Salvata de ace

Ce legatura este intre Starbucks si acupunctura? Lioara Bradu a desco­perit ca, in anumite circum­-stante, singura sansa de a savura o cafea buna este sa-ti infigi in trup citeva ace.

Incepuse deja sa-mi fie rusine. Bietul om imi explica pentru a cincea oara procedura, pas cu pas, cu aceeasi voce calma, politicoasa si clara. Ba chiar, intre a treia si a patra runda de negocieri, mi-a dat un set de ace (nou-noute, inca sigi­late) sa le studiez, sa ma joc, sa ma obisnuiesc cu ele, asa cum face pediatra fetitei mele de un an si ju­ma­tate inainte de fiecare consult: ii da stetoscopul sa se joace ca sa nu-i mai fie frica.

Dumne­zeu­le, sint atit de subtiri, incit cred ca as putea sa le indoi cu un stranut! „Mai aveti nelamuriri? Putem incepe?”, si-a incheiat pre­le­gerea. Am ridicat privi­rea cautind in adincul mintii ceva, o intrebare cit de cit decenta, un amanunt cit de cit rezonabil care sa ma ajute sa mai trag de timp, cind valul acela de ame­teala, greata si gust de metal, care in ultimele trei luni mi-a transformat viata intr-un cosmar, m-a izbit in plin, amintindu-mi de ce venisem aici, din proprie initiativa, de bunavoie si nesilita de nimeni. Am apucat sa ingaim un „Sa-i dam drumul” grabit si m-am intins pe pat cu ochii inchisi. De-a­cum, fie ce-o fi!

Adevarul e ca de citeva luni nu ma simt deloc bine. Dimineata ma trezesc cu un gust oribil de metal, de parca toata noaptea as fi ros bare de fier. Spre prinz senzatia devine si mai neplacuta: mincarea are toata acelasi gust lesios, meta­lic si enervant, indiferent de meniul pe care l-as alege, iar apa… o, Doamne, apa e cea mai cumplita. Fiecare pahar seamana cu o doza de insecticid. Nu e de mirare ca organismul meu respinge tot ce inghit.
Cel mai fericit moment al zilei este seara, pentru ca, in sfirsit, pot sa ma intind in pat, sa dorm si sa uit. Numai in somn pot scapa de calvar, cu conditia sa nu visez. Daca, Doamne fereste, visez mincare, ceea ce se intimpla tot mai des, dat fiind cit sint de infometata, pe la jumatatea ospatului ma trezesc si realitatea ma copleseste: gustul de metal e tot acolo, agasant si implacabil ca o soacra. Am incercat pina acum toate metodele posibile si imposibile: am baut ceai de ghimbir si m-am ales cu insomnii, dar greata a fost de neclintit: am mincat muraturi fara nici un rezultat (exceptind cele trei basici de pe limba care m-au facut peltica o saptamina); am luat Emetiral si vitamina B6, am mincat mincarea rece, de la frigider, am rontait gheata, alune, covrigei… am mincat maioneza goala, zicind ca, la urma urmei, cui pe cui se scoate. Degeaba.

Evident, am fost la medic si stiu cauza tuturor acestor neplaceri (dar, te rog, sa ramina deocamdata intre noi: voi fi mamica a treia oara!). Problema e ca n-o pot trata. In disperare de cauza, am hotarit sa fortez si „ultima frontiera”: sa-mi las trupul strapuns de ace, doar-doar ma voi elibera. Asa am ajuns aici, la Eden Spa, pe miinile doctorului Ciprian Popescu, care si-a petrecut patru ani in China invatind pe brinci despre chi, yin, yang, meridiane si acupuncte, ca sa suporte pacienti fricosi si disperati ca mine.

Il privesc cum imi masoara pulsul pentru a-mi identifica dezechilibrele energetice din organism si incerc sa-mi fac curaj, rememorind tot ce mi-a spus la inceputul sedintei, tot ce am citit despre acest subiect, sperind ca macar jumatate din toate astea sa fie adevara­te. Atunci as avea si eu sanse de reusita.

Acupunctura isi are originea in China si Tibet. Se pare ca a aparut cu 5.000 de ani in urma, dar a devenit cunoscuta pe plan mondial in 1971, cind un reporter al ziarului The New York Times (care a fost tratat in China dupa o operatie) a scris pentru prima oara despre aceasta tehnica. Acupunctura se bazeaza pe o teorie medicala chi­neza conform careia trupul functioneaza prin chi – „forta vietii” sau „e­ner­gia vitala”, care curge prin meridiane.

Corpul uman are 12 me­­ridiane energetice principale (cite unul pentru fiecare organ) si alte doua care raspund de anumite functii ale organismului (circulatia singe­lui, activitatea psihica, functiile metabolice, termoreglarea etc.) si o multi­tu­dine de meridiane secundare. La nivelul pielii, de-a lungul acestora se afla punctele de acupunctura sau acupunctele. Un punct poate sa ac­tioneze asupra mai multor organe sau functii din organism. Prin stimularea lor (cu ajutorul acelor) se controleaza si se dirijeaza circulatia energiei in organism, inlaturindu-se blocajele (care produc suferinta) si restabilindu-se echilibrul. Astfel se pot trata o multime de afectiuni, de la migrene, depresii, epilepsie, osteoporoza, tumori, ulcere, sterilitate, hi­per­tensiune arteriala, obe­zitate, anemie, pina la probleme mai „co­che­te”, precum insomnii, stres, lipsa de energie, kilograme in plus, riduri si… greata.

Marturisesc ca, daca bunul meu domn doctor nu mi-ar fi atras aten­tia asupra punctelor in care imi infige acele, nici macar nu as fi bagat de seama ca sint impunsa. Exceptie fac cele doua puncte de la ceafa, ca­re mi-au creat un oarecare disconfort, dar nimic semnificativ. „In mo­mentul inteparii unui punct de acupunctura pleaca o informatie spre creier, iar acesta, la rindul lui, transmite informatia organului afectat. Pro­cedeul se numeste «feed-back energetic». Acesta are loc pe toata du­rata sedintei de acupunctura (20-30 de minute) si dupa extragerea ace­lor, pina la urmatoarea sesiune (se recomanda un ritm de 3 sedinte pe saptamina). Asa ca va rog sa va relaxati si sa stati linistita”, mi-a cerut. Nici o pro­blema! Am opt ace infipte in mine. Nici prin gind nu-mi trece sa ma misc!

Dupa 20 de minute eram in masina studiindu-mi cu atentie locurile in care am fost intepata. Nici o urma. Nici un strop de singe! Nici o rana, cit de mica! In schimb, ce sa vezi: pentru prima data dupa trei luni ma simt bine. OK. Schimbare de planuri. Nu mai merg acasa. Intii fac o oprire la Starbucks pentru un moccachino cu multa scortisoara si frisca, apoi, la restaurantul meu favorit, o sa iau o portie mare de pas­te cu sos de somon si o felie de cheese cake cu cap­suni, iar pentru acasa vreau o salata Cesar si un milk shake… sau, nu: o inghetata mare de alune si frisca si poate niste covrigei… Ups! Simt cum ince­pe sa mi se faca… nu, nu grea­ta, ci rusine. Doar rusine.

verdict ELLE
Au trecut trei zile deja si simptomele mele, chiar daca nu au disparut complet, s-au ameliorat considerabil. Acum imi pot savura cafeaua de dimineata si, cu putin efort, pot duce la bun sfirsit o cina in familie. Miine e programata a doua sedinta, in care imi pun mari sperante. Daca acupunctura a dat asemenea rezultate intr-un caz disperat ca al meu, pentru simptome mai putin severe cu siguranta face minuni.

Adresa: Eden Spa, Bucuresti, str. Pictor Ion Negulici nr. 3, tel: 021/316.81.48 , 0721.321.294; www.edenspa.ro.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Mai multe din beauty