Dreptul de a alege

In Romania s-a vorbit mult despre avorturi – tocmai pentru ca interzicerea lor a declansat o avalansa de tragedii. Acum, un nou proiect de lege vrea sa le ingreuneze. Ioana Ulmeanu a aflat despre ce este vorba.

Dreptul de a alege

Mai este vorba si despre specialistii propusi sa lucreze in calitate de consilieri. Asociatia Secular Umanista a facut o estimare a costurilor pe care le-ar presupune adoptarea legii, care ar ajunge la 10 milioane de euro pe an, in conditiile in care statul nu mai acopera astazi nici analizele de baza. Daca acesti consilieri vor fi platiti de paciente, atunci piedicile administrative care se pun in calea avortului devin inca si mai evidente. Iar faptul ca acei consilieri, daca sint psihologi, asistenti sociali sau medici, nu pot sa acopere in totalitate, conform pregatirii lor, continutul consilierii, este inca un semnal de alarma.

Un altul este expunerea de motive din proiectul de lege care este, dupa cum sustine Toma Patrascu, o insiruire de falsuri medicale. „Se lasa sa se inteleaga ca avortul este foarte periculos; apoi, e clar ca, introducind restrictii, incurajezi avortul ilegal care este intr-adevar foarte periculos. Cind e efectuat legal, intr-un sistem sanitar, avortul e de 15 ori mai putin periculos decit o nastere. Se incearca acreditarea ideii ca avortul cauzeaza cancere, se vorbeste despre sindromul post-avort, care este o inventie a cercurilor religioase. Nici o organizatie serioasa nu recunoaste acest sindrom. Mai mult, diverse institutii au aratat ca nu sint legaturi intre avorturi si diferite stari mentale. Faptul ca femeia poate sa apeleze la avort e o maniera prin care i se imbunatateste starea mentala, pentru ca avortul reduce acest stres.”

Si daca luam in considerare si faptul ca unul dintre initiatorii proiectului, Marius Dugulescu, a mai avut astfel de initiative si in trecut, declarind in 2009 ca o astfel de lege ar fi doar un prim pas pentru interzicerea avorturilor, reactia diverselor organizatii si asociatii pare fireasca. Aceasta cu toate ca nici una dintre ele nu promoveaza avortul, cit mai degraba dreptul femeii de a putea sa aiba aceasta optiune.

Tabara PRO

„Era agitatie la usa. Multa lume si multe fete. M-am asezat la coada, am platit. Nu stiu cit, cred ca mi s-a dat si chitanta. Singura intrebare care mi s-a pus legata de decizia mea a fost dupa ce doctorul incepuse sa isi faca treaba. De ce nu inainte? De ce nu m-a intrebat nimeni inainte?”, spune lacrimind Gabriela, o tinara pe care o puteti vedea facind o marturie personala pe site-ul „Rupe Tacerea” al campaniei cu acelasi nume derulata de Asociatia Pro-Vita pentru Nascuti si Nenascuti. Pentru cele ca ea, care regreta o alegere facuta intr-un moment de slabiciune, legea pare sa fie o solutie care poate imbunatati starea femeilor din Romania.

Larisa Iftime, reprezentanta Asociatiei Pro-Vita, spune ca membrii asociatiei sint multumiti ca, in sfirsit, doi parlamentari au initiat un asemenea proiect si alti 49 ii sustin in conditiile in care, in 2003, o ancheta printre parlamentari a aratat ca nici unul nu era interesat de problema. Iar cele care vor beneficia, spune Iftime, sint femeile si cei din jurul lor, si asta in conditiile in care „problema femeii, in Romania, in ultimii ani, este destul de controversata. Pe de o parte, feminismul vrea ca femeia sa devina activa social, sa fie cit mai prezenta in realitati politice, dar toate acestea facindu-se pe fondul deteriorarii unei situatii, a unor comunitati si institutii cu traditii. Familia incepe sa aiba din ce in ce mai multe probleme, femeia nu mai are timp sa se ocupe de educatia copilului”. Tocmai de aceea o astfel de lege o poate scuti pe femeie de niste suferinte. „Avortul are consecinte fizice multiple. Toate se aduna undeva, mai ales in familie, mai ales in jurul mamei. Toti cei din jurul femeii sufera, de la sot la copil. Daca discutam doar la modul general aceasta lege, ea nu ar face decit sa ridice o problema morala femeilor care vor sa faca un avort. Le-ar face sa inteleaga ca avortul nu este un fapt comun, ca acela de a minca sau a bea un pahar de apa. Avortul este o operatie complexa din punct de vedere fizic, precum si o problema din punct de vedere psihic si moral. Legea nu face decit sa ridice un semn de intrebare. Ea le face pe femei sa se mai intrebe inca o data daca e bine sau rau ceea ce fac. In proiectul de lege, nu exista nici un paragraf prin care sa se interzica avortul.”

Cit despre consecintele negative pe care le-ar putea avea o astfel de lege, ele nu exista, spun cei care sustin proiectul. Nici nu ar avea cum, zic ei, atita vreme cit legea ridica doar probleme de natura teoretica si nu obstructioneaza pe nimeni. Insa problemele de natura teoretica pot fi numite astfel doar de acele femei care gindesc, oricum, in liniile sugerate de textul legii. Pentru celelalte, faptul ca ar fi nevoite sa semneze ca sint de acord cu incetarea unei vieti poate sa fie o problema mai mult decit teoretica. Intrebata daca o astfel de lege nu incalca drepturile femeii, Larisa Iftime a fost de acord. „Daca vorbim despre «dreptul femeii de a dispune de propriul corp», concepte ultraliberaliste, da. Dar avortul nu este o procedura terapeutica, de vindecare. Gama complicatiilor medicale, care urmeaza unui asemenea «drept», este mare, putind ajunge chiar pina la deces. Acest drept al femeii de a dispune de propriul corp poate fi inteles si ca un fel de automutilare. Mentalitatea acestor drepturi nelimitate, din pacate, a creat aceasta situatie cu totul speciala a femeii din Romania.”

Iar aceasta situatie, dupa cum spun asociatiile Pro-Vita, si, conform lor, dupa cum o arata si mass-media, este una plina de suferinte care provin si din viziunile adoptate in ultimii ani – idei feministe extremiste si viziuni ateiste. In aceste conditii, legea nu face decit „sa puna intrebari pertinente asupra acestei situatii desantate. Inseamna oare aceasta lege ca sint obstructionate libertatile femeii? In politicile actuale de acest gen, cind se vorbeste de libertatea femeii de a dispune de propriul corp, intr-un limbaj natural, aceasta ar insemna: femeia sa nu mai aiba grija de copii, femeia sa renunte la casatorie in orice moment, femeia sa aiba relatii sexuale de la cea mai mica virsta posibila, fara nici o opreliste morala, femeia sa faca avort fara a se intreba daca e bine sau e rau”. Iar faptul ca legea, privita deja ca o privare de drepturi pentru femei, exista, cel putin in stadiul de proiect, inseamna, pentru cei care au gindit-o si pentru cei care o sustin, ca in societate exista un numar de femei care accepta acest punct de vedere.

Alte obiectii ale celor care se impotrivesc legii sint desfiintate de catre cei care o sustin. Spre exemplu, faptului ca informatiile despre avort sint prea detaliate si prezentate brutal i se opun legile dintr-un numar de state americane, care includ chiar si informatii despre abilitatea fatului de a simti durerea, despre efectul avortului asupra fertilitatii in viitor si despre legaturile dintre cancerul mamar si avort.

Cit despre confuzia fundamentala dintre concepte ca „embrion”, „fat” sau „copil”, „aici se ascunde una dintre deturnarile facute de limbajul de lemn al celor care sustin avortul, care numesc copilul «masa celulara» sau «produs de conceptie». Asta inseamna ca ei se feresc sa raspunda la intrebare, se feresc sa spuna ca in pintecele mamei insarcinate este un copil. Iar copilul este o fiinta umana din momentul conceptiei. Asta este o problema fundamentala, la care raspunde in mod misterios afectivitatea femeii, nu aceasta rationalitate de tip ideologic. Orice femeie insarcinata are intuitia ca poarta in pintece o fiinta umana. Sa spunem acest adevar. Daca nu-l spunem, psihicul nostru devine schizoid”, spun cei de la Asociatia Pro-Vita.

Inainte de final

Ca in oricare alta dezbatere, argumentele pro si contra se pot insirui la nesfirsit. Pina la urma, insa, avem o potentiala lege care are mai multi detractori decit sustinatori si care pare sa faca mai mult rau decit bine. Cu toate acestea, 51 de parlamentari – dintre care peste zece sint femei – au sustinut proiectul care a mai fost girat, in timpul dezbaterilor, si de presedintele Colegiului Medicilor din Romania. Aceasta in situatia in care, in Romania ca si in tarile din jur, numarul de avorturi este in scadere, iar la nivel mondial politicile privind planificarea familiala si contraceptia au dus la o stabilizare a numarului de intreruperi de sarcina. Avorturile sint legale la noi de doar 22 de ani si cam atit ne-a si luat sa facem peste 7 milioane de avorturi inregistrate. Numarul este inspaimintator si nu face decit sa confirme faptul ca avortul este inca o metoda de contraceptie la care recurgem prea usor. Dar daca stam sa ne gindim ca in ’90 au fost inregistrate aproape un milion de avorturi, iar in 2009 „doar” 115 mii, pare ca incepem sa ne invatam, cu greu, lectiile. Si o facem fara sa avem nevoie de legi care sa ne puna probleme de natura morala – caci, pina la urma, nici nu este acesta rolul lor. Insa legile ca aceea despre care se vorbeste atit lovesc intr-un drept pe care femeile s-au luptat multi ani ca sa il obtina. Si pe care acum, ca il au, ar putea sa il exercite mai sanatos.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din health & diet