Supraalimentatia: Somebody stop me!

Devorezi tot ce gasesti la indemina, la orice ora din zi?
O perioada agitata in viata ta poate duce la tot felul de schimbari in organism si in stilul tau de viata. Cristina Sima a observat efectele stresului si ale starilor emotionale asupra propriului organism…
 

Supraalimentatia: Somebody stop me!

Stateam in fata frigiderului, la 2 noaptea, incercind sa ma hotarasc daca sa musc din ridichile usor ofilite care zaceau acolo de cel putin o saptamina sau sa aleg bucatica de blue cheese, care parea mai mult blue decit cheese. Asta pentru ca un monstru mic, care parca statea pitit intr-un colt al mintii, s-a hotarit dintr-o data sa iasa la iveala si sa ma chinuiasca de citeva zile. Era foamea. si cind spun ca ma chinuia, crede-ma, nu exagerez deloc. Episoade similare cu cele din desene animate, cind ma uitam la monitorul Mac-ului meu, imaginindu-mi ca e un Big Mac delicios erau la ordinea zilei.

Ma trezeam dimineata cu o foame teribila, luam un mic dejun copios, iar cind ajungeam la birou, deja mi se facea foame din nou si alergam disperata sa-mi iau un sandvis de la braseria din colt. Dupa prinz, citeva ore imi era bine, ca apoi sa scotocesc prin toate sertarele, de regula ale mele, dar uneori ale colegelor, pentru a gasi un fursec, un covrig, absolut orice pentru a-mi potoli foamea (sorry, Despina, pe aceasta cale marturisesc ca eu am mincat biscuitii de ovaz de la tine de pe birou).

Ma cuprindea un sentiment ciudat de panica si pofta in acelasi timp, iar in mintea mea se aprindea beculetul rosu pentru stare de urgenta. „Daca maninc acum repede ceva, o sa-mi fie bine”, imi spuneam. Voi reusi sa termin articolul, ma voi putea gindi cum sa organizez sedinta foto pentru saptamina viitoare, voi putea da toate telefoanele importante… Dar toate astea numai dupa ce maninc. In momentele de luciditate realizam ca, practic, nu imi era foame, ci mai degraba aveam o pofta nebuna care ma facea sa devorez orice gaseam la indemina (fara standarde prea ridicate).

Dupa mai multe nopti in care m-am trezit si am golit fri­giderul (mai aveam putin si min­cam si un ou crud, pentru ca era singura optiune ramasa, pe linga o bucata de Wasa rincezita), mi-am dat seama ca se intimpla ceva ciudat cu mine.

Intotdeauna am fost o pofticioasa si, pentru ca metabolismul bun imi permite, m-am obisnuit sa maninc mult si de toate, fara ca silueta mea sa su­fere prea tare. Dar ce se intimpla acum cu mine devenea ingrijorator. Sint foarte multi factori, atit psihologici, cit si fiziologici, care contribuie la sindromul mincatului compulsiv – depresia, plictiseala sau rutina.

Dar motivul principal care atrage de la sine acest comportament este stresul, iar ex­pli­catia e foarte simpla: atunci cind suntem sub presiune psihica, orga­nismul produce cortizon in exces, care la rindul lui stimuleaza productia de insulina. Aceasta cauzeaza o scadere a zaharurilor de singe ducind la o cadere a nivelului serotoninei. De aici pofta de dulce si carbohidrati, pentru ca acestea patrund rapid in sistemul circulator, ridicind nivelul serotoninei si astfel eliminind starea de stres.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet