Este alegerea organică fără de păcat?

Să cumperi organic s-a transformat, dintr-o alternativă, într-o responsabilitate socială, pentru că alegerea eco a devenit o ideologie. Iar hrana organică este mai sănătoasă, mai naturală și mai etică. Sau nu?

Este alegerea organică fără de păcat?

De fiecare dată când ajung la raftul BIO din supermarket pentru a-mi cumpăra ovăzul, laptele de migdale, ouăle și unele brânzeturi, studiez diferența de preț dintre produsele eco și cele obținute din agricultura tradițională. Și mă simt tare bine atunci când o plătesc. E același sentiment de răsfăț ca atunci când merg la masaj, când îmi găsesc timp să înot sau când îmi fac o mască pentru păr. Pur și simplu am senzația de satisfacție că îi ofer organismului respectul și grija pe care le merită. Și, mai mult decât atât, pentru că fiecare cumpărătură este un vot, sprijin fermierii care produc organic, imaginându-mi oameni care asudă pe câmp sau la fermă și le oferă atât grijă, cât și dragoste plantelor și animalelor (deși acest sistem de cultivare a devenit o industrie gigantică). În plus, contribui la bunăstarea planetei – alegerea mea, în timp, ar putea fi echivalentă cu plantarea unui copac, mă gândesc. Da, lumea e dintr-o dată mai bună, datorită mie. Însă pe măsură ce am cercetat acest subiect, mi-am dat seama că toate aceste concepții pe care le am și pe care le împărtășesc cu cei din generația mea ar putea fi doar un trend. Avem nostalgia hranei de odinioară, iar alegerile pe care le considerăm etice ne flatează ego-ul, dar poate nu au neapărat o acoperire științifică nici în materie de nutriție sau sustenabilitate. Cel puțin, nu până la capăt.

Ce înseamnă organic? Nu există un consens global în acest sens, însă diferite regiuni au diferite reglementări. „În România se folosește termenul de ecologic sau, prescurtat, eco. El este similar cu BIO sau organic, însă acești termeni se folosesc în alte țări”, spune Alina Constantinescu, fondatoarea fermei vegetale ecologice Nasul Roșu
. Ca accepție generală, hrana organică este cultivată fără semințe modificate genetic, fără îngrășăminte sintetice sau pesticide. În schimb, fermierii eco folosesc metode mai tradiționale, precum alternanța recoltelor sau folosirea fertilizatoarelor organice. Apoi, bineînțeles, este diferența de preț, care e aproape dublu. „Cred că toată lumea a înțeles deja că există o diferență de preț între produsul ecologic și cel convențional. Nu ne întrebăm de ce un produs manufacturat este mai scump decât cel industrial, nu?”, completează Alina Constantinescu.

„Sănătatea trebuie percepută ca o investiție, nu ca o cheltuială, context în care atenția la raft va fi către calitatea alimentelor, în special BIO, și nu la cantitate, ambalaje atractive sau gust bun. Adesea, prețul unui aliment reprezintă o barieră psihologică, dar în calculul corect al coșului de cumpărături, conștientizarea beneficiilor unui aliment corect ar trebui să fie factor de decizie. Alimentele eco oferă un nivel de sațietate ridicat și aduc un aport de nutrienți necesari echilibrului organismului”, explică nutriționistul Alina Stoica.

Deci unul dintre pilonii principali ai votului pro alimentație organică este faptul că e mai hrănitoare. O cercetare realizată de Universitatea din Newcastle și publicată în British Journal of Nutrition a arătat că fructele și legumele eco conțin un nivel ridicat de antioxidanți, față de cele obținute în mod convențional. De exemplu, acizii fenolici, flavanone și flavonoli au fost găsiți în proporție mai mare cu 19%, 69% și respectiv 50% în produsele organice față de omologii lor din farming-ul tradițional. Studiul a descoperit și că produsele organice conțin cantități mai mici de pesticid și cadmiu – un metal care se poate acumula în organism prin expunere repetată și, astfel, poate deveni toxic. Și că consumul alimentelor de proveniență organică poate crește consumul de antioxidanți până la 40%, (prin agricultura ecologică, fructele și legumele sunt nevoite să producă mai mulți antioxidanți pentru a se proteja de paraziți, deoarece au mai puțin ajutor din partea pesticidelor). Însă, deși antioxidanții au fost asociați cu un risc scăzut de boli cronice, inclusiv anumite cancere, cercetătorii au spus că nu au nici o dovadă palpabilă care să sprijine ideea că acest lucru ar avea un impact pozitiv garantat asupra sănătății.

Apoi, un studiu independent realizat de Stanford University Medical School și publicat în American Journal of Clinical Nutrition a arătat că singurul nutrient care se găsește într-o proporție semnificativ mai mare în hrana organică față de cea cultivată în mod convențional este fosforul, însă acest lucru a fost considerat un avantaj nesemnificativ, din moment ce puțini oameni suferă de o deficiență. „Unele persoane cred că alimentația organică este întotdeauna mai sănătoasă și mai nutritivă. Am fost puțin surprinși că nu am găsit dovezi incontestabile în acest sens”, a spus Crystal Smith-Spangler, unul dintre autorii studiului. Însă oamenii de știință au confirmat că alimentația eco prezintă un risc cu 30% mai scăzut de a conține reziduuri de pesticide, însă chiar și acele reziduuri se încadrează în normele tolerate de organism.

O altă diferență majoră între farming-ul BIO și cel convențional este natura îngrășămintelor și a pesticidelor, și anume proveniența lor. În cazul cultivării ecologice se folosesc pesticide organice, în timp ce în farming-ul tradițional ele sunt create în laborator. Însă o substanță toxică e la fel de toxică, fie că e derivată din natură sau creată de noi, iar toxicitatea unui compus chimic pentru organism depinde de concentrație și de gradul de expunere, nu de cât de natural este. Iar concluziile unui studiu publicat de jurnalul Food Science susțineau chiar că „din punct de vedere practic, beneficiile secundare ale reducerii expunerii oamenilor la pesticide în dietă prin creșterea consumului de produse ecologice par a fi nesemnificative”.

Aceste cercetări arată că, într-adevăr, o alimentație ecologică are avantaje, însă acestea nu sunt nici pe departe atât de substanțiale pe cât mi-aș fi imaginat înainte să mă documentez. Și asta îmi amintește de un interviu pe care i l-am luat mai demult lui Gheorghe Mencinicopschi, biologist și nutriționist: „Dacă vrei să fii sănătos, include cât mai multe fructe și legume în dieta ta, indiferent de proveniență. Iar organice cu adevărat sunt fructele și legumele locale, de sezon”. Practic, ce am înțeles este că e mult mai important ce mănânci decât de unde. Ambele metode de farming au elemente pro și contra, iar „organic” este o etichetă de producție, dar nu presupune garanția unei sănătăți de fier.

Însă se pune problema: este cultivarea organică mai benefică pentru mediu? Agenția guvernamentală din Suedia, Swedish Food Agency, a publicat un raport în care a studiat efectele cultivării organice vs. tradiționale per kilogram de lapte, vită, porc, pui, ouă, pește, fructe de mare, legume, fructe și fructe de pădure, iar cercetătorii au luat în considerare impactul pe care îl au separat în subcategorii: climat, suprafertilizare, acidificare, eco-toxicitate, resursele de energie și suprafețele de pământ folosite. Concluzia surprinzătoare la care au ajuns e că nici unul dintre cele două sisteme de cultivare nu este superior din punct de vedere ecologic (ba chiar balanța înclină puțin în direcția cultivării convenționale, pentru că emisiile de amoniac și de azot per unitate de produs au fost mai mari în sistemele organice). Iar că reputația superioară pe care o are farming-ul organic este nefondată. Cel puțin în Suedia. Sistemele organice folosesc mai puțină energie decât cele convenționale, dar au emisii de gaze cu efect de seră similar, se folosesc mai puțin pesticide, dar au nevoie de mai mult teren de cultivare (iar acest lucru, în anumite țări, se traduce prin despăduriri).

În urma lecturării raportului menționat mai sus, trebuie să mărturisesc că m-am simțit descumpănită. Pe de o parte, pentru că nu putem sprijini cu adevărat mediul, că farming-ul bio, pe termen lung, nu e cu adevărat sustenabil. Suntem 7 miliarde, și toți ne dorim să mâncăm variat și, de ce nu, BIO. Iar asta pune presiune pe industria agricolă să producă, cu orice preț. Globalizarea ne oferă instrumentele de a dispune de orice aliment, oriunde am fi, și mă bucur că trăiesc aceste timpuri, însă există și o latură întunecată, riscantă. Mă întreb în ce stadiu ar ajunge planeta dacă, spre exemplu, China, acest colos economic, ar decide că vrea să mănânce avocado în fiecare zi, în loc de orez. În Vest, trend-ul acesta a prins deja rădăcini, iar acest lucru are consecințe devastatoare asupra mediului (în America de Sud și Spania). Cultivarea aceluiași tip de arbore seacă în câțiva ani solul de nutrienți și minerale, crește nevoia de pesticide și fertilizatoare, apoi producția de avocado consumă cantități imense de apă. Mai exact, regiunile cultivate au o amprentă medie a apei medii de 1.981 m3/tonă, conform unor cercetări UNESCO. Iar culturile de struguri, de exemplu, au o amprentă de apă de 608 m3/tonă, ca să avem termen de comparație. Enorm!

Hrana organică e un trend de nutriție cu beneficii dovedite (ca și avocado, de altfel), însă care nu este neapărat sustenabil. La nivel global, cererea de hrană organică a explodat, iar satisfacerea ei duce la mijloace de producție mai puțin sustenabile, la sere gigantice, la emisii de gaze cu efect de seră, energie și apă consumate, combustibil pentru a acoperi cererile de export, pentru că vrem să mâncăm roșii coapte tot anul. Ironic, nu? Iar această discrepanță dintre PR și realitate îmi amintește de serialul Netflix The Good Place, în care în Iad se regăsesc și oameni care făcuseră alegeri pe care ei le considerau etice și aveau conștiința curată, fără să-și dea seama că uneori consecințele deciziilor lor erau negative (trebuie să-l vezi!).

E greu să fii etic în 2019, însă trebuie să recunoaștem că organic nu mai e doar o metodă de cultivare, ci o ideologie. Însă, chiar dacă nu există soluții viabile de a salva cu adevărat planeta prin deciziile de cumpărare, sunt și alte motive pentru care putem să alegem organic, dincolo de faptul că e trendy să fii nostalgic, să asculți viniluri și să ai această etichetă pe produsele pe care le consumi. Și anume sprijinirea producătorilor locali, care au o etică bună. „Avem o fermă relativ mică pe care cultivăm multe specii de plante, de la felurite legume și verdețuri la plante medicinale și aromatice. În ferma noastră se lucrează mult cu mâinile și cu instrumente simple, ca odinioară. Și, din acest motiv, oamenii care lucrează pământul oferă o parte din energia lor în fiecare plăntuță care se afla aici, de la stadiul de sămânță și până la fruct”, spune Alina Constantinescu, fondatoarea fermei vegetale ecologice Nasul Roșu.

Însă mai presus de nutriție, sănătate sau etică, mâncatul în sine ar trebui să fie o plăcere, în special dacă ești gurmand și dacă legumele au mirosul din grădina bunicii. „În momentul de față, hrana organică este un trend elitist, dar în viitor, tendința către alegerea produselor organice va crește. Mi-aș dori ca oamenii să aprecieze și să respecte mai mult producătorii locali, pentru calitatea produselor oferite. Și să caute rețete vechi sau să aibă curiozitatea de a încerca unele rețete noi. Încerc să ofer aceste elemente în restaurantul Maize Farm to Table, unde pendulez între dorința de a învăța și îndrăzneala de a oferi senzații neașteptate. Pentru că mâncatul ar trebui, înainte de toate, să fie o delectare a simțurilor”, spune Chef Cristina Dumitrașcu.

Citește și:
8 obiceiuri de dimineață care te vor ajuta să slăbești

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Mai multe din health & diet