Acidul hialuronic sub lupa

Are o denumire pretentioasa care ne duce cu gindul la inovatii chimice, dar face parte din noi inca de la inceput. Lavinia Gogu priveste acidul hialuronic sub lupa curiozitatii jurnalistice pentru a intelege de ce este proclamat Sfintul Graal al tineretii fara batrinete.

Acidul hialuronic sub lupa

In urma cu citiva ani am avut primul meu contact (sau cel putin asa credeam atunci) cu acidul hialuronic printr-un serum ce apartinea unui brand farmaceutic american. Habar nu aveam ce este, din ce se extrage sau la ce foloseste, insa il asociam cu zvonuri despre injectiile pentru doamnele in virsta si il consideram oarecum de temut, ca pe orice alta necunoscuta. Dar cind i-am vazut efectele pe piele am avut o adevarata epifanie. Tenul meu care avea 23 de ani cred ca nu vazuse zile mai bune de cind era in fasa. Era neted, fin, luminos si plesnea de sanatate. M-am speriat, pentru ca acum eram convinsa ca este un remediu pentru virsta a treia, dar tot l-am folosit (cu grija si frica), pina la ultima picatura. Mi se parea ridicol ca am ajuns sa imi dau cu acid pe fata (fie el si hialuronic), cind viziunea mea despre aceasta actiune includea obsesiv o piele care se decojeste de pe pometi, fisii, fisii, ca in filmele horror. Asta pentru ca nu eram deloc informata asupra subiectului… Si, hai sa fim serioase, nu primim acest gen de lectii in scoala generala.

Chiar si in prezent mi se intimpla frecvent sa povestesc cuiva ca folosesc creme cu acid hialuronic si sa primesc o reactie de genul: „Vai, dar nu e prea devreme? Mai tirziu ce o sa mai faci?'. Nu stiu de ce exista aceasta conceptie generala ca trebuie sa te usuci ca o stafida inainte sa folosesti produse care incetinesc sau stopeaza procesul de degradare a pielii. Ridurile sint, de fapt, niste santuri care, odata sapate adinc, nu mai au leac cu nici o crema din lume. Si se corecteaza doar cu bisturiul sau cu diverse fillere ce au efecte temporare.

De cind activez in industria frumusetii am ajuns la concluzia ferma ca daca ai grija de pielea ta acum, acel fatal „mai tirziu' va surveni… mult mai tirziu. Or, intilnesc foarte des persoane care imi sugereaza ca ar trebui sa ne iubim asa cum sintem. Si sint o adepta convinsa a acestui motto, insa relatia cu sine, ca orice alta relatie, se deterioreaza atunci cind ajungi sa-ti suporti prea multe neajunsuri. Azi pete pigmentare, miine riduri, poimiine barbie dubla. Oare raspoimiine chiar ne vom iubi la fel? „Ma confrunt zi de zi cu lipsa de informare a populatiei in privinta procedurilor cosmetice si a ingredientelor folosite in dermatologie. De exemplu, multe fete au impresia ca Botoxul se foloseste la marirea buzelor, numai pentru ca are silaba «bot» la inceputul cuvintului', imi povesteste usor amuzata dr. Dalia Stanciu, medic dermatolog la Clinica Dermestetica.

Recunosc, inainte si eu ingrosam rindurile persoanelor dezinformate, dar dupa discutii cu diversi specialisti, m-am lamurit in sfirsit ce este acidul hialuronic, iar acum nu mi se mai pare nici pe departe un ingredient misterios, exotic sau periculos. Sa iti explic varianta dezbracata de termeni medicali. Acest ingredient este omniprezent in corpul nostru, dar se gaseste in concentratie mai mare in globul ocular, in lichidul sinovial, la nivelul articulatiilor si in cordonul ombilical. Practic, e buretele care retine umiditatea la nivelul tuturor tesuturilor si fara el apa ar trece prin corpul nostru fara sa ne aduca nici un beneficiu. Si sa nu uitam ca noi sintem cel putin 70% H2O.

Deci daca-ti bei portia de doi litri pe zi si tot ai pielea deshidratata, este evident ca organismul tau nu produce suficient acid hialuronic (si din nefericire productia acestei substante se reduce cu fiecare an de maturitate… cest la vie). Si pentru ca mi-am conturat o idee clara, cred ca am identificat in sfirsit care a fost, de fapt, primul contact pe care l-am avut cu acidul hialuronic. Trebuie sa te avertizez, nu este o poveste frumoasa.

In scoala generala, cind doamna diriginta ne-a predat despre globul ocular, ne-a adus un ochi de bou ca material didactic si l-am disecat pentru a intelege mai bine despre ce e vorba (colegele de redactie au fost oripilate de istorioara, pentru ca nu au avut parte de aceasta experienta, de unde concluzionez ca am avut un dascal deosebit, cu mult exces de zel). Si bineinteles ca am fost unul dintre elevii care au avut curioziatea morbida de a taia ochiul ca sa vada ce este inauntru. Am gasit un lichid viscos ca un jeleu semitransparent care curgea din belsug si de-abia am reusit sa ma spal pe miini. Acela era in mare parte acid hialuronic. Scopul acestei anecdote nu a fost sa te oripilez si pe tine sau sa dau conotatii noi dictonului „Frumusetea este in ochii celui care priveste', ci sa inlatur aceasta aura de mister care graviteaza in jurul ingredientului-minune despre care auzim mereu ca ar fi Sfintul Graal al tineretii fara batrinete.

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din beauty