De ce piratează oamenii la scară atât de mare?

A pirata un soft ține, cel mai probabil, de conduita de risc. Sunt structuri de personalitate mai „risk averse“ sau mai „risk prone“. Vedem asta la oamenii din jur: unii sunt mai deschişi experienţelor noi şi riscante, alţii preferă o zonă de confort, rutina, lucrurile cunoscute.

Unele persoane riscă mai mult decât altele şi la acest capitol… cibernetic, știind că se expun la diverse chestii neplăcute, cum ar fi viruși, incompatibilitate, etc.

Riscul e cu atât mai greu de perceput, cu cât avem parte de un bun abstract, nematerial. Știm că riscăm dacă furăm un lucru concret, o bijuterie, un pix sau altceva material.

Dar nu suntem atât de conștienți de riscuri sau chiar de ce facem atunci când ne ocupăm de lucruri abstracte, moderne (de la softuri la riscantele produse financiare care au dus la criza din 2008 – derivatele financiare, foarte greu de înțeles, tocmai pentru că sunt niște concepte abstracte).

Pirateria ne dă senzația accesibilității și abundenței. Dar ceea ce nu conștientizează cei care o practică e că ea este, pur și simplu, un furt. Cu toate consecințele de rigoare.

Pirateria e ceva frecvent, dar destul de periculos

Pirateria conținutului e una din cele mai frecvente practici. De ce să închiriezi un film de la Netflix dacă îl găsești la liber pe un site de filme piratate? Chiar dacă nu e la calitatea maximă, asta rareori deranjează.

Citeste mai departe AICI

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle