Divelor le place falsul

Se poarta falsurile: gene false, unghii false, mese false, pietre false, fese false, mai putin sinii falsi (nu au fost la moda niciodata). Atentie, insa. in beauty, ca in orice altceva, minciuna trebuie sa para reala.
 

Divelor le place falsul

De ce sint unele celebritati… celebritati? E o intrebare care a inceput sa chinuie mintile criticilor cam in aceeasi pe­rioada in care Joan Collins isi facea primul lifting facial; o intrebare careia ni­meni nu i-a gasit cu adevarat raspunsul nici pina in ziua de azi, dar a reusit sa genereze o alta serie de intrebari, ce-i drept, mai simple. Un exemplu: e nevoie de talent pentru a deveni o celebritate?

Daca luam ca etalon cazul Pamelei Anderson sau al Victoriei Beckham, s-ar zice ca nu. Ceea ce ele numesc talent nu e altceva decit expunere. (Expunerea e mi­nunata, doar ca nu-ti garanteaza intotdeauna succesul pe termen lung.) Totusi, daca stau sa ma gindesc mai bine, si pentru expunere e nevoie de un soi de talent: acela de a atrage constant atentia publicului, socindu-l intr-un mod interesant. Serios, de ce sintem atit de interesati de Pamela Anderson? Nu cumva datorita faptului ca de la Pam putem invata cum reactioneaza oamenii cind sinii unei persoane cresc mai mari decit capul, cind unghiile sint prea lungi si prea incovoiate, cind blondul e prea blond, bronzul e prea bronz si colagenul din buze prea… colagen?

Falsurile sint marele boom al se­colului. In ziua de azi poti transforma orice, de la firul de par al extensiilor naturale pina la virful unghiei acrilice (doua dintre cele mai solicitate tratamente de frumusete cu iz de laborator criminalist). Iar daca acest boom a devenit acceptat si accesibil, meritul le revine Pamelei, Victoriei, lui Jordan, Donatellei & co, care, in aceasta privinta, sint veritabile deschizatoare de drumuri. Ru Paul spunea ca „omul este na­tural numai la nastere. Apoi totul se fabrica”.

Personal nu am nimic impotriva ideii de a truca anumite lucruri. Nu cred in vechea replica „frumusetea vine doar din interior”, mai ales cind e rostita de vreo starleta, careia natura i-a binecuvintat exteriorul cu multa frumusete, pe care se straduieste sa o intretina cu sume exorbitante si sedinte regulate de exfoliere, epilare si autobronzare. Asa cum nu sustin nici mitul „imperfectiunea ne face mai frumoase” pentru ca „fiecare linie, fiecare cicatrice, fiecare rid spune o poveste”, cum crede Tara Palmer Tomkinson. La urma urmei, pensatul sprince­nelor, machiajul, epilatul nu sint altceva decit artificii menite a ne face mai frumoase. E mult prea riscant si prea nedrept sa abdicam in fata hazardului genetic.

Asadar, imi scot palaria in fata in­deminarii femeii care stie sa-si aseze parul pe bigudiuri, sa-si pre­gateasca o masca si sa-si aplice autobronzantul in asa fel incit sa nu se pateze la glezne. Dar sint complet impotriva procedurilor de infrumu­setare care iti pun in pericol viata si sanatatea sau care te transforma atit de mult fizic si psihic incit ajungi sa fii dependenta de chirurgia plastica. De fapt, cred ca falsul este inacceptabil si de neinteles doar atunci cind pare… ieftin. De prost gust. Cind ajustarea devine exagerare. Cind implanturile mamare, fesiere, de buze si genele false degenereaza intr-o incercare neferi­cita de a o copia pe Barbie.

Cind divele seamana cu tra­vestitii. Urasc sinii rotunzi ca niste globuri inerte lipite pe pieptul femeii (cei ai Victoriei si ai Christinei Aguilera sint putin suspecti, nu crezi?) si ma cutremur cind vad un par blond platinat, cu virfurile cenusii, ca al Donatellei. Iar daca unghiile false sint prea groa­se, au colturile patrate, sint impodobite cu o pana in virf sau sint vopsite French manicure, am nevoie ur­genta de o gura de aer proaspat. Ma induiosez pina la lacrimi cind vad o femeie cu pielea atit de intinsa dupa un lifting facial incit zimbeste timp chiar si a­tunci cind doarme. Mi se face frica atunci cind vad buze tatuate cu contur negru (doamnelor, tatuajul e permanent! – chiar si in cazul cel mai fericit rezista sase ani) sau atit de sa­turate de silicon de parca abia au coborit de pe scaunul de dentist dupa ce au fost anesteziate cu atit de multa Novocaina incit nu mai sint capabile sa bea apa nici cu paiul. Dar, mai presus de toate, ma infior cind ma gindesc citi bani s-au cheltuit pentru toate astea. Vorba lui Dolly Parton: „Costa o avere sa arati atit de cheap ca mine”.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din beauty