(P) Prevenirea cancerului de sân nu există. Să ne concentrăm pe ce se poate face

Luna aceasta se vorbește mult despre prevenirea cancerului de sân. Ciudat, pentru un lucru care aproape că nu e de înțeles și nici nu există.

(P) Prevenirea cancerului de sân nu există. Să ne concentrăm pe ce se poate face

Prevenirea cancerului de sân este subiectul hot al lunii octombrie, când totul este roz, când se luminează clădiri, se aleargă la maratoane și când se vorbește mai mult ca oricând despre această temă. Ca o persoană care trăiește cu cancer, adică a trecut prin experiența cancerului de sân și mai cu seamă prin cea a tratamentului pentru această boală, e îmbucurător să văd că afecțiunea care îmi va defini restul vieții devine, cu fiecare octombrie roz, o normalitate. Cred că e firesc să vorbim mai mult despre asta dacă vrem să îndepărtăm din stigma și lipsa de înțelegere cu care defilează prin viață oamenii ca mine. Dar mereu, de acum doi ani, de când am fost diagnosticată, și până acum, îmi revine în minte întrebarea: de ce vorbim despre ceva care nu există, precum prevenirea cancerului de sân?

Când spun asta, mă refer la accepțiunea strictă, limitată, a termenului „prevenire”. În varianta această strictă și limitată, care, de altfel, este cea pe care o alegem când utilizăm majoritatea cuvintelor, prevenirea cancerului de sân este o utopie. Sigur, există lucruri pe care le putem face ca să ieșim din zona de risc maxim a cancerului de acest fel. Putem să nu fumăm, să nu bem alcool, să consumăm alimente cât mai curate – e plin internetul de sfaturi care, vezi Doamne, ar trebui să ne ajute să prevenim ceva. Putem, în sensul prevenirii, să facem chiar gesturi mai extreme – ca „efectul Angelina”, adică îndepărtarea chirurgicală a sânilor la aflarea unui rezultat pozitiv la testele genetice BRCA, care determină o probabilitate de a dezvolta, cândva în cursul vieții, cancer de sân. Dar cert este că nici una dintre aceste măsuri nu e, în sensul propriu, prevenire. Nici unul dintre aceste lucruri nu ne ferește până la capăt, cu certitudine, de posibilitatea de a face cancer de sân.

Acestea fiind zise, aș vrea să vă spun, mai degrabă, la ce se referă oamenii când vorbesc despre prevenirea cancerului de sân. Este vorba despre depistarea precoce. Iar aceasta, da, nu este prevenire. Dar poate face diferența.

Cu trei ani în urmă mă duceam la ecografia mamară la un centru cunoscut din București. Aveam de ceva vreme un nodul, iar atunci (și e o poveste pe care am mai spus-o), mi s-a spus că e ok. Că da, am un nodul, că trebuie ținut sub observație, dar că nu am motive să mă îngrijorez. Un an mai târziu, la o ecografie într-un alt loc, cu un alt medic, a venit verdictul (neconfirmat chiar pe moment, pentru că un astfel de diagnostic cere timp și investigații suplimentare). Nu am să știu nicicând ce s-a întâmplat la prima ecografie, despre care nu îmi amintesc foarte multe. Poate că nu era cancer atunci în sânul meu drept, poate a fost nevoie de un an ca nodulul să se transforme într-o tumoră. Poate că am partea mea de vină – în anul care s-a scurs între cele două ecografii am fost peste măsură de ocupată, de obosită, de preocupată de alte lucruri care nu țineau de propria persoană sau de sănătatea mea. Dar cert e că diferența aceea de un an m-a costat mult. Adică un tratament complex, obositor și dureros, făcut din chimioterapie, mastectomie, radioterapie și imunoterapie, un tacâm complet al variantelor de tratament la care are acces în România (din fericire) o persoană care a primit diagnosticul meu.

A fost nevoie de un medic bun și de aparatură performantă să vadă transformarea grandioasă pe care corpul meu singur o operase asupra lui însuși. Iar pentru mine a rămas mereu întrebarea: dacă acel cancer a fost acolo și primul medic pur și simplu nu l-a văzut? Ei bine, în sensul acesta se vorbește când se vorbește despre prevenirea cancerului de sân. Diferența dintre un medic și altul, diferența pe care o face o ecografie efectuată la timp, diferența între un stadiu și altul al bolii, pentru care tratamentul e altul, durerea e alta, durata, întinderea fizică a intervenției chirurgicale sunt altele. Și, cel mai important, șansele de supraviețuire sunt altele.

Se mai vorbește, când se vorbește despre prevenirea cancerului de sân, mai cu seamă despre această din urmă temă. Despre cei 95%, procentul supraviețuirii, despre șansa uriașă la o viață normală pe care o oferă depistarea precoce. În procentul acesta încap mult mai multe lucruri, de fapt. Scutirea de un tratament complicat și chinuitor este, poate, cel mai important dintre ele. De zile multe de spitalizare, de neputință, de umilința pe care o implică orice tratament într-un spital de stat românesc, de bani, cozi, medicamente care alterează viața pentru totdeauna. Desigur, dincolo de viața pe care o (re)câștigi. Cum ziceam la început, prevenirea cancerului de sân nu există. Dar există șansa, pentru fiecare dintre noi, ca o ecografie făcută în locul potrivit, de medicul potrivit, să ne salveze viața.

Și dintre toate discuțiile pe care le avem atunci când vorbim despre prevenirea cancerului de sân, la aceasta ar trebui să ne gândim. Mă bucur să vă anunț că asta au avut în minte și cei de la Marks & Spencer, care au decis, în acest octombrie roz, să își îndemne clientele să achiziționeze sutiene, banii strânși contribuind la o donație pe care brand-ul o face Asociației pentru Prevenția și Lupta împotriva cancerului „Amazonia”. Această asociație, dincolo de a promova educația medicală privind cancerul, îi încurajează pe cei diagnosticați deja, ca mine, să ofere sprijin moral altora. Susține și promovează interesele bolnavilor, și îi ajută să navigheze în relația cu administrația – un alt aspect pe care, proaspăt diagnosticată cu cancer, nu am știut că trebuie să îl gestionez. Este, de altfel, asociația fondată de primul navigator de pacienți oncologici din România, persoana care a introdus această meserie în nomenclatorul românesc, care m-a ajutat și pe mine să descâlcesc lucrurile cu care aveam să mă confrunt după diagnostic… și cea care a fondat o școală unde formează alți navigatori, oameni esențiali pentru cei ca mine.

Și, în aceeași idee, trebuie să vă mai spun că același Marks & Spencer, care are o istorie îndelungată în sprijinul pacientelor cu cancer de sân, aduce în România și sutienele pentru femei care au trecut prin mastectomie. Acest tip de sutiene a fost creat de brand în 2006, ca urmare a unei scrisori trimisă de o clientă către CEO-ul Marks & Spencer de la acel moment. Scrisoarea a subliniat dificultatea de a găsi piese de lenjerie intimă frumoase și accesibile, potrivite pentru femeile cu mastectomie (lucru pe care pot să îl confirm). Sutienele create de ei au buzunare din bumbac, unde pot fi introduse protezele speciale ce se pot achiziționa tot din magazinele M&S.

Este încă un semn că un diagnostic ca al meu devine mai normal, că învățăm, încet, să trăim normal și după el… Și, dincolo de discuțiile despre prevenție, astfel de inițiative sunt esențiale.

Citește și:
Undeva unde nu am cancer

Foto: Marks & Spencer

Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet