Biochimia credinței – cum ne este afectată sănătatea de principiile în care credem

Credințele noastre ne sculptează realitatea, ne indică apartenența la un grup social și putem spune că sunt un marker al identității noastre. Însă e mai puțin cunoscut faptul că ele ne afectează biochimia creierului și chiar expresia genetică.

Biochimia credinței – cum ne este afectată sănătatea de principiile în care credem

Convingerile pe care le avem, fie inoculate de alții la vârste fragede, fie dobândite la maturitate, fie adevărate, fie false, sunt principiile cu ajutorul cărora ne ghidăm viața, ca o busolă ce indică mereu nordul personal și caleidoscopul prin care privim lumea, atât cea exterioară, cât și pe cea interioară. Poate de aceea Cehov spunea că „omul este ceea ce crede el că este”. Avem nevoie de ele ca să purtăm discuții etice, să alegem cu cine ne căsătorim, să reciclăm și să ne rugăm. Credințele sunt atât de adânc înfipte în subconștientul nostru încât ne identificăm cu ele și se dovedesc extrem de greu de zdruncinat chiar și atunci când ne sunt prezentate contraargumente solide.

În era adevărurilor alternative, fake news și fact checking, mulți oameni aleg să ignore dovezile științifice, noile cercetări și fapte dovedite, în favoarea lucrurilor în care cred. „Cercetările sugerează că, chiar și atunci când un fapt e dovedit de mai multe studii, majoritatea indivizilor aleg să nu îl creadă”, explică Ernest OBoyle, professor la Universitatea din Iowa, în Journal of Management.

Și cred că fiecare dintre noi s-a regăsit la un moment dat în mijlocul unei dicuții absurde, în care am fost nevoiți să căutăm dovezi online pentru încălzirea globală, eficiența vaccinurilor sau poate chiar faptul că Pământul e rotund. „Care este adevărul?”, „Ai văzut cu ochii tăi?”, „Ce este real, ce e conspirație?” Câteodată constatăm cu surprindere că unii oameni trăiesc pe o altă latură a realității și sunt ghidați de adevăruri complet diferite de ale noastre.

De fapt, adevărul este același indiferent, de credințele noastre, care sunt un marker al identității. Credem ce ne spun prietenii și familia, dăm share la articole pe Facebook, vrem să demonstrăm cine suntem, să ne definim și trasăm limite în jurul identității noastre pentru a atrage oameni ca noi. Iar Facebook ne ajută foarte mult în acest sens, arătându-ne postări conforme cu credințele noastre, până ajungem să trăim într-o bulă pe care o împărțim cu „tribul” nostru. De fapt, unul dintre motivele pentru care oamenii de știință spun că suntem dispuși să ignorăm fapte demonstrate științific în favoarea unor alte teorii e tribalizarea.

Suntem animale sociale, iar pentru noi sprijinul și acceptarea socială au efect mult mai profund decât topirea ghețarilor, bariera de corali sau stratul de ozon… încălzirea globală poate părea un concept abstract pentru cine alege să nu îl creadă. Dovedite științific sau nu, credințele noastre sunt mereu o alegere ce devine realitatea noastră, sunt împletite cu emoții (poate de aceea devenim cu ușurință defensivi sau chiar agresivi pentru a le apăra), iar fără ele ne simțim rătăciți și lipsiți de putere.

NEUROPLASTICITATEA ȘI NEUROGENEZA

Vestea bună este că nu suntem condamnați să ne învârtim mereu în cercul convigerilor noastre, pe baza atașamentului emoțional. Din fericire, receptorii membranelor neuronale sunt flexibili și există întotdeauna un potențial biochimic pentru schimbare (de fapt, aceasta e știința din spatele psihologiei). Creierul nostru are o abilitate extraordinară, numită neuroplasticitate, care prin acumularea a noi cunoștințe ne ajută să vindecăm traume, să renunțăm la vicii sau să ne schimbăm convingeri vechi de zeci de ani. Când alegem să ne schimbăm gândurile și să devenim deschiși și receptivi la noi informații, la nivelul creierului au loc adevărate explozii de neurotransmițători și astfel ne putem depăși blocajele.

Industria reprogramării neuronale este înfloritoare și cele mai populare metode sunt terapia, meditația și hipnoza. Când ne schimbăm convingerile, ne schimbăm comportamentul. „Neuroplasticitatea se referă la abilitatea creierului de a se adapta, la schimbările care au loc ca urmare a interacțiunii cu mediul nostru. Din momentul în care creierul începe să se dezvolte în uter și până în ziua în care vom muri, conexiunile dintre celulele din creierul nostru se reorganizează mereu ca răspuns la nevoile de adaptare”, explică dr. Celeste Campbell, cercetător și neuropsihiatru la Veterans Administration Medical Center pentru pozitivepsichology.com.

De fapt, creierele noastre sunt chiar mai performante decât computerele: spre deosebire de un laptop, care e creat cu anumite specificații și primește update-uri de software periodic, creierul poate primi chiar și piese noi, nu doar programe! În funcție de ceea ce învățăm și de experiențele acumulate, diverse sinapse neuronale se formează sau se descompun. Deși e înrudită cu neuroplasticitatea (formarea de sinapse noi între neuroni), neurogeneza e un concept diferit și mult mai incitant, care ne arată că creierul naște neuroni noi pe tot parcursul vieții. Practic, asta înseamnă că putem oricând să ne schimbăm credințele – este o alegere să nu o facem. Pentru că ceea ce credem contează enorm.

PLACEBO ȘI NOCEBO

În mod sigur ai auzit despre faimosul efect Placebo, e folosit pentru testarea medicamentelor, iar producătorii din industria pharma consideră întotdeauna un mare succes atunci când un medicament are un efect mai bun decât Placebo – o pastilă din zahăr, apă sau soluție salină pe care participantul la studiu o înghite împreună cu convingerea că va avea un efect pozitiv. Și un studiu realizat anul trecut a arătat că convingerile activează aceleași căi biochimice din creier care sunt activate și de medicamente, iar acest lucru e interesant atât din punct de vedere evoluționist, cât și neurobiologic.

Suntem înzestrați cu sisteme endogene care pot fi activate prin așteptări pozitive sugerate verbal, ritualuri terapeutice, simboluri de vindecare și interacțiuni sociale, însă ceea ce lumea medicală nu cunoaște sunt mecanismele prin care convingerea cuiva îi poate schimba biochimia neuronală. Să fie oare cuvântul atât de puternic? Sau mai degrabă cât de mult credem în persoana care l-a rostit? În momentul în care Placebo se administrează cu titlul de medicament de către un cadru medical, subiectul crede că va funcționa și drept urmare funcționează, deoarece persoana care i-l oferă este o autoritate.

De fapt, toate terapiile medicale au și o valoare simbolică dincolo de cea fizică, pentru că transformă boala în ceva cunoscut, numit, explicat, ce poate fi îmblânzit. Dar și opusul monedei e valabil. Atunci când un așa-zis medicament e administrat împreună cu mesajul că „te va face să te simți rău”, subiecții din studiile medicale tind să se simtă rău – acesta este efectul Nocebo.

De aceea e foarte important să ne alegem cu grijă oamenii de care ascultăm, de la influencers la politicieni, de la prieteni la familie. Să deosebim critica constructivă de cea distructivă. Pentru că ne poate schimba biochimia creierului, ne face să acceptăm mesaje fără să le trecem prin filtrul propriu, doar pentru că noi considerăm că cineva e o autoritate într-un anumit domeniu sau că ar ști mai mult decât noi. Însă vocea pe care o ascultăm cel mai des și pe care o credem este cea proprie – de aceea e atât de important să fim atenți cu lucrurile pe care pe care ni le spunem zi de zi.

GENETICA ȘI EPIGENETICA

„Fie că tu crezi că poți să faci un lucru sau nu – ai dreptate”, spunea Henry Ford. Iar cercetările recente (adică din ultimii zece ani) ne arată că convingerile noastre nu ne afectează doar neurotransmițătorii din creier, ci sunt ascultate de fiecare celulă din corp și ne afectează biologia – știința denumită epigenetică (ramură a geneticii care studiază variația trăsăturilor fenotipice care sunt cauzate de aspecte ale mediului înconjurător, acestea schimbând comportarea genelor și afectând modul în care celulele le decodifică) arată asta. Practic, avem la dispoziție 23.000 de gene de-a lungul structurii noastre ADN, ca un panou cu multe butoane, însă genetica nu ne controlează viața, ca un destin iminent, ci butoanele aprinse (genele activate sau dezactivate) expresia genetică. Într-adevăr, majoritatea deciziilor au fost luate și multe butoane au fost aprinse până să citești acest text, însă conform unui articol publicat pe livescience.com, noi suntem la panoul de control și putem să ne modificăm expresia genetică într-un procent de 10%. Poate părea puțin, însă dacă ținem cont că în acest procent se pot încadra abilități fizice, intelectuale sau predispoziții către anumite boli, parcă această informație capătă o altă alură.

Bruce Lipton, biologul care a intuit teoria epigeneticii înainte de a fi demonstrată științific și autorul cărții Biologia credinței (publicată de editura For You, specializată în cărți de dezvoltare personală), a scris despre mecanismele de vindecare de care dispunem la nivel celular. Conform omului de știință, ca adulți, noi încă ne trăim viețile în conformitate cu informațiile absorbite în copilărie (jenant) și sistemul de credințe al omului e format din experiențe trecute prin filtrul personalității. Însă putem să ne sculptăm genetic prin schimbarea gândurilor și a obiceiurilor (epigenetica comportamentală).

Practic, concluzia ar fi că ar trebui să gândim pozitiv, însă auzim asta de ani de zile… În plus, să zici că bolile ar fi o manifestare a gândurilor tale (cum susține filosofia reiki sau celebra Louise Hay, autoarea cărții You Can Heal Your Life) e o credință periculoasă, pentru că implică convingerea că te poți vindeca doar prin puterea minții, dar și foarte multă vină, autoblamare. Însă aici te poate ajuta religia, care te va face să te resemnezi pentru că „Așa a vrut Dumnezeu. Revenind la epigenetică, însă, am citit recent un articol în care se susținea că un bărbat și-a schimbat culoarea ochilor practicând autosugestia timp de doi ani. Și, sincer, chiar nu știu ce să cred.

Citește și:
Femtech – aplicațiile prin care femeile pot avea grijă de sănătatea lor

Foto: Profimedia

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet