Cum ti-a fost scris… in codul genetic

Dumnezeu face uneori greseli de ortografie si-atunci umple pamantul de fapturi exceptio­nale. Ce te deosebeste pe tine de Halle Berry? Sau Angelina Jolie? Sau Blake Lively? O simpla greseala in codul genetic.

Cum ti-a fost scris…  in codul genetic

Hoffman a fost dintotdeauna fascinat de musculatura. El este cel care a descoperit ca din musculatura copiilor afectati de distrofie musculara Duchenne lipseste o anumita proteina, numita distrofina, iar la ora actuala laboratorul sau este singurul din lume cu sanse reale de a gasi un leac pentru aceasta boala. Implicarea sa in acest proiect (care are ca subiecti exclusiv oameni sanatosi) se datoreaza credintei ca „misterul distrofiei musculare s-ar putea sa stea ascuns undeva in greselile imperceptibile ale scenariului genetic, in variatia unei singure nucleotide din codul gene­tic (SNP). O simpla greseala de ortografie a mamei natura face ca unii dintre noi sa fim inzestrati cu muschi prelungi si supli, iar altii cu muschi rotunzi si puternici. Sau poate genera strania combinatie de forta teribila si muschi minusculi”.

Variatiile SNP detectate au fost comparate cu rezultatele antrenamentului fizic pentru fiecare subiect in parte. (Studiul comparativ nu s-a finalizat inca.) Prin compararea miilor de rezultate obtinute, cercetatorii spera sa determine felul in care o anumita variatie genetica poate face musculatura sa arate intr-un anumit fel si sa reactioneze pozitiv sau negativ la anumite exercitii fizice. Unii dintre noi sintem construiti precum caii de tractiune – musculosi si puternici. Altii, precum caii de curse – nu vom reusi niciodata sa atingem forme impresionante, dar sintem agili, usori si rapizi. Unii sint facuti pentru efort de durata, altii, dimpotriva, sint sprinteri lipsiti de rezistenta. Intotdeauna exista loc de mai bine, dar e important sa stim unde anume ne situam in limitele categoriei noastre.

Pentru a studia impactul acestei informatii asupra subiectilor, cercetatorii au apelat la ajutorul unui psiholog specializat in probleme de genetica, dr. Erynn Gordon. Voluntarii au fost supusi unor teste psihologice standardizate, in ca­re li s-a cerut sa-si evalueze propria imagine si sta­rea generala a sanatatii lor. „O multime de voluntari au declarat ca s-au inscris in acest «joc» pentru a afla detalii legate de codul lor genetic. Ceea ce incercam sa-i facem sa inteleaga la sedintele de consiliere psihologica este faptul ca genetica nu poate fi interpretata in notiuni de bine si rau si nici in notiuni de calitate versus defect. Cu sau fara aceste informatii, viata lor ramine oricum aceeasi. Ceea ce cistiga e doar o viziune mai profunda asupra propriei persoane.”

Usor de spus, greu de acceptat. Studiul nu s-a incheiat inca. Ce urmeaza? Probabil, nu a mai ramas mult pina cind cercetatorii vor reusi sa izoleze gena care determina cresterea masei musculare, capacitatea aerobica sau chiar performantele mentale. Problema e daca noi, oamenii, sintem capabili sa acceptam si sa stapinim o asemenea informatie. Ce faci, insa, daca descoperi ca, potrivit markerilor genetici, ai atins maximum din ceea ce poti fi? Insisti sa te schimbi, chiar daca stii ca efortul e in zadar?

Antrenorii nu se simt amenintati. „Fitness-ul nu e o chestiune de genetica”, comenteaza Mike Gostigian, consultant in pro­bleme de fitness la un mare club sportiv din New York. „Intr-a­devar, abilitatile naturale au o pondere importanta, dar forma fizica a unei persoane depinde mai mult de obiceiurile deprinse in copilarie. Cu vointa si perseverenta poti face miracole. Nu poti transforma un om de dimensiunile lui Mike Tyson intr-un bun gimnast, dar ii poti dezvolta datele naturale si poti scoate tot ce e mai bun in el.”

Adevarul e ca sint prea putini aceia care insista pe dezvoltarea potentialului genetic. Iar cei care o fac, dupa spusele lui Bill Kraemer, presedintele American College of Sport Medicine, lucreaza doar la 30% din capacitate. Paul Check, un antrenor renumit pentru capacitatea sa extraordinara de a ajuta atletii sa-si infringa barierele psihologice, sustine intru totul acest punct de vedere: „E putin probabil ca o persoana sa nu raspunda deloc la miscare. Chiar si o persoana cu un potential atletic scazut poate obtine o musculatura puternica, daca antrenamentul e dublat de o dieta bogata in proteine si se concentreaza asupra acelor tipuri de miscari care tonifica si dezvolta musculatura.”

Alti specialisti in domeniu (majoritatea femei) vad informatia genetica obtinuta in urma acestui studiu ca o solutie uluitoare pentru o viata mai lunga. „In jurul virstei de 50 de ani, femeile pierd o mare parte din masa musculara”, spune Dr. Pamela J. Sherman, medic ortoped la Hospital for Special Surgery, N.Y. „Daca nu esti predispusa genetic sa dezvolti rapid masa musculara, atunci e bine sa incepi exercitiile de tonifiere inca din tinerete, pentru a duce la maximum potentialul muscular. Din pacate, majoritatea oamenilor se antreneaza doar de dragul imaginii, cind ar trebui sa o faca in primul rind din ratiuni de sanatate.” Sau de placere, asa ca mine, una dintre multii atleti de cursa lunga care, in ciuda efortului constant si consecvent, nu reusesc sa arat precum Halle Barry. Si stii ceva, voi continua sa ma an­trenez si nici prin gind nu-mi trece sa ma opresc, chiar daca natura nu m-a inzestrat cu gene de diva. Indiferent de ratiunile care m-au impins catre sport, de-a lungul timpului am invatat sa ma bucur de proces si nu de rezultate. La urma urmei, in asta consta farmecul vietii: sa iei cartile care ti-au fost impartite si sa cistigi partida la cacealma.

Arhiva revistei ELLE
Foto: Shutterstock

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet