Despre tulburarea corporala dismorfica

Mesaj pentru toate femeile care, odata cu venirea verii, intra in depresie, sufera atacuri de panica sau isi cumpara pe linga costum de baie si esarfe asortate, menite sa le mascheze goliciunea: nu va pierdeti speranta! Pentru orice defect (real sau imaginar) exista un remediu, spune Lioara Bradu.

Despre tulburarea corporala dismorfica

„Ah, Doamne, cit regret ca nu am purtat bikini non-stop cind aveam 26 de ani!', spune Nora Ephron in cartea sa I Feel Bad About My Neck.

Oh, Doamne, cit regret ca nu am purtat bikini non-stop la 26 de ani, la 36 de ani si in fiecare an al vietii mele adulte, spun eu in acest inceput de vara. Exista doua piese vestimentare care, in mintea mea, sint simbolurile supreme ale unei femei atragatoare: jeansii si bikinii. A trece prin viata fara sa porti o pereche de bikini este ca si cind ai lucra intr-o cofetarie, dar ai suferi de diabet: un amestec de frustrare, revolta si autocontrol dus la extrem. Din pacate, in ultima vreme, asemeni multor altor femei, traiesc din plin acest sentiment. Chiar daca aparitia mea in bikini nu este tocmai o crima impotriva umanitatii, recunosc ca nu ma mai simt defel confortabil sa ma expun astfel in public. Deci, draga mea, care citesti aceste rinduri, daca esti tinara, opre­s­­te-te chiar acum, imbraca cea mai sexy pereche de bikini pe care o ai si nu o mai da jos pina la 40 de ani. Eu am trecut deja de 39, asa ca plaja mea de actiune s-a ingustat considerabil!

Probabil ca as fi reusit sa trec cu bine cele citeva luni ce ma despart de bariera celor 40 de ani (pentru ca apoi sa-mi ascund confortabil complexele in spatele virstei si a falsei pudori), daca nu ar fi fost baietelul meu, care saptamina trecuta mi-a spus cu o voce angelica si cu o sinceritate taioasa: „Sper ca nu ma lasi balta si anul asta, mami, si ne duci pe mine si pe Suri (prescurtare de la surioara) la mare!'. „Nici o problema, ingeras, i-am raspuns si, intr-un impuls matern lesne de explicat, in aceeasi dupa-amiaza am facut rezervarile pentru vacanta. Jumatate de ora mai tirziu agonizam cuprinsa de un atac de panica.

Adevarul e ca nu greutatea corporala este problema mea. Inca incap in jeansii mei favoriti, desi imi preseaza stomacul si-l fac sa se reverse peste betelie, ma jeneaza la solduri si fac niste cute orizontale enervante pe coapse… Of, vezi, despre asta vorbeam: am o perceptie deplorabila a propriei imagini. Iar daca nu vreau sa le ofer copiilor mei o vacanta de cosmar, cu plinsete isterice, frustrari nebunesti si ore interminabile petrecute in fata oglinzii, trebuie sa preiau controlul situatiei. Pentru asta am elaborat un plan de batalie ce cuprinde doua parti: autoeducatie mentala si remodelare corporala.

Partea intii: cum sa scapi de realitatea deformata
Numeste-l cum vrei, sindromul pulovarului legat in jurul taliei, realitate deformata, tulburare dismorfica (TDC) sau BDD (Body Dismorphic Disorder), cert este ca acest fenomen, care refuza sa se conformeze oricarei reguli sau oricarui sistem logic, este al naibii de raspindit: 80% dintre femei se declara nemultumite de propria imagine. In mod tipic, o persoana care sufera de TDC (asa cum apare in Manualul de diagnosticare si statistica a tulburarilor mentale) petrece enorm de mult timp in fata oglinzii, studiindu-se, cautindu-si defecte si aranjindu-si hainele si parul, consulta in mod constant o multime de medici si evita contactele sociale.

Specialistii spun ca pentru a verifica daca diagnosticul ti se potriveste e suficient sa raspunzi la un set de intrebari: Ce anume te ingrijoreaza? (Pai, sa vedem: anul acesta – corpul meu, anul trecut mi se parea ca gingiile mi se retrag, cu un an inainte mi-era teama ca o sa-mi pierd tot parul, dupa ce in anul anterior eram obsedata de pistruii de pe piept… OK, ma ingrijoreaza totul!) Te privesti des in oglinda, incerci sa-ti compari corpul (sau anumite parti ale lui) cu al altora sau ceri consultatii la un plastician pentru confirmare? (Da, da, da, dar face parte din job description.) Iti petreci o mare parte din timp incercind sa maschezi anumite defecte? (Da!!!) Asta iti afecteaza capacitatea de socializare? (Oarecum: nu pozez nud, nu merg la petreceri Playboy si refuz sa dansez pe mese.) Ai renuntat la munca din aceasta cauza? (Au contraire! Defectele mele imaginare sint munca mea. Despre ce altceva crezi ca scriu de aproape 12 ani?)

Sa deduc de aici ca sufar de o tulburare corporala dismorfica pentru ca am o perceptie alterata a propriei imagini? Atunci apartin unui club foarte popular, caci fiecare om are propria nemultumire. Am vazut femei care isi declarau in gura mare aversiunea fata de gym si diete drastice pentru ca exact in momentul urmator sa se arunce cu aceeasi indirjire intr-un program de fitness extrem. Sa nu le uitam nici pe prietenele noastre super-slabe care obisnuiesc sa-si petreaca cea mai mare parte a timpului ciupindu-si abdomenul cu furie, incercind zadarnic sa ne convinga ca sint pline de grasime (Ha!). Am urmarit odata un grup de liceene care dezbateau acest subiect – la un moment dat, cea mai frumoasa dintre ele a izbucnit in lacrimi, declarind ca isi uraste corpul atit de tare incit nici macar nu se poate privi in oglinda. „Dupa criteriile enumerate in manual, orice om (in special femeile) sufera de aceasta boala', spune dr. Ted Grossbart, psiholog la Harvard Medical School, intr-un articol foarte interesant dedicat acestei tulburari psihice. Pe de alta parte, TDC nu e o boala atit de concreta. E greu sa iti dai seama cine o are si cine nu.

Cauzele acestei tulburari sint la fel de incerte precum boala insasi. In opinia anumitor specialisti, dismorfofobia nu este o problema in sine, ci un set de simptome care mascheaza o problema mult mai serioasa. Gindeste-te la banala raceala si la simptomele asociate ei: durere in git, nas infundat, dureri de cap… Desi aceste simptome iti fac viata amara o saptamina-doua, nu ele constituie problema reala. Aceste simptome apar pentru ca organismul tau incearca sa te protejeze de ceva din afara care nu isi are locul in viata ta. La fel, dismorfofobia nu e altceva decit un mecanism inconstient, care incearca sa previna ceva mult mai complicat si mai grav.

In manifestarile ei extreme, se pare ca TDC este un raspuns la anumite circumstante neobisnuite in viata (abuzuri suferite in copilarie, o trauma severa, dureroasa, ce declanseaza o serie de sentimente profunde, dureroase, pe care persoana respectiva nu le poate exterioriza). In cazurile usoare, precum al meu si al celor 80% dintre femei, aceasta imagine distorsionata este cauzata de o predispozitie genetica (o usoara deficienta de serotonina) sau este o mostenire de familie, transmisa din ge­neratie in generatie, precum reteta de cozonac sau inelul de lo­godna al bunicii. Dimensiunea culturala este la rindul ei foarte importanta. Idealul de frumusete difera de la o regiune culturala la alta, de la o perioada la alta, in functie de anumite valori este­tice, morale si… de marketing. (Dupa rigorile frumusetii de la noi, Beyoncé, J. Lo sau Kim Kardashian sint niste gisculite grase, nici vorba de sex-simboluri. In schimb, matusa mea de la Sicula s-ar topi de dragul lor.) O alta teorie elaborata de Karin Kratina, nutritionist la Refrew Center, South Florida, autoarea unui mare numar de articole si carti legate de imaginea corporala, spune ca sursa suferintelor noastre nu are nici o legatura cu procentul de grasime din corp sau cu circumferinta taliei, ci tradeaza anumite probleme nerezolvate din viata de zi cu zi. Majoritatea femeilor transfera asupra propriului corp nemultumirile din plan sentimental, profesional sau social. Greutatea lor este determinata de starea de spirit. Traiesc sentimentul fals ca pot controla situatia (daca scap de acest abdomen flasc toate lucrurile se vor aseza in matca lor). Sa ai resentimente fata de propriul corp e mult mai simplu si mai confortabil decit sa spui „nu am realizat suficient de multe in viata' sau „relatia aceasta nu ma face fericita'.

Ceea ce ne sfatuieste Kratina si alti specialisti in imagine corporala este sa nu ne lasam distrase de acest disconfort si sa incercam sa iesim din zona crepusculara inapoi in lumea reala, acolo unde corpul nostru este iubit, apreciat si dorit. Iata citeva puncte de unde putem incepe:

  • A te simti bine in propria piele tine de incredere. Deci recistiga-ti increderea in tine inconjurindu-te de persoane care te binedispun.
  • Trateaza-ti complexele cu mai multa usurinta. Te asigur ca majoritatea oamenilor din jurul tau sint suficient de preocupati de propriile probleme de imagine (fundul prea mare, sinii prea mici, piciorul plat) pentru a le remarca pe ale tale.
  • Nu te lasa invinsa de impresiile de moment. Cind te simti darimata, deprimata, coplesita, aminteste-ti cum esti tu in realitate (amuzanta, generoasa, devotata, amabila) si invata sa iubesti intregul ansamblu.
  • Daca te simti traumatizata de numarul pe care il porti la imbracaminte, taie etichetele de la toate hainele.
  • Fii iertatoare cu defectele altora. Gaseste la fiecare femeie care iti iese in cale trei lucruri atragatoare. Vei vedea corpul omenesc intr-o alta lumina si te vei privi altfel si pe tine.
  • Priveste-ti corpul ca pe un instrument, nu ca pe un obiect. Cu ajutorul lui poti arunca o minge, poti stringe in brate un copil…
  • Maninca sanatos si antreneaza-te de trei ori pe saptamina. Vei incepe sa te simti mult mai bine si te vei privi cu alti ochi. Iti promit!
  • Priveste viata mai barbateste. Serios! Barbatii pornesc de la ipoteza ca sint normali. Daca un barbat urmeaza o dieta si nu scade in greutate, concluzia lui este ca dieta e o ‰ porcarie. O femeie, in schimb, isi creeaza zeci de probleme si isi pune zeci de intrebari de genul „Ce se intimpla cu mine de nu pot sa slabesc?'.
  • Trateaza-ti corpul ca pe propriul copil. Daca ai avea o fata si ar veni la tine plingind ca s-a ingrasat doua kilograme si e hidoasa, ce i-ai spune? E o tehnica folosita in terapiile de grup, pentru a corecta o imagine corporala deformata. E mai usor sa descoperim adevarul in problemele altor femei apropiate si dragi noua decit in viata noastra. Dar daca asta ne va ajuta sa intelegem ca nu corpul nostru e inamicul public numarul unu, ci noi insine ne sintem dusmani, nu vad de ce nu. La urma urmei, s-ar putea sa functioneze. Deci, doamnelor, ce-ar fi sa parasim oglinda, sa ne desfacem pulovarul din jurul taliei si sa ne traim in sfirsit viata? E cel mai bun tratament de frumusete de pe pamint!
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet