Jurnalul unui an prost de J.M. Coetzee

Pe masura ce inainteaza in virsta, Coetzee pare sa devina tot mai intim interesat in scrierile sale de cuplul eros/thanatos si de melancolia metafizica si durerile de inima pe care acesta le creeaza.Cu alte cuvinte, de aleanul bar­ba­tului in virsta, care nu mai reuseste sa atraga interesul femeilor frumoase.

Jurnalul unui an prost de J.M. Coetzee

  Jurnalul unui an prost pastreaza ecouri din Dezonoare, prin pasiunea pe care un scriitor batrin o dezvolta pentru o tinara atraga­toare – de data asta Anya, o femeie pe jumatate filipineza, extrem de constienta de magnetismul sau sexual si de puterea pe care o exercita asupra barbatilor.
Scriitorul, Juan Coetzee, un soi de proiectie fictionala a autorului, este angajat sa scrie o serie de eseuri politice si culturale pentru o antologie germana, intitulata Opinii transante (va salutam maestre Nabokov!…).
La rindul lui, scriitorul-personaj o angajeaza pe tinara femeie pe post de dactilografa, iar scriitorul-autor se joaca cu noi, cititorii, aranjindu-si cartea intr-o forma inedita: fiecare pagina este divizata in trei straturi orizontale, cuprinzind, in partea de sus, eseurile – pe teme variate, de la stat la democratie, terorism, muzica, drepturile animalelor, Tony Blair etc. –, iar in mijloc si in partea de jos, ceea ce am putea numi roma­nul in sine, adica relatarea povestii dintre cei doi, vazuta din perspectiva ambilor protagonisti. smecher, nu?
Nu foarte comod de citit, dar te obisnuiesti repede sa faci slalom printre cele trei parti ale cartii.

Text: Mihaela Spineanu Frank

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Mai multe din lifestyle