Nu o sa uit prea curand cum a inceput show-ul semnat Junya Watanabe, la Palais du Tokyo. Era liniste mormantala in sala, cand, brusc, a început să urle muzica hard-rock și în același moment a apărut primul model ce purta o capă din organza cu tepi 3D, o fusta mini, un T-shirt trashy, ciorapi rupti si o coafura a la David Bowie. Toate fetele pareau ca vin (sau ca se pregatesc sa mearga) in cel mai cool club underground din Berlin! De altfel, Watanabe a petrecut ceva vreme in acest oras inainte de a concepe aceasta colectie. Totul are un sens in moda!

Sigur ca ultimul show al designeru-ului Jacquemus m-a sedus! Tot acel amalgam de influente, amintind de epoca de glorie a unor Lacroix sau Gaultier, nostalgia intregii colectii, referintele amintind de America sudista si de ‘’Coliba unchiului Tom’’, reinveteaza, de fapt, dinamica modernitatii. Pentru ca ce a facut Jacquemus este modern prin excelenta, desi a apelat la atatea himere ale trecutului. Vara viitoare va fi obligatoriu sa ai si tu o camasa alba din poplin, cu umeri supradimensionati si broderie sparta. So chic!

Exista voci care sustin ca Demna Gvasalia, noul designer Balenciaga, nu se identifica neaparat cu valorile casei. Personal, nu sunt de acord. Gvasalia a impus in moda momentului o estetica realista, pentru multi bizara, dar atat de pertinenta! Trenciurile din piele peliculizata, cu umeri enormi, structurate, seducatoare, reprezinta, in opinia mea, adevarate arme contemporane ale seductiei!

Marc este, de foarte multi ani, unul dintre designerii mei de suflet. Mi se pare ca nimeni nu stie mai bine decat el sa defineasca un moment (poate doar doamna Prada) sau sa surprinda o suma a trendurilor care s-au ivit din moda strazii. Marc, la mai bine de 50 de ani, demonstreaza din nou si din nou ca este conectat si insetat de nou, iar asta este mare lucru, dat fiind ca numai de noutate nu am avut parte in cadrul acestei luni pline de moda. Ei bine, show-ul lui de la New York din acest sezon mi-a placut foarte tare, de la set-ul in care a avut loc defilarea, pana la platformele uriase si rochiile babydoll colorate. Si, da, mi-au placut chiar si dread-urile care au nascut un adevarat scandal.

Multi l-au acuzat pe Marc de apropriere culturala, vorbind despre felul in care si-a insusit un stil de purtare a parului ce ar apartine, in mod normal, comunitatii de culoare. Numai ca Marc apropriaza acest stil dupa ce multe alte curente l-au insusit si l-au modificat, iar inspiratia lui a parut sa vina mai degraba dinspre cultura rave (si de la prietena lui, Lana Wachowski). Si stim deja despre el ca este unul dintre cei mai incluzivi designeri - in campaniile lui au aparut, de multe ori in premiera, cupluri formate din persoane de acelasi sex, persoane trans, femei trecute de o anumita varsta. In acest context, a-i reprosa lui Marc Jacobs ca nu este corect din punct de vedere politic suna mai degraba ca o gluma.

De cand a aterizat la carma creativa a casei Louis Vuitton, Nicolas Ghesquiere, unul dintre designerii cu un simt pronuntat pentru avangarda si "haine din viitor", pare sa nu se simta neaparat in largul lui. Fie ca imaginatia lui este limitata de brand-ul pe care il are in grija, fie ca incearca sa se plieze pe mostenirea casei, creatiile lui pentru Vuitton sunt mult mai retinute decat experimentele indraznete cu care ma uimea, sezon de sezon, pe cand era designer la Balenciaga. Ce face el, totusi, la Vuitton, e sa insufle un nou fel de dinamism casei, sa insereze coduri noi dupa care sunt gandite hainele.

Si, desi e ultimul lucru pe care l-as fi asteptat de la el, reuseste aduca un fel aparte de feminitate, clasic in aparenta, si foarte seducator, femeii care ii poarta creatiile. Iar primele rochii din colectia sa pentru primavara viitoare, realizate dintr-un jerseu fin care nu iarta nici o imperfectiune a corpului, mi s-au parut emblematice pentru aceasta noua feminitate promovata de Ghesquiere. Sunt, in putine cuvinte, haine pentru femei. Adica asa cum imi imaginam, cand eram copil, ca ar trebui sa se imbrace femeile.