Relatiile medic – pacient

Dorim sa detinem controlul permanent asupra vietii noastre. Ne controlam cariera, ne controlam sentimentele, ne controlam relatiile. Mai nou, dorim sa fim propriii nostri vindecatori. Vrem ca relatia medic-pacient sa fie una de parteneriat. Dar oare e bine ce facem?

Relatiile medic – pacient

„Patients Association“, din Marea Britanie, poate cita la nesfirsit astfel de exemple. Cel mai discutat a fost cazul unei femei de 42 de ani respinsa de medicul sau intr-un stadiu avansat al sarcinii, pe motivul unei „rupturi in relatie“. Pacienta refuzase amniocenteza si consultul genetic recomandate de medic. Doamna in cauza pierduse deja o alta sarcina in acelasi stadiu de evo­lu­tie, asa ca e lesne de inteles disperarea ei cind s-a trezit pes­te noapte fara sprijin medical. „Am explicat ca nu vreau sa risc pierderea sarcinii din cauza testelor. Chiar daca s-ar fi descope­rit vreo neregula, nu se punea problema unei intreruperi de sarcina. Vreau sa-mi nasc copilul si sa-l iubesc“, a declarat ea.

Din pacate, medicii renunta mult prea usor la un pacient care ripos­teaza. In mod normal, ambele parti au dreptul la o cercetare amanuntita si un raspuns complet, in scris, din partea conducerii spitalului. Dar sint putini cei care apeleaza la aceste mijloace. Cunosc oameni care sint absolut terifiati numai la gindul ca medicul curant i-ar putea abandona, asa ca, in ciuda faptului ca au nemultumiri legate de tratament, prefera sa taca.

E o situatie stranie. E ca si cind cineva ar cumpara de la un magazin, sa zicem de la Mall, apoi ar returna marfa, iar conducerea magazinului i-ar interzice sa mai cumpere din acel magazin. In Statele Unite, unde cultura medicala e mult mai deschisa si unde exista o istorie de citeva decenii de activism al pacientilor, informarea asupra fiecarui aspect al sanatatii individului e aproape o conditie standard. Pacientii sint incurajati sa se programeze pentru a fi con­sultati de cei mai mari specialisti in domeniu si sint inclusi in programe cli­nice cu medicamente foarte noi. In schimb, in Europa, pacientii se resemneaza sa fie consultati de cine se nimereste, sa inghita orice medicament, fara sa riposteze, de teama de a nu ofensa pe cineva.

Nu e de mirare ca British Medical Journal a declarat ca „ pacientii europeni bolnavi de cancer mor de politete pentru ca nu cer sa li se permita accesul la tratamente noi.“ Imi amintesc un caz care a zguduit societatea medicala. Povestea a fost publicata in revistele de specialitate si in revista Vogue. O tinara britanica, Karen Jones, a fost diagnosticata la virsta de 24 de ani cu o forma incurabila de cancer. Singurele ei optiuni: sedinte repetate de chimioterapie si control permanent. Dupa sapte astfel de sedinte, disperata ca se simtea din ce in ce mai rau si mai slabita, Karen a decis ca trebuie sa schimbe ceva. A gasit pe Internet un nou medicament expe­rimental, MabThera (Monoclonal Antibody Therapy), un adevarat glont magic care distruge celulele cance­roase. Dupa cereri repetate, compania Roche i-a trimis gratis medicamentul cerut (care costa in jur de 120.000 USD). Jones a devenit prima pacienta britanica ce a folosit acest medicament si care, datorita lui, a intrat in remisie partiala.

Desi era constienta ca acest medicament nu-i va aduce vindecarea definitiva, a riscat. Timp de un an a fost capabila sa-si hotarasca singura destinul. S-a reintors la munca, a inceput sa-si plani­fice vacantele si a simtit ca noul ei tratament ii da un viitor, chiar daca pentru scurta durata. Din pacate, istoria aceasta nu are un final fericit. Karen a murit, in urma unei infectii, dupa ce suferise al doilea transplant de maduva. Totusi ea demonstreaza felul in care un pacient poate folosi noua tehnologie si poate decide singur asupra sanatatii sale. Iar asta nu e niciodata usor:

Cind sint bolnavi si speriati, oamenii cad de cele mai mul­te ori intr-o completa stare de dependenta. Isi doresc ca altcineva sa ia in locul lor toate deciziile, sa-i incurajeze si sa-i asigure ca totul se va termina cu bine, chiar daca nu e ade­varat. |n felul acesta incercam sa ne pro­tejam de realitatea pe care nu sin­tem pregatiti s-o acceptam. Cunosc o doamna care, la inceputul sarcinii, a ales un obstetrician, prieten de familie, fiind si­gura ca-i va respecta deciziile legate de nastere. In luna a patra, a aparut o singerare. Speriata, i-a cerut medicului ei s-o asigure ca totul va fi in regula si sa-i ofere un umar pe care sa plinga. Dar el nu era pregatit pentru asa ceva, spunindu-i fara nici un menajament adevarul: copilul nu mai era. L-a acuzat de lipsa de profesionalism. Ar fi preferat ca macar pentru o zi sa fie mintita. Este evident ca a lua hotariri legate de propria sanatate, intr-un astfel de parteneriat, inseamna mai mult decit sa incasezi in plin vestile rele. Inseamna sa-ti asumi responsabilitatea rezultatului fiecarei decizii de tratament, chiar si atunci cind acesta da gres. |n aceste conditii orice schimbare reala in relatia doctor-pacient cere o atitudine clara din partea noastra, a pacientilor, dar si a lor, a medicilor. Ar trebui sa ne intrebam in ce masura noi sau ei sintem pregatiti pentru asa ceva.

DA, poti…

  • Cere sa-ti vezi fisa medicala. Medicul ar trebui sa-ti inlesneasca acest lucru. Daca nu esti de acord cu cele scrise in ea, poti aduce acest fapt la cunostinta conducerii spitalului printr-o nota scrisa.
  • Sa pui intrebari. Ai dreptul sa primesti informatii foarte clare despre fiecare tratament care ti se propune, inclusiv date asupra riscurilor si alternativelor, inainte de a decide daca esti de acord cu acel tratament.
  • Sa ceri o a doua opinie de la un alt medic de aceeasi specialitate daca nu esti de acord cu ceea ce-ti propune medicul tau.
  • Sa iei pe cineva cu tine pentru a-ti fi alaturi in timpul unei consultatii. Acea persoana poate sa noteze totul, in cazul in care ti-e teama ca nu-ti vei aduce aminte ce ti s-a recomandat.
  • Sa ceri ca examinarea fizica sa se opreasca daca apare cel mai mic disconfort.
  • Sa ti se ceara permisiunea de a mai asista altcineva in timpul consultatiei. Chiar daca ai acceptat, poti cere ca persoana sau persoanele respective sa paraseasca incaperea la un moment dat.
  • Sa refuzi ca o anume procedura sa fie facuta de cineva insuficient calificat.
  • Sa ceri ca examenul de sin sau cel vaginal sa fie facut de o femeie medic sau de o asistenta medicala.
  • Sa te plingi conducerii spitalului daca nu ai fost tratata corect.
  • Sa schimbi medicul daca nu esti multumita de cel prezent, fara a-i cere acestuia permisiunea.

Arhiva revistei ELLE
Foto : Shutterstock

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Mai multe din health & diet