(P) „Îmi place să cred că sunt una dintre acele persoane care generează mișcare”

Actor cu multe roluri deja la activ, Sergiu Costache a crescut într-o familie de artiști și a ajuns unul din întâmplare. Ceea ce nu înseamnă că nu își ia profesia foarte în serios.

(P) „Îmi place să cred că sunt una dintre acele persoane care generează mișcare”

ELLE: Provii dintr-o familie artistică – ce te învață asta despre lume? Îți schimbă în vreun fel perspectiva, față de a crește, să zicem, într-o familie în care oamenii au meserii mai comune?

Sergiu Costache: Mai degrabă mi-a arătat cât de frumoasă poate fi lumea artistică și câte satisfacții sufletești poți avea atunci când vezi o mare de oameni care te admiră și care ar face orice pentru a-ți fi alături. Sunt de părere, însă, că indiferent de mediul din care provii sau meseria pe care o practici, poți excela dacă faci totul cu credință, câștigând astfel admirația și respectul celor din jur.

Părinții mei și-au dorit dintotdeauna să ajungă pe scenă, și au reușit în cele din urmă, deși bunicii mei nu i-au încurajat în acest sens. Considerau că un loc de muncă îți poate acorda o mai mare stabilitate, față de o carieră muzicală. Pentru mama totul a trecut în plan secund atunci când, după mai bine de zece ani de încercări și vizite la diferiți medici, a reușit să dea naștere primului copil, dedicându-și astfel majoritatea timpului vieții de familie.

ELLE: Care sunt lucrurile cele mai importante pe care le-ai învățat acasă despre meserie și felul în care trebuie să îți faci treaba, orice meserie ai avea?

S.C.: Să fii dedicat și serios, căci, printre altele, cele două lucruri stau la baza formării tale atât din punct de vedere uman, cât și profesional. În același timp am învățat că totul este trecător, chiar și succesul, de aceea fiecare triumf ar trebui tratat cu modestie și smerenie.

Cu siguranță avem nevoie și de sacrificii pentru a evolua și a ajunge acolo unde ne-am propus, iar referitor la meseria mea, consider că ar trebui să ne sacrificăm doar în anumite condiții, și nu pentru a rămâne în sistem, așa cum am mai auzit, acceptând astfel orice proiect. Dar având în vedere criza acută de producții cu care ne confruntăm, uneori poate fi de înțeles…

ELLE: Ai povestit că te-au interesat dintotdeauna muzica și fotbalul și că ai ajuns întâmplător la actorie. Cum a fost trecerea asta? 

S.C.: Exact, întâmplător. Știi cum se zice, nu-ți aduce anul ce-ți poate aduce clipa. Nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu aș fi ajuns la acel casting din 2007. Cu muzica am cochetat datorită părinților mei. Își doreau să le calc pe urme, iar datorită acestui lucru am ajuns să practic puțin timp anumite instrumente. Însă nu am simțit că acela este drumul pe care vreau să-l urmez, chiar dacă acum regret faptul că nu am acordat mai multă atenție pianului. Cu sportul a fost altceva. Încă am amintirea vie a acelui moment în care am fost marcat de primul meci pe care l-am văzut la televizor. Cum în vremurile copilăriei mele nu prea aveam ce face în casă în afară de teme, eram toată ziua afară, jucând fotbal cu prietenii. Până și fetele ni se alăturau. Era și în perioada în care Naționala României avusese cele mai bune rezultate din istorie, totul fiind mediatizat la cote maxime. Era normal să ne dorim să ajungem precum acei fotbaliști. Ei erau eroii noștri.

Cum fotbalist profesionist nu aveam cum să mai ajung, iar despre muzică înțelesesem că rămăsese doar la nivel de pasiune, ca orice adolescent de vârsta mea, trecerea la actorie a fost una firească și de bun augur, fiind de departe cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla.

ELLE: Ce ai învățat despre meseria aceasta în anii în care ai practicat-o? Și care sunt lucrurile pe care trebuie să le mai înveți?

S.C.: Am înțeles că este o meserie pe cât de frumoasă, pe atât de solicitantă. Nu este tocmai ușor să-ți însușești anumite caracteristici ale unor personaje de care erai străin până în acel moment. În calitate de actor îți dorești să interpretezi personaje cât mai variate, atât din punct se vedere al mentalității, cât și al mediului din care provin. Acest lucru te poate ajuta să te descoperi ca actor, și să te dezvolti din punct de vedere profesional. Cu cât documentarea despre un anume personaj este mai amănunțită, cu atât gradul de dificultate al înțelegerii și al interpretării personajului crește, însă este firesc, totul fiind parte a procesului de creație.

Sunt de părere că, atât timp cât activezi în acest domeniu, ai de învățat, deoarece nu există o anumita rețetă după care să te ghidezi și pe care să o aplici fiecărei partituri. Te poți folosi de ABC-ul învățat în facultate și nu numai, dar complexitatea acestei meserii nu-ți permite să spui că știi toate tainele actoriei, indiferent de experiența de care dispui.

ELLE: În ultimii ani oameni din filmul și teatrul românesc au reclamat public o mulțime de probleme – lipsa finanțărilor fiind poate cea mai acută – cum stau acum lucrurile?

S.C.: Într-adevăr lipsa fondurilor pare a fi cea mai mare problemă. Îmi aduc aminte de o discuție pe care am avut-o cu un regizor, în care îmi spunea că fusese felicitat înainte ca filmările să înceapă. Faptul că primise finanțare era deja considerat o performanță. Și din păcate lucrurile nu s-au schimbat, luând astfel amploare fenomenul filmului independent. Cum criteriile în urma cărora poți primi finanțare de la instituțiile abilitate sunt foarte greu de îndeplinit, mai mulți regizori sunt nevoiți să se exprime cultural pe cont propriu, deși asta îi poate face să se abată de la planul inițial, din cauza lipsei banilor. Este bine, totuși, că Guvernul a prelungit programul care acordă sprijin financiar producțiilor care se filmează în România, program ce poate susține până la 45% din costuri, doar dacă se îndeplinesc anumite condiții. Datorită acestui lucru, nu numai că la noi în țară s-au filmat importante producții internaționale, dar au putut fi susținute și puținele seriale românești pe care le mai avem. La teatru, probabil este și mai greu, dat fiind faptul că banii sunt și mai puțini, iar pentru noi, freelancerii, situația este cu atât mai complicată cu cât teatrele apelează la propriii angajați, ceea ce este și normal, sau doar la câțiva actori cu care se colaborează de fel. Astfel suntem nevoiți să ne îndreptăm către teatrul independent, ceea ce am și făcut în ultima vreme.

ELLE: Pandemia de coronavirus a afectat grav industriile creative – ți-a lipsit contactul cu publicul?

S.C.: Mi-a lipsit tot ce ține de meserie. De la repetiții si filmări, până la contactul cu publicul, așa cum ai spus. Nu mi-am imaginat că totul poate să dureze atât de mult, dar iată că, după mai bine de șapte luni, totul este încă incert. Într-adevăr s-au redeschis teatrele și cinematografele, dar avem nevoie de timp atât noi, cât și publicul pentru a ne putea adapta situației actuale, iar totul este îngreunat de diferitele teorii ale conspirației sau a întregii incertitudini care planează asupra acestui subiect. Și nici nu are cum fie altfel când la televizor vezi cum crește numărul celor pozitivi, sau când peste tot auzi că se pot închide din nou orașele, și implicit tot ce ține de interior. Mă bucur totuși că oamenii își doresc să vină la teatru, dovadă stând reprezentațiile pe care le-am avut în ultima perioadă, cu un număr considerabil de spectatori, și sper că vor continua să facă acest lucru, luându-și măsurile necesare pentru a fi protejați și a proteja la rândul lor. (la ora redactării acestui material, cinematografele și teatrele fuseseră închise din nou, n.red.)

ELLE: Ai vorbit despre faptul că ești un familist și tată de fată – ce simți că vrei să îi arăți și să o înveți despre cum merge lumea?

S.C.: Consider că lumea trebuie arătată așa cum este ea, cu frumusețea ei, dar și cu lucrurile mai puțin bune. Nu cred că este tocmai sănătos ca părinții să le arate copiilor doar partea bună a societății, unde totul se întâmplă ca în basme, iar binele învinge întotdeauna răul. Pentru a te feri de anumite lucruri care nu-ți fac tocmai bine, nu trebuie neapărat experimentat acel ceva, ci uneori simpla informare și cunoaștere te poate ajuta în acest sens. Cred că odată cu ei, copiii, avem și noi de învățat, având în vedere că fiecare etapă vine cu ceva nou, atât la nivel comportamental, cât și fizic, iar fiecare părinte ar trebuie să se adapteze cerințelor și nevoilor propriului copil. Ce aș vrea să știe? Că voi fi întotdeauna lângă ea și o voi sprijini în fiecare demers, precum un camarad sincer și loial. Dar cred că deja știe, deși are doar trei ani, deoarece în unele momente este destul de răsfățată.

ELLE: Care sunt mijloacele prin care te exprimi creativ, în afară de munca ta? Te interesează să te exprimi și vestimentar?

S.C.: A fost o perioadă când încercam să mă exprim prin ținutele mele, dar nu neapărat pentru a-mi expune creativitatea, ci mai degrabă pentru a ține pasul cu ai mei colegi. Mă refer la adolescență, când sportivii în vogă erau adevărate modele pentru noi, atât din punct de vedere vestimentar, cât și al look-ului. Din păcate pentru mine, părul meu creț nu mă prea lăsa să experimentez tot ce era la modă în acea perioadă. Tare frustrant a fost…
Cu trecerea anilor, însă, acest lucru a trecut în plan secund, iar acum, chiar dacă-mi aleg cu atenție hainele, în funcție de eveniment sau de locul unde trebuie să ajung, nu-mi place să atrag atenția asupra mea. Știu că poate suna ciudat ca un actor să spună asta, dar cred că o apariție poate fi apreciată chiar dacă nu iese din tipar. 

ELLE: Faci parte din acest proiect care își propune să arate lumii oameni care împing lucrurile înainte – ce anume, din tot ce faci, se înscrie în această descriere?

S.C.: Îmi place să cred despre mine că sunt una dintre acele persoane care „generează mișcare. Probabil și voi considerați acest lucru, selectându-mă pentru proiect. Cu siguranță șansa a contribuit la tot ce însemn eu ca actor, însă și faptul că am perseverat și că mi-am dorit să-mi depășesc condiția au contat poate la fel de mult.

ELLE: Proiectul acesta este realizat cu sprijinul unui brand care promovează valori precum circularitatea, durabilitatea și sustenabilitatea, incluziunea, șansele egale – cum te raportezi la aceste lucruri?

S.C.: Întotdeauna am preferat calitatea în detrimentul cantității, iar cu siguranță brand-ul Tommy Hilfiger se încadrează în acest peisaj. Și alte brand-uri ar trebui să le urmeze exemplul, referindu-mă și la alte domenii de activitate, folosindu-se de acele valori, pentru a încerca să protejeze cât mai mult mediul înconjurător, mult încercat de schimbările produse de modernizarea societăților. Probabil dacă majoritatea producătorilor s-ar fi gândit din timp la acest aspect, astăzi am fi vorbit mai puțin despre poluare, încălzire globală, alunecări de teren sau alte dezastre care ne fac atât de mult rău.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din advertorial