Fondul de ten, un ajutor in cautarea perfectiunii

Pielea nu oglindeste doar lumina, ci ne reflecta si virsta, starile sufletesti sau preocuparea pentru frumusete. Iar fondul de ten in forma lui actuala ar parea un vis devenit realitate pentru multe generatii de femei care au visat sa atinga perfectiunea. Lavinia Gogu cerceteaza tainele acestui produs indispensabil.

Fondul de ten, un ajutor in cautarea perfectiunii

Pe vremea cind aveam pielea perfecta, mi-am jurat solemn sa nu ajung sub nici o forma sa folosesc fondul de ten… Acel impostor care dorea sa imite pielea, dar intotdeauna era mai deschis sau mai inchis decit gitul, pe care il remarcam in straturi groase, ca o tencuiala mesterita in graba, pe chipul doamnelor mai in virsta. Insa mi-am dat seama ca unele juraminte sint facute pentru a fi incalcate, pentru ca acum nici nu-mi mai concep forma (fetei) fara fond (de ten).

Am descoperit ca, atunci cind este aplicat cu maiestrie, devine pinza pe care ne exersam ta­lentul estetic si pe care ne pictam in culori optimiste o fata mai odihnita, mai vesela si mai atragatoare. Poate il blestemi citeodata, pentru ca pa­teaza hainele, prosoapele, cearceafurile si camasile iubi­tului atunci cind te rezemi tandra pe umarul lui. Dar, crede-ma, aceste sacrificii sint insignifiante pe linga cele pe care le-au facut femeile de-a lungul istoriei de dra­gul unui ten frumos, fara sa obtina nici pe departe aceleasi efecte ca azi.

Fascinatia pielii perfecte

Imi este greu sa imi imaginez cit de obsedata era femeia antichitatii sau cea a Evului Mediu de rozacee, cearcane, pori dilatati sau acnee (ma intreb si daca exista atunci aceasta afectiune, din moment ce cauzele dezechilibrelor hormonale erau reduse), insa este documentat faptul ca isi doreau o piele mai alba. In Grecia antica, femeile foloseau pudra de plumb sau de creta pentru albire, in timp ce la Roma se folosea o pasta alba din plumb care, in timp, putea sa provoace desfigurarea sau chiar moartea.

Aceeasi reteta letala a fost adoptata si de-a lungul Evului Mediu pentru infrumusetarea tenului. Produsul a cauzat multe decese la nivel inalt, pentru ca machia­jul era considerat apanajul claselor sociale privilegiate. In timpul epocii elisabetane, nobilimea isi aplica ceruza, o mixtura compusa din otet si pudra alba de plumb. In secolul al XIX-lea, sacrificiile in numele frumusetii s-au redus, pentru ca regina Victoria a abolit machiajul, pro­clamind-ul un obicei rezervat actorilor si femeilor usoare. Cu toate astea, la sfirsitul secolului XIX, femeile au ajuns instare sa manince creta si sa bea iod pentru a-si accentua paloarea pielii.

In jurul acelei perioade, Carl Baudin, un actor care a jucat pe scena teatrului Leipziger Stadt din Germania, a creat strabunicul fondului de ten modern. El si-a dorit sa obtina o substanta care sa micso­reze dife­renta de culoare dintre piele si peruca si a obtinut-o com­binind praful de zinc cu cel de ocru, legate cu untura animala. Si acesta a ramas standardul in materie de machiaj al pielii pina in 1914, cind legendarul make-up artist Max Factor a creat fondul de ten Pan-Cake. Formula care combina fondul de ten cu pudra de talc a fost initial dezvoltata pentru uzul cinematografic, insa actritele au fost atit de incintate de rezultat incit au inceput sa il fo­loseasca si pentru uzul personal.

Astfel, in 1937, Max Factor a patentat formula Pan-Cake, iar acesta a devenit pri­mul fond de ten care a fost pus la dispozitia femeilor de rind – desi cosmeticele precum lacul de unghii, fardul de obraz sau rujul erau deja foarte po­pulare. Cu toate ca, la baza, majoritatea fondurilor de ten mo­derne ramin fidele retetei originale care combina un tip de ulei cu pigmentul, formulele sint astazi atit de avansate incit pot reflecta lumina, matifia, acoperi si rezista in timp, toate acestea nu doar fara a ne face nici un rau, ci din contra, rasfatindu-ne pielea si protejind-o de factorii de agresiune ai me­diului. Deci sintem cele mai norocoase femei din istorie din acest punct de vedere, pentru ca perfectiunea pielii a devenit un vis tangibil datorita tehnologiilor de ultima ora. Insa, pentru a ne fructifica la maximum avantajul de a ne fi nascut in aceasta epoca, ar trebui sa stim cum sa ne alegem culoarea si textura fondului de ten in functie de particularitatile pielii noastre. Citeodata abundenta optiunilor mai mult ne zapa­ceste decit ne face viata mai usoara…

Decizii, decizii…

Primul criteriu de care ar trebui sa tii cont atunci cind iti alegi fondul de ten este tipul pielii tale, deoarece textura potrivita ii confera epidermei un plus de confort si ingrijire. De exemplu, daca ai tenul gras, ale­ge produsele care sint etichetate drept „oil-free”, „matifiante”, „an­ti-shine”, „cu efect pudrat” sau fondul de ten mineral, sub forma de pudra, care absoarbe excesul de sebum. Iar daca tenul tau este mixt, selecteaza un fond de ten ultra-hidratant si tamponeaza-ti zona T cu un voal de pudra sau fo­lo­seste un fond de ten sub forma de stick. Cind ai tenul uscat, opteaza pentru cremele colorante sau cauta pe ambalaje cuvintele-cheie „hidratant”si „iluminator”. Iar cind iti doresti un aspect mai tinar, alege fondurile de ten care contin silicon si care umplu ridurile sau formulele pe care se specifi­ca proprietatile „fir­ming” si „antiwrinkle”.

In zilele in care nu ai timp de retusuri si la ocaziile speciale, bucura-te de proprietatile fondului de ten rezistent la transfer, care ii asigura pielii un aspect impecabil ore in sir. Desigur, exista si fonduri de ten care le au pe toate, asa ca tex­tura potrivita nu este foarte greu de identificat.

In­sa alegerea nuantei ideale poate fi o provocare pentru oricare dintre noi, deoarece culoarea din tub poate fi mai inchisa sau mai deschisa decit va aparea pe piele, iar bejul mediu de la un brand de fond de ten poate fi extrem de diferit de bejul mediu de la un altul.

Deci cum ne lamurim care este nuanta cea mai apropiata de culoarea noas­tra naturala? Cea mai simpla metoda este sa observi cum reac­tio­neaza tenul tau la soare. Daca acesta capata tuse de roz, probabil are subtonuri reci, asa ca incearca nuantele cu denumiri de ge­nul „porcelain”, „ivory”, „rose”, iar daca ai tendinta sa te bronzezi sau sa iti apara pistrui, inseamna ca tenul tau are o nuanta calda (deci nuantele tale se pot numi „golden”, „honey” sau „beige”).

Cind testezi un fond de ten in magazin, alege din ochi trei produse care iti dau impresia ca ar fi potrivite pentru tine si traseaza cu degetul trei dungi pe pielea curata, in zona maxilarului. Apoi iesi afara din magazin si compara nuantele privindu-le cu ajutorul unei oglinzi de mina la lumina naturala. Vei recunoaste culoarea potrivita imediat deoarece iti va da impresia ca se topeste in piele. Iar daca nu te poti hotari intre doua tonalitati, alege-o pe cea mai inchisa, pentru ca nuanta se mai deschide un pic atunci cind iti aplici crema de zi, o baza de machiaj, sau daca folosesti un praf de pudra iluminatoare. In cautarea perfectiunii, poti incerca sa-ti combini si singura nuantele de fond de ten, atita timp cit le ames­teci in palma si nu pe fata.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Mai multe din beauty