Sa vorbim despre colon

Subestimat, neglijat, considerat doar cosul de gunoi al organismului... te avertizez ca esti pe cale sa-ti schimbi perceptia despre colon. Noile descoperiri ne confirma ca acest organ are o retea complexa de neuroni, ca un al doilea creier, si ca e o sursa infinita de fericire.

Sa vorbim despre colon

Cand s-a deschis poarta, la sute de metri inaltime, si aerul rarefiat mi-a umplut plamanii imi era atat de limpede ca pamantul e rotund, portionat in forme geometrice. Simteam cum tot interiorul meu s-a comprimat intr-un bob de mazare, dar indemnata de Radu, instructorul de parasutism care era atasat de mine, am coborat pe aripa avionului si am privit in jos. De fapt, nici nu stiam ce simt. Groaza, anticipare sau poate… nimic – acel sentiment intens pe care specialistii il numesc moarte psihologica, atunci cand simti ca toate cele lumesti sunt irelevante. Stiam ca urmeaza sa sar de la o secunda la alta si ca nu mai aveam nici un pic de control asupra acestei decizii. Iar cand mi-am simtit corpul intrand brusc in cadere libera, am privit in zare, am zambit norilor pufosi din departare, cerului transparent al verii, apoi pamantului, care parea o secventa dintr-un joc de Playstation.

Si m-am simtit invadata, cotropita pe dinauntru de o tornada de fericire. Cred ca asa se numeste. Aveam senzatia ca zbor, desi ma prabuseam ca un bolovan cu o viteza de aproximativ 180 km/h si ma cufundam tot mai mult in sentimentul sublim, total neasteptat. Acel minut, pana s-a deschis parasuta, mi-a parut cat o secunda, pentru ca in perceptia noastra, atat timpul cat si maruntaiele ni se comprima mereu in clipele de extaz. Asa ca n-am fost foarte surprinsa cand am citit in cartea The Second Brain, scrisa de Michael Gershon, neurobiolog la Presbyterian Medical Center din Universitatea Columbia, ca 95% din endorfina, celebrul neurotransmitator al fericirii, e produsa de colon si doar 5% de creier.

Descoperirea stiintifica are sens pentru mine si justifica fluturii din stomac care m-au avertizat de fiecare data cand am fost pe cale sa ma indragostesc, dar si liliecii care m-au prevenit, nepoftiti, inainte de un eveniment dramatic. Pentru ca si emotiile negative tot la nivelul sistemului digestiv se resimt. Iar asta imi explica faptul ca atunci cand eram mica, nerabdarea sau angoasele imi ofereau impresia ca cineva face o fundita mare inauntrul meu si trage tare de ea, sa fie perfecta, asa cum se straduia bunica mea sa imi faca cele mai frumoase pampoane din gradinita. Si sa nu uit de zgomotele cu ecou pe care le scotea stomacul meu la ora de latina daca uitam sa-mi invat desinentele, la interviuri, cand trebuia sa vorbesc in public, si in alte situatii la fel de potrivite.

Sau ca, de fiecare data cand sunt deprimata, o delicatesa la care poftesc imi poate insenina dispozitia. Cercetatorul a descoperit ca in stomac, intestine, dar mai ales in colon se afla o retea de neuroni (da, neuroni) suficient de vasta incat ar putea constitui creierul unei pisici. Astfel, dr. Michael Gershon, considerat si parintele neurogastroenterologiei moderne, a numit intestinul al doilea creier. Dar nu e vorba de unul logic (abia stim sa folosim unul, ce-am face cu doua?), ci de unul intuitiv.

Creierul intuitiv

Desi aceasta descoperire s-ar putea sa schimbe traseul neuronului singuratic din bancurile cu blonde, acest mic creier imprastiat prin tubul digestiv nu este implicat in luarea deciziilor, in plasmuirea gandurilor constiente sau in actul de creatie, insa proceseaza hrana absorbind nutrientii si expediind resturile, ca intr-un mini-laborator, si in tot acest timp controleaza miscarile ritmice ale muschilor netezi ce tin digestia in miscare perpetua. Mai mult decat atat, colonul e responsabil de hidratare, difuzand prin peretii sai 70% din toata apa pe care o adunam din alimente si bauturi – este un procent impresionant, tinand cont ca suntem in proportie de aproximativ 80% apa.

Intr-adevar, intestinul gros comunica si cu creierul, dar fiind echipat cu propriile reflexe si simturi, poate functiona si independent, fara sa-i dea batai de cap „ganditorului” cu ceva atait de banal precum procesarea hranei. „Sistemul este mult prea complicat incat sa fi evoluat doar cu scopul de a elimina reziduurile din colon”, a declarat profesorul de psihologie, psihiatrie si stiinte biocomportamentale de la Universitatea din California pentru site-ul www.scientificamerican.com.

Mai mult, unii cercetatori sustin teoria conform careia creierul primeste mai multa informatie de la colon decat ar transmite, spre stupoarea altor cercetatori. Insa in timp ce aceasta ipoteza inca e dezbatuta, devine din ce in ce mai acceptata ideea ca intestinul gros ne influenteaza dispozitia, ne ofera cosmaruri daca ii dam de lucru noaptea, dar tot el pofteste la fel si fel de bunatati cand nu-i oferim alte motive sa produca fericire. Si stie cu precizie daca suntem in vizite sau vacante si nu vrea sa functioneze in toalete straine. Cred ca ii sopteste creierul ca nu e acasa, asa ca se hotaraste si el sa-si ia vacanta.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet