiembrie, la Marriott. Am avut mari emotii, mai ales ca la eveniment eu mai vedeam mici nereguli si chiar ma intrebam daca le-a mai vazut cineva. La sfarsit a venit Alin Galatescu si m-a felicitat pentru partea de PR. Stii cum e el, mereu gaseste cate ceva de comentat si eu nici nu aveam o relatie de prietenie cu el atunci. De departe acela a fost cel mai fain moment.

Anca Buldur, 26 ani, asistenta personala a Innei din martie 2013inna-bun

ELLE: Cum ai ajuns sa lucrezi pentru Inna?
Anca Buldur: Ne stim de vreo sapte ani, dinainte sa existe proiectul Inna, de cand se lansa ea cu Alexandra si cu proiectul pop-rock. Atunci ne-am cunoscut si am ramas prietene. Inainte sa devin oficial asistenta ei personala, am mai plecat cu ea in turneele mari din America, Mexic. Insa nu era ceva full time.

ELLE: Ce faci pentru ea? Raspunzi la telefon?
A.B.: Nu, in telefonul ei nu umblu, e privat. In schimb ii fac poze cu telefonul cand e pe scena. Ea tine foarte mult legatura cu fanii prin retelele de socializare si automat trebuie sa incarce acolo fotografii. Am grija de costumatia ei, sa aiba totul la ea. Ultima oara, in Mexic, am uitat o bluzita de la una dintre tinute si nu m-am simtit foarte bine, dar asta este, toata lumea greseste. Am grija sa nu piarda lucruri, sa nu uite nimic in camera de hotel. In timp, se aduna stresul si oboseala si uiti ba ochelarii de soare, ba telefonul. Comand mancare pentru ea… practic ea sta in pat, se relaxeaza si eu ma ocup de tot. Cateodata o mai si machiez, pentru ca eu sunt si make-up artist. As face asta la fiecare concert, dar ei ii place mai mult cand ne asezam amandoua la oglinda si ne aranjam. In felul asta uita ca se duce la concert; ca si cum mergem in club, nu la munca.

ELLE: Mai ai timp pentru viata personala?
A.B.: Incerc sa imi fac. E foarte greu, intr-adevar! Saptamiana asta i-am vazut pe ai mei dupa trei luni de zile. Dar cat sunt acasa incerc sa imi vad prietenele, iubitul. Norocul meu e ca am in jur persoane care apreciaza ceea ce fac si nu imi cer socoteala ca stau mult plecata.

ELLE: Cum ai caracteriza relatia ta cu Inna?
A.B.: In primul rand suntem prietene. O cunosc foarte bine pentru ca o vad in toate ipostazele. Stiu ce ii place, ce nu ii place, de ce are chef, de ce n-are chef. Noi ne intelegem din priviri, nu trebuie sa zica nici un cuvant, ca stiu ce ii trebuie. Si asta conteaza foarte mult pentru ea. Dar genul acesta de relatie se construieste in timp.

ELLE: Care a fost cel mai fain moment de cand lucrati impreuna?
A.B.: La ultimul concert din Mexic am fost si eu pe scena, ca backing vocals. De obicei stau in spate si ma uit, dar acum am simtit si eu ce inseamna sa primesti energia fanilor. Dar imi place si cand iesim noi doua si ne distram in felul nostru. Cel mai mult ne place sa stam in pat, sa ne uitam la filme, sa comandam ceva de mancare. Mai facem o baie. Mai mergem la masaj. Nu simtim tot timpul ca suntem plecate cu job-ul. Uneori e ca in vacanta. Vara suntem plecate cam patru-cinci zile pe saptamana. Maine zbor la Barcelona, poimaine la St. Petersburg, marti, miercuri si joi suntem in Turcia, duminica la Ibiza. Bine, sunt si momente neplacute, cum ar fi turbulentele de avion.

ELLE: Ce admiri cel mai mult la Inna?
A.B.: Am invatat de la ea ce inseamna sa fii o femeie puternica. Eu sunt mai emotiva si ma supar repede, ma intristez repede, dar stand pe langa ea si vazand prin ce trece si cat de bine face fata oboselii, drumurilor, mi-am zis ca pot sa fiu si eu asa. Multa lume nu stie cata munca depune ea in spatele scenei. E mult consum emotional, mult efort fizic. In timp, am invatat sa avem grija de noi, sa mancam sanatos, sa dormim cat de mult putem, sa bem multa apa.

ELLE: Cat timp o sa mai faci asta? Si ce o sa faci dupa?
A.B.: Cat ma mai tin picioarele. Dupa care as face make-up! E pasiunea mea cea mai mare, dar inca invat, imi fac relatii… Oricum, as face ceva in zona asta. Eu sunt o persoana foarte comunicativa si nu ma vad stand la un birou cu capul in calculator.

Cristiana Mitea, 38 ani, asistenta lui Cristian Mungiumungiu

ELLE: Cum ai ajuns sa lucrezi pentru Cristian?
Cristiana Mitea: L-am cunoscut in 1997, cand lucram in echipa de productie a unui film american la care el era asistent de regie. Uneori ne intalneam in pauzele de filmare si imi povestea intamplari din perioada in care preda engleza la un liceu cu multe fete, din perioadele de filmare cu Bertrand Tavernier si Radu Mihaileanu. Apoi nu ne-am mai vazut, dar il felicitam de Craciun. Intre timp pornisem intr-o alta directie, lucram in administratie publica europeana si intr-o zi, in 2001, ne-am auzit din nou: se pregatea pentru primul lung metraj, Occident', si m-a intrebat daca vreau sa lucrez in echipa de productie. Am incercat sa gasesc o solutie ca sa pot lucra cu el, dar nu mi-a iesit. Dupa cativa ani ne-am reintalnit in alt context. Pregatea 4 luni, 3 saptamani si 2 zile'. Inca o data am ratat ocazia… Mi-au dat lacrimile cand l-am vazut primind premiul la Cannes – mi se parea fantastic ca era deja in varf! I-am trimis sms imediat – banuiesc ca a primit sute, dar a gasit ragaz sa-mi raspunda ca inca asteapta sa lucrez cu ei. Asa ca, dupa cateva incercari nereusite, a venit momentul pentru prima zi la biroul Mobra Film, in iunie 2007.

ELLE: Ce presupune munca ta de zi cu zi?
C.M.: Ma ocup de corespondenta, de agenda, de organizarea calatoriilor in tara si in strainatate, de organizarea participarii lui la diverse evenimente, citesc raspunsurile la interviuri inainte sa le trimit jurnalistilor. Dar sunt incantata ca pot sa fac mai mult de atat, pot sa ma ocup de festivalul de film „Les Films de Cannes à Bucarest, de promovarea si distributia in tara a filmelor lui si a altor filme romanesti de autor.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle