#NEAMUNIT (de Marius Chivu)

Oamenii vor un guvern care sa le semene, sa-i reprezinte, sa legifereze pentru cetateni, in numele si spre binele lor, al tuturor. De aceea au aratat in strada ce fel de tara vor prin gesturi care vor ramane in memoria colectiva ca niste minunate acte ale bunului-simt, bunavointei si solidaritatii. Marius Chivu trece in revista cateva dintre ele.

Marius Chivu

600.000 de oameni iesiti in strada, cu copii in spinare si caini in lesa, in peste 50 de orase si orasele ale tarii in seara de duminica 5 februarie!

Cu oarece sentimentalism si patetism s-ar putea spune ca seara aceea a fost momentul in care romanul, in sfarsit, s-a desteptat si a dat niste dovezi la lume ca-n mainile lui inca mai curge, vorba imnului, sangele unui imperiu care a creat civilizatia, legile si artele.

Vreme de zeci de ani, orice roman cu bun-simt a suferit de fiecare data cand presa internationala ii asocia originea si tara cu cele mai neplacute gesturi si comportamente, de la imaginile din anii ’90 cu orfelinatele inumane si mineriadele violente pana la mai recentele faradelegi ale unor conationali imigrati. A fost nevoie insa ca un guvern corupt si iresponsabil sa adopte pe sest infama ordonanta de urgenta, care legifera micile acte de coruptie si de abuz in serviciu, pentru ca peste noapte – la propriu si la figurat – Romania sa devina simbolul mondial al luptei anticoruptie si un model de conduita civica, de protest pasnic, perseverent si creativ („Un semn incurajator pentru democratie“, „In Romania incepe primavara europeana“, „Din Romania catre lumea intreaga: cu dragoste, impotriva coruptiei“ etc.)
.
De la Revolutia din ’89, niciodata nu s-a mai vorbit si comentat despre biata noastra tara cu atata admiratie peste tot in lume. Piata Victoriei luminata de cateva sute de mii de telefoane mobile, imnul cantat (cat de cat) la unison cu versuri proiectate pe fatada unui bloc cunoscut pentru sediul Comitetului Olimpic, momentul de reculegere (pentru cei morti la Revolutie, la mineriade, in Colectiv) in care puteai asculta steagurile fluturand si, in fine, drapelul uman cu cele trei culori alcatuite din haine, coli de hartie si luminite colorate (gest simbolic motivat de patriotismul civic, nu etnic) – toate aceste imagini au inconjurat lumea si ne-au recuperat onoarea de popor in primul rand in propriii nostri ochi. Pentru ca am crezut intotdeauna despre noi, ca neam, ca nu suntem in stare de nimic, cu atat mai putin de regasirea unui spirit critic si civic absent la noi de vreun secol.

Revenind la imnul nostru, acei „tirani“ si „barbari“ au fost nu doar strainii cotropitori din trecut, dar sunt politicienii si guvernantii nostri din prezent, care si-au sfidat si jignit propriul popor iesit in strada numindu-i pe protestatari „sorosisti“, „ragalii“, „putori“ sau „corporatisti“ (ca si cum asta ar fi o insulta). In tot acest timp, oamenii au redescoperit mandria si bucuria de a fi cetatenii aceleiasi tari. „Rusine“ poate parea, in fata sfidarii politicienilor fara scrupule, corupti si agramati, o lozinca plina de candoare, perfect naiva si ineficienta; dar strigata la unison de atatia oameni, ea devine insasi expresia unui ideal civic.

In momentul cand scriu aceste rinduri au trecut 13 zile de cand se protesteaza, seara de seara, in strada (un tanar pe nume Andrei Popa a ramas in fata Guvernului, in gerul iernii, cu un stegulet in mana vreme de 12 ore, de la ora 20 pana la ora 8,30), proteste pentru principiile dupa care am vrea sa traim impreuna, in armonie, in aceeasi tara: cinste si onoare, corectitudine si transparenta, respectarea legilor si a statului de drept. Nu abuzuri, nepotism si interese personale si de grup, nu coruptie si hotie, nu incompetenta si iresponsabilitate. Oamenii vor un guvern care sa le semene, sa-i reprezinte, sa legifereze pentru cetateni, in numele si spre binele lor, al tuturor. Si oamenii au aratat in strada ce fel de tara vor prin gesturi care vor ramane in memoria colectiva ca niste minunate acte ale bunului-simt, bunavointei si solidaritatii. Iata cateva.

S-au oferit in piata ceai cald, fructe, biscuiti, covrigi si medicamente; jandarmii au primit flori, taximetristii au adus oameni in piata fara a cere bani pe cursa; o pizzerie a dat pizza gratis, o gradinita a avut grija seara de copiii celor care n-aveau cu cine-i lasa acasa, hostel-uri i-au cazat gratis pe cei veniti din provincie, companii si-au invoit angajatii pentru a merge dupa-amiaza la protest si pentru a incepe dimineata lucrul mai tarziu, brand-uri si-au retras reclamele de la televiziunile mincinoase, romani din strainatate au venit peste weekend in tara doar pentru a protesta impreuna cu cei de acasa sau au donat bani pentru sandvisuri in piata, oameni si-au serbat in piata zilele de nastere, altii s-au cerut in casatorie („Casa de piatra!“, Ileana Popescu si Andrei Covaci!), s-au construit pancarte, pline de inventivitate si umor, ca niste adevarate artefacte ale protestului (la unele am contribuit eu insumi adaugind cu marker-ul cratime si virgule uitate), s-a suflat in vuvuzele si in fluiere, s-au batut tobele, s-a sarit, s-a scandat, s-a cantat si s-a dansat, iar la finalul manifestarilor s-a facut curat in piata, gunoiul fiind adunat in saci menajeri lasati pe marginea strazii.

Toate aceste lucruri nu trebuie uitate pentru ca sunt deja standardul de civilitate si solidaritate la care va trebui sa ne raportam de aici incolo. Generatia noastra s-a exprimat. Dincolo de tot ce ne face diferiti, credem in aceleasi principii, avem aceleasi idealuri. Ne-am unit si ar fi pacat sa nu ramanem asa!

P.S. Pancarta care mi-a mers mie la suflet: „Si totusi e frumos!“.

Marius Chivu poate fi urmarit si pe pagina de autor de pe Facebook.

Citeste si:
Tentatii si nostalgii (de Marius Chivu)

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle