Cancerul la san si factorul psihologic

Oricit ar incerca unele campanii de comunicare sa ne convinga ca diagnosticul de cancer la san nu este asa „negru” precum pare, el impovareaza sufletele celor afectate. ELLE investigheaza nu partea organica, ci pe cea psihologica a acestei boli.
 

Cancerul la san si factorul psihologic

Suntem femei instruite, cu o anumita pozitie sociala si multe responsabilitati. Sintem suficient de civilizate incit sa ne spalam regulat si sa ne ingrijim corpurile. Avem grija sa mirosim frumos si sa aratam bine. Spunem „buna ziua” si „multu­mesc”. Dar, totusi, conditia noastra de femei civilizate nu cuprinde inca factorul de prevenire medicala. De cite ori ai spus „N-am timp astazi“? De cite ori ai folosit aceasta scuza in calea unor activitati cu posibil semn de temporizare? E ca atunci cind auzi un zgomot ciudat la masina, dar tot amini s-o duci la service. Pina cind, intr-o zi, nu mai porneste. Sa vezi atunci cum ai timp!

Se pare ca teama de diagnostic este principalul motiv real pentru care femeile ajung prea tirziu la control. Restul, cu „nu am timp” sau „nu ma doare nimic”, sint doar scuze. Eu spun ca e o chestie de perspectiva: de ce sa te duci la doctor in cautarea unui diagnostic, cind te poti duce la el pentru confirmarea sanatatii?

Diagnosticul de cancer

In primul rind, am o rugaminte: sa nu ii dam o importanta mai mare decit i se cuvine. Facultatile de medi­cina la ora actuala nu mai prezinta cancerul la sin ca pe o afectiune maligna, ci ca pe o boala cronica. Fiindca in ziua de astazi cancerul la san este vindecabil! Con­di­tia? Sa nu il ignoram!
In al doilea rind, e normal ca un astfel de diagnostic sa te inspaiminte. E perfect normal sa-ti fie frica de orice legatura intre tine si cuvintul „cancer“. Insa nu ai voie sa lasi acea frica sa preia controlul asupra corpului tau, caci puterea e la tine. Pina nu ai renuntat, poti invinge orice. Si iata cum ma duc din una in alta. Chiar daca orice boala este o lupta, asta nu inseamna ca trebuie sa incepi un razboi impotriva corpului tau. Nu te uri pe tine toata, doar din cauza citorva celule neascul­ta­toare. E ca atunci cind eram la scoala si profesoara pedepsea toata clasa cind unul facea o prostie. Nicio­data nu am inteles de ce… Asadar, boala trebuie tratata, nu infruntata. Nu le confunda, caci tratamentul presupune sprijin, infruntarea presupune conflict. Iar cu ura nu poti construi sanatate.
Apoi, se mai ridica o problema de bioetica: cui sa i se comunice diagnosticul. Pacientei in cauza sau familiei sale? Sau, poate, doar familiei, sa nu stie pacienta. Personal, cred ca se incalca un drept fundamental al omului atunci cind i se ascunde ceva despre propria-i sanatate. Si mai cred ca familia poate avea un rol cu adevarat vindecator prin sprijinul manifestat, insa informarea ei tine tot de drepturi fundamentale si nimeni nu e obligat sa dea altora raportul despre sine insusi. Nici macar celor apropiati. Insa discutia e lunga, asa ca te invit s-o continuam la o cafea, in spatiul nostru virtual, pe www.elle.ro.

Un grup de sprijin real

Exista multe comunitati de sprijin in mediul virtual, in spatele carora stau povesti de viata emotionante. Si exista fundatii de suport, care desfasoara o activitate impresio­nanta. Catalina Negara, PR-ul Fundatiei Renasterea, mi-a spus ca ei desfasoara de 10 ani proiecte pentru sustinerea celor afectate de aceasta boala si ca au constatat un interes tot mai mare din partea companiilor pentru partea de CSR (Corporate Social Responsibility). De fapt, noi ne-am cunoscut la Londra, tocmai la un astfel de eveniment. Samsung organiza, in cadrul campaniei „More than talk”, sarbatoarea „Pink Ribbon”, o stringere de fonduri, in cadrul careia compania a facut o donatie de 1,5 milioane de dolari. Catalina mi-a spus ca este intr-adevar impresionant sa lucreze de patru ani la fundatie, insa ea se ocupa mai mult de campanii si stringerea de fonduri. „De aceea, majoritatea cazurilor pe care le intilnesc sint cele care au trecut deja de partea trista a povestii lor in lupta cu cancerul si se decid sa impartaseasca din experienta lor celorlalti, pentru a-i ajuta sa constientizeze importanta prevenirii si a depistarii precoce a cancerului. Luna trecuta, spre exemplu, am avut deosebita onoare sa o cunosc pe prima pacienta diagnosticata cu cancer de sin la centrul medical Renas­te­rea, in urma cu 7 ani. Doamna Elena Popes­cu este acum sanatoasa si reprezinta un model pentru fiecare dintre noi.” Mi-a placut mult raspunsul Catalinei si, mai ales, mi-a placut sa o vad optimista, admirind acea jumatate plina a paharului. Aceas­ta este atitudinea invingatoarei. Si cit e de mi­nu­nat ca exista oameni de la care ne putem inspira!

Autoexaminarea sanilor in doi pasi

Inspectia: observa in oglinda forma, conturul, culoarea, aspectul pielii. E important sa cunosti aceste detalii de­spre tine pentru a putea sesiza orice schimbare.

Palparea: cel mai corect e sa o efectuezi stind in pi­cioa­re, apoi stind culcata. Ridica bratul de pe partea examinata, apoi foloseste virfurile degetelor, fara presiune prea mare. Diversifica miscarile pentru a cuprinde cit mai multe zone: palpeaza circular, apoi concentric si de sus in jos. Nu uita de zona laterala a sinilor si de zona axilara! De asemenea, trebuie controlat si mamelonul.

Miruna Siminel

Foto: Shutterstock
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet