Celulele stem, o asigurare pentru viata

Departe de a fi o descoperire recenta, celulele stem fac promisiuni frumoase. Incercind sa afle adevarul din spatele unei sperante vindute pe bani multi, Miruna Siminel relateaza...
 

Cind mi-am dorit acest job la ELLE, eram si­gu­ra ca imi va placea, dar nu mi-am inchipuit nici o cli­pa cit de mult. Fiindca, pina sa stii, iti poti doar imagina: creme, farduri, parfumuri, cele mai noi si cele mai bune.

Auzisem de conferinte, lansari de marca (la ca­re participarea e „obligatorie”, de parca ar obosi pe cineva) si de o arhiva internationala, impartita pe… cite rafturi?… dulapuri intregi! (Lumea revistelor e fascinanta, mai ales cind vorbesti din paradis!) Insa fabulosul, ceea ce insufleteste toate astea si te face sa te indragostesti e dat de oamenii pe care ii intilnesti.

Niciodata nu am crezut in coincidente, iar atunci cind, la finalul uneia din multele conferinte la care am participat, m-am „nimerit” in acelasi taxi cu o tinara doamna (Piata Victoriei fiindu-ne destinatie comuna), am stiut imediat ca povestile nu se vor opri odata cu ceasul taximetristului.

La momentul acela, materialul meu despre celule stem era in intregime documentat (sau, cel putin, asa credeam atunci), iar eu – un fel de mica enciclopedie ambulanta. Vizitasem laboratoarele de cercetare ale unei banci de celule stem din Grecia (din a carei colaborare cu un centru medical romanesc s-a nascut banca Stem-Health Unirea), vazusem pungutele cu singe placentar si butoaiele cu azot lichid (un fel de frigidere cilindrice, cu capac, unde se pastreaza celulele la -196 grade Celsius), invatasem citiva termeni me­dicali si puteam filozofa inclusiv despre pro­blemele de bioetica referitoare la subiect!

Un CASCO natural, cu garantie limitata
Stiam ca exista posibilitatea de a recolta celule stem din cordonul ombilical al nou-nascutului, de a le depozita intr-o banca, in ideea ca, daca (Doamne fereste) pateste pruncul ceva rau, salvarea se poate scoate de la „congelator”. Dar daca ti-ai imaginat vreodata ca e vorba de un panaceu universal, am o veste proasta: nu toate bolile se pot vindeca prin transplant cu celule stem. E adevarat ca acest gen de celule prezinta un tip deosebit de inteligenta (stiu singure unde sa se duca si in ce sa se diferentieze), insa ajutorul dat de ele are anumite limite.

O lista cu toate aceste afectiuni gasesti pe site-ul www.cordcenter.ro, la „boli tratate prin transplant cu celule hematopoietice”.

De exemplu, echipa de la Cord Blood Center tocmai sarbatoreste prima eliberare din Romania a unei grefe de singe placentar, mentionind totusi ca au existat in total 6 solicitari, din care doar una s-a dovedit compatibila! (Este celebrul caz al lui Vladut, un baiat de 6 ani, diagnosticat cu talasemie majora, o boala grava de singe. Pentru a-l salva, parintii au facut al doilea copil, pe Maria, care e din fericire compatibila cu fratiorul ei si care ii va dona celulele necesare ca sa tra­iasca. Intreaga poveste o gasesti pe elle.ro, precum si ce poti face pentru a-l ajuta pe Vladut.)

Apoi, mai exista si o limita de kilograme ale copilului, pina la care cantitatea de celule stem prelevate poate fi folosita. Asta e in functie de cit singe placentar recolteaza ginecologul si de numarul celulelor de aici. Dar in acest sens, specialistii se declara optimisti, intrucit experienta medicilor isi spune cuvintul, ei reusind din ce in ce mai des sa recolteze o cantitate de singe suficienta pentru o persoana de 80-90 de kilograme sau chiar mai mult. Desigur, exista si ipoteza ca in viitor sa se descopere o posibilitate de a stimula inmultirea celulelor deja conservate, pentru a putea fi folosite indiferent de greutatea si virsta individului.

Intr-adevar, procentul de succes sta inca sub semnul relativitatii (asteptam vesti bune de la Vladut), dar macar acesta nu este condamnat sa fie zero din start. Iar perceptia acestui procent de succes e diferita in functie de al cui e copilul. Fiindca, atunci cind e vorba de al tau… succesul prinde dimensiuni astronomice. E totul pentru tine!

Eu nu sunt mama, deci imi pot da cu pararea doar din afara situatiei. si vorbind obiectiv, sa ma intrebi daca o asemenea investitie financiara merita (cind ea presupune un mare efort), ti-as raspunde ferm: nu. si
ti-as si explica de ce. E pacat sa nu-i dai puiului un lapte praf de calitate, de exemplu, ca sa-i conservi celulele stem, in schimb. Probabilitatea de a se imbolnavi de la subnutritie e mult mai mare decit sa faca nu-stiu-ce forma de leucemie, care sa se nimereasca pe acea lista de boli tratabile prin transplant de celule stem. Am dreptate?

Chiar si specialistii de la Stem-Health Hellas, unde spu­neam ca am fost in Grecia, au fost de acord cu asta. Au admis pina si faptul ca gestul in sine – de a conserva celulele stem – este unul „destul de egoist”. Nu te-ai fi gindit la asta! si tine minte ca oamenii vorbeau in calitate de reprezentanti ai unei banci private. (Eu habar nu aveam ca exista asa ceva: banci private si banci publice.) Ziceau ca ideal ar fi sa trimitem celulele intr-o banca publica, de unde sa poate beneficia de ele oricine are nevoie si e compatibil. Se spune ca celulele de la un individ „se potrivesc” in medie la o mie (!!!) de cazuri. Asta da lume ideala! (Dl Nikolaidis, unul dintre reprezentantii grecilor, imi spunea ca ei si-au facut socoteala cam de cite mostre de celule stem ar avea nevoie in medie pentru a „asigura” toata populatia Greciei!)

Iar acum urmeaza acea propozitie care incepe cu „dar” si continua cu toate acele probleme care nu lasa lumea ideala sa de­vina una reala. Ai ghicit, e o chestiune de bani: dar cine sa plateasca? Donatorii de celule? Nu ar avea rost, din moment ce probabilitatea de a le folosi tot ei e atit de mica. Cei care au nevoie de celule? Nu ar acoperi costurile, intrucit acestia sint mult mai putini numeric. E logic intr-un fel, ca se nasc mult mai multi copilasi decit se imbol­navesc… Totusi, banci publice exista in lume (nu inca si la noi), pentru care plateste statul sau diferiti alti finantatori.

Filozofia nu se termina aici, caci aceste banci publice pastreaza doar 20% din celulele stem recoltate (cele mai calitative, sa zic asa), restul de 80% ajungind – unde crezi? – la gunoi! si aici ma opresc cu polemicile, iti mai spun doar de costuri, dupa care te las sa dezbati problema cu partenerul tau, cind o fi vorba de prunci si investitii in viitor.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Mai multe din health & diet