8 MARTIE NU ESTE ZIUA MAMEI! De ce alegem să celebrăm o sărbătoare contrafăcută?

8 martie nu este ziua mamei. Totuși, și anul acesta cei mai mulți români, de la vedete la politicieni și la aproape fiecare dintre noi, am ales să celebrăm o sărbătoare care a fost falsificată și să îi ignorăm adevărata semnificație, împreună cu problemele cu care se confruntă femeile din România.

Ioana Ulmeanu Editorial de Ioana Ulmeanu

În aceeași serie a violenței în familie și împotriva femeilor vin și declarațiile recente ale Procurorului general al României, care arată că se înregistrează o creștere a cazurilor de violență în familie. Sau a raportărilor, dar acest lucru nu este clar, dat fiind că în România, pentru toate motivele legate de instituții pe care le-am enumerat mai mult, oamenii nu prea se duc la Poliție.

În altă ordine de idei, mai avem și faptul că România, deși a ratificat deja de ani Convenția de la Istanbul, încă nu pune în practică niște pași simpli, niște măsuri elementare. Cum ar fi să monitorizeze cu ajutorul unor brățări agresorii, astfel încât aceștia să nu se poate apropia de victime fără ca Poliția să prindă de veste. Ca să nu vorbim și despre faptul că miile de brățări necesare pentru ca niște femei să nu mai moară ar fi, pentru statul român, probabil echivalente în termeni de costuri cu prețul alunelor consumate prin Parlament.

Și mai avem, încă mai îngrijorător, reacții „adverse” din partea unor asociații conservatoare și religioase la adresa Convenției de la Istanbul, lucru despre care vorbeam la prima întâlnire din seria Centennial Talks, pe care am avut onoarea să o moderez. Tot acolo Irina Costache, doctor în Studii despre Egalitatea de Gen, a vorbit despre faptul că „România a ocupat în 2017 antepenultimul loc la egalitatea de gen, conform unui clasament al Institutului European pentru Egalitatea de Gen. Este un index calculat începând din 2005, în care ne-am situat aproape constant pe ultimul loc. Progresul înregistrat este însă unul relativ, dacă ne gândim la ce se întâmplă în Ungaria și Grecia'.

În mod ciudat, în aceeași zi toată lumea a fluturat rezultatele ultimului Eurostat, care arăta că diferența de salarizare între bărbați și femei este, dintre toate țările membre ale Uniunii Europene, cea mai mică în România. Adică 5,2%. Asta neluând în considerare faptul că da, diferența e mică, dar tot nu e egalitate. Sau faptul că astfel de studii nu spun totul despre o țară în care, de exemplu, femeile lucrează prin tradiție în domenii mai prost plătite (educație, sistemul medical) și prea puțin, să zicem, în tehnologie, acolo unde banii sunt mai mulți.

În cadrul aceleiași discuții din seria Centennial Talks s-a mai vorbit și despre alte probleme ale femeilor, precum faptul că, deși peste 60% dintre absolvenții de universități sunt femei, numai 1 din 3 cercetători este femeie. Sau că femeile trebuie să muncească cu 59 de zile mai mult pentru a ajunge la plată egală cu bărbații. Sau că, în Europa, media prezenței femeilor în parlamente și guverne este sub 30%, conform unui raport al Comisiei Europene din 2017.

8 martie nu este ziua mamei. Este ziua noastră, a tuturor celor care ne identificăm cu vreuna dintre problemele pe care le-am pus aici.

Din toate motivele pe care le-am înșirat și, probabil, și pentru altele de care am uitat pe moment, susțin în continuare că nu ne mai putem preface că totul miroase a roze. 8 martie nu este ziua mamei. Este ziua femeilor, este ziua noastră și a problemelor noastre. Sunt și mame printre noi, sunt și fiice, dar astfel de detalii nu contează așa cum contează, de exemplu, că ne vor mai trebui încă 70 de ani pentru a ajunge la egalitate salarială generalizată. Deci că nu vom trăi ziua aceea. Sau că vor mai trece 40 de ani până ce vom ajunge la un echilibru în distribuirea responsabilităților casnice între bărbați și femei. (Sursa: The Worlds Womens 2015. Trends and Statistics, via Centennial Talks.)

8 martie nu este ziua mamei. Spania știe asta

Dacă nu v-am convins încă de ce nu ar trebui să mai sărbătorim această sărbătoare contrafăcută, o să dau drept exemplu (tot într-o galerie) felul în care au ales să celebreze oameni de pe alte meleaguri ziua de 8 martie. Mai cu sens, nu?

Dar anul acesta nimeni nu a sărbătorit cu adevărat 8 martie așa cum au făcut-o femeile din Spania (despre greva lor feministă care a oprit țara în loc și a trimis în stradă peste 5 milioane de femei citești mai multe aici). Mi se pare uimitor ce au reușit ele să facă ieri ca să demonstreze că nu, 8 martie nu este ziua mamei, ci ziua femeilor de pretutindeni și a luptei lor pentru egalitate. Mă inspiră numerele în care au ieșit în piețele din orașe ca să ceară stoparea discriminărilor, a violenței domestice și a diferenței de salarizare. Și mi se pare uluitor că au găsit puterea, așa cum ar trebui să o facem și noi, în solidaritate (unul dintre sloganurile grevei a fost: „Dacă noi ne oprim, lumea se oprește.”). Chiar și cu sindicate. Chiar și cu femeile din politică – primărițele din Madrid și Barcelona au fost în stradă, în vreme ce Gabriela Firea a copt ceva la o ambasadă, dacă tot vorbim despre simboluri.

Dar ce am vrut să spun, în fapt, cu acest text mult prea lung (în afara faptului că 8 martie nu este ziua mamei, ci este ziua femeii) este că ne aflăm într-un moment de răscruce, în care, de la ceremonia Oscarurilor până în ultima piațetă din Spania, și din cel mai întunecat cotlon al Instagramului și până în țări încă teribil de nedrepte cu femeile, acestea își ridică vocile. Ies în stradă, protestează, cer ce-i al lor. Nu tac. În vreme ce noi alegem de bunăvoie să ne scăldăm în cadouașele noastre de martie (care sunt simpatice, nu zic nu), ignorând faptul că avem probleme. Probleme pe care nu le mai putem ignora.

Citește și:
Si cuvantul anului 2017 este… FEMINISM

Foto: Libertatea (Adrian Manolache), Intagram, Facebook

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle