Viata intr-o sala de asteptare

Cit de departe ai merge pentru a te proteja impotriva imbolnavirii de cancer mamar? Unele femei aleg sa-si extirpe sinii. De ce ?

Viata intr-o sala de asteptare

"Asteptarea ma epuizeaza”, mi-a spus intr-o zi Carmen, prietena mea (nu e nu­mele ei ade­varat). „Mi-e atit de teama ca imi voi pier­de sinii, dar, in acelasi timp, sint ingrozita sa-i pas­trez. Parca as avea o bomba cu ceas… Imi amin­tesc perioada cind era mama in spital. Eu eram disperata ca o voi pierde, ea era terorizata de felul in care arata dupa mastectomie: era ma­celarita, de-a dreptul. Nici nu stiu cine suferea mai mult.”

Mama lui Carmen a murit cu cinci ani in ur­ma de cancer de sin; are o bunica si doua matusi operate cu acelasi diagnostic si doua verisoare ce se lupta de trei ani cu aceasta boala.

Judecind dupa istoria familiei, sansele prietenei mele de a se imbolnavi, la un moment dat, de cancer mamar sint destul de mari: 40-50% . Pina la ora actuala a facut nenumarate biopsii (din fericire, toate leziunile s-au dovedit a fi inofensive), dar anul trecut a existat suspi­ciunea unui „carcinom lobular in situ“. (Este stadiul tumorii in care celulele modificate au ca punct de plecare lobulii de la nivelul glandei mamare. Prezenta lui la nivelul unei glande mamare determina cresterea riscului de a dezvolta cancer de sin si la nivelul celeilalte. In cazuri rare, carcinomul lobular in situ poate deveni o tumora invaziva.) Ceea ce a facut-o sa ia serios in calcul o interventie chirurgicala oncoplastica (operatia de extirpare a for­ma­tiu­ni­lor canceroase din sin si reconstructia sinului prin implantarea de muschi si proteze; este o tehnica noua, ce se practica de doi ani si in tara noastra.) Ce a determinat-o pe Carmen, cea mai optimista faptura pe care o cunosc, sa se gindeasca la o masura radicala ? Acelasi sentiment care a determinat milioane de femei din Statele Unite si Marea Britanie sa ia cu asalt clinicile de oncologie, solicitind mastecto­mii profilactice: frica de a-si pierde feminitatea (ca­re e mai cumplita decit teama de moarte).

De acord, extirparea sinului fara un diagnostic cert este o masura extrema, traumatizanta atit din punct de vedere fizic, cit si psihic si, ca orice proce­dura invaziva, deschide poarta unei serii nes­firsite de complicatii. Totusi, in comparatie cu alte masuri profilactice existente (me­dicamentele inhi­bitoare ale estrogenului – hormon ce fa­vo­rizea­za aparitia mai multor tipuri de cancer la sin – de genul tamoxifenului), ofera cea mai buna ga­rantie impotriva imbolnavirii, deoarece riscul este redus cu 90% (in cazuri foarte rare e posibil ca, din tesutul ramas in peretele pieptului, sa se dez­volte alte leziuni canceroase). Iata de ce, pentru femeile amenintate de un destin genetic ne­favorabil, inter­ven­tia chirurgicala oncoplastica pa­re a fi unica solutie. Evident, optiunea lor este contro­­ver­sata, iar isteria mastectomiilor la cerere ce a cuprins America a facut ca subiectul sa ajun­ga pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume.

Motivele majore care determina o femeie sa ceara o mastectomie profilactica sint ingrijorarea si anxietatea care, de cele mai multe ori, depasesc cu mult riscurile reale“, spune Dr. Ann M. Geiger, de la Wake Forest University Baptist Center, autoarea unui studiu de re­fe­rinta privind calitatea vietii pacientelor dupa aceasta interventie. La aceeasi concluzie au ajuns si cercetatorii bri­tanici in urma unui studiu facut in 1998: 2.000 de femei au fost rugate sa isi calculeze ris­cul incidentei cancerului mamar (pe baza unui chestionar), dupa care au fost trimise la o se­dinta de consiliere gene­tica. Rezultatul: ma­joritatea voluntarelor au avut tendinta sa isi exa­gereze factorii de risc (pina la 36 de procente).

Dar ce este consilierea genetica oncolo­gi­ca? E un ansamblu de tehnici ce presupune o abor­dare medicala, psihosociala, testarea ge­ne­tica (pentru a oferi informatii asupra unor ge­ne mutante, a caror identificare sugereaza un risc mare de aparitie a cancerului. De exemplu, mutatiile genelor BRCA1, BRCA2 si ale al­tor gene BRCA sint responsabile, dupa unii au­tori, de aproximativ 5% din cancerele ma­ma­re), precum si masurile care trebuie luate pentru a preveni aparitia bolii. Consi­lie­rea genetica on­cologica a cunoscut o dezvol­ta­­re uluitoare in ultimii ani, cu rezultate re­­mar­ca­bile. Princi­pa­la problema, la ora actuala, este aceea de a se­lecta din populatia generala candidatele perfecte pentru noua tehnica medicala, destul de costisitoare si delicata. In acest scop, a existat si in România un program national, derulat pe parcursul a doi ani (2004-2006), finantat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, ale carui obiective principale au fost preventia si diagnosticul precoce, pentru a putea schimba tendintele evolutive ale cancerului.

Am facut aceasta paranteza pentru a in­te­lege ca, desi exista metode stiintifice destul de precise pentru a calcula riscul de im­bol­navire, nu exista nici o cale de a alunga definitiv ingrijorarea si spai­ma de boala din sufletul unui pacient. A doua par­te a studiului citat mai sus a demonstrat ca la un an de la consilierea genetica, in ciuda parametrilor calculati, toate femeile, fara exceptie, si-au mentinut tendinta de a exagera marja de risc. De ce? Pentru ca stresul fizic si psihic la care este su­pusa o femeie in timpul procesului de tes­ta­re, cu toa­te aceste scanari si biopsii (care te fac sa te sim­ti cio­pir­tita, dupa cum spune Carmen), poa­­te desena in mintea unei femei cel mai sumbru sce­na­riu. „Incepi sa crezi ca nu e decit o ches­ti­une de timp pina ce rezultatul va iesi pozitiv.”
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet